Talentul lui stă pitit îndărătul unora dintre cele mai inspirate texte de umor de la marile show-uri de profil. Și el însuși este o persoană discretă, chiar dacă meseria de actor îl aduce în fața lumii. Se descurcă minunat pe scenă și, mai mult, multe din piesele de teatru în care-l regăsim, îi poartă semnătura. Are un parcurs frumos, în care verbul “a învăța” se regăsește deseori. Iar pentru mine mai contează un element ( o să-i spuneți “abordare muierească”🤨) : dacă frumoasa Augusta, care a stat alături de unul dintre cei mai mari și mai valoroși oameni de televiziune din câți a dat România, l-a ales , după moartea soțului său, pe Andreas, din cei mulți care cu siguranță i-au dat târcoale, înseamnă că acela despre care vă vorbesc este un om cu adevărat special.
Astăzi, așadar, cu și despre ANDREAS PETRESCU, într-un interviu în care, poate, veți afla lucruri neștiute despre cel pe care-l admirați.
Marina Almășan : – Înțeleg, Andreas, că faci parte din categoria celor care, alegându-și profesia, au împăcat și capra, și varza. Ai făcut și Drept, și Actorie. De ce te-ai oprit la cea de-a doua?
Andreas Petrescu : – Mi-am ales profesia de actor, pentru că mă pasiona de la 5 ani. Si asa am reusit să muncesc pe scenă, locul care întotdeauna mi s-a părut magic. Cred că e foarte important ca părinții să te lase să mergi acolo unde te duce sufletul. Pentru că aunci când muncesti cu plăcere, cu pasiune, nu obosesti si nu vrei să te opresti. Profesia de scenarist, însă, m-a ales ea pe mine mai târziu.
Marina Almășan : – Din faptul că ai urmat și “Dreptul”, facultatea sugerată de mama, deduc că ai fost un “copil ascultător”. Vorbește-mi despre copilul Andreas. Nu evita zona de boroboațe și pedepse!
Andreas Petrescu : – Chiar am fost un copil ascultător. Fără ghilimele. Am urmat si facultatea sugerată de mama, pentru că era o condiție pentru a putea face si facultatea de actorie. Voia să fie sigură că voi avea din ce să îmi asigur existența. Si, în vremuri în care oamenii ne strigă să ne reprofilăm, iată că poate fi o opțiune. Mama are dreptate uneori. De multe ori. Asta nu înseamnă că mă reprofilez. E doar opțiune. Drumul nu se opreste unde vrea pandemia. Drumul se opreste când nu mai luptăm să facem ce visăm.
Marina Almășan : – Frumos spus. Dar aș mai rămâne oleacă în Trecut. Banuiesc că, la fel ca în cazul tuturor, prima iubire s-a întâmplat la școală. Îți mai amintești? Ce gust ți-a lăsat? Cum ți-a modificat percepția față de sexul frumos?
Andreas Petrescu : – Primele iubiri au fost la grădiniță si apoi în clasa a doua. Simona cea cu pampoane si apoi
Monica, colega mea de bancă. Nici una dintre iubiri nu a fost mărturisită. Au rămas în mintea si sufletul meu. Percepția asupra sexului frumos nu mi-au modificat-o. Am învățat însă că ce e al tău va fi al tău. Trebuie doar să astepți. Nu m-am aruncat niciodată cu capul înainte când a fost vorba de iubire. Iubirea nu vine asa usor. Vine când vrea ea. Si atunci o recunosti. Nu ai cum să treci pe lângă, indiferent. Imposibil. Te trage de mânecă.
Marina Almășan : – Aici am o mică obiecție și am s-o exprim prin proverrbul : “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă”!😁 Dar hai să schimbăm registrul. Scrii umor – ceea ce nu-i de ici, de colea. Am să te rog să ne povestești cu umor ( ei, acu să te văd!) despre perioda petrecută , ca jurist, la Casa de pensii!
Andreas Petrescu : – Ha ha! 5 ani. De rezolvat cereri ale oamenilor. Si am făcut-o pentru că îmi plac oamenii. Dar, dimineața de la 8 la 10, orele treceau la cafea si țigară cu colegii. Nu te apuci de rezolvat cereri somnoros, nu? Ultima oră, de la 15 la 16 trecea foarte greu. Mă uitam la ceas din minut în minut. Si aveam un salariu atât de mic încât cheltuiam mai mult pe benzină ca să vin la muncă zi de zi. Îmi amintesc de o doamnă a cărei situație am rezolvat-o si a venit la poarta instituției cu o găină. Vie. În sacosă. Mi-a spus că trebuie să îmi mulțumească pentru că nimeni nu a ajutat-o până la mine să rezolve cererea. I-am spus că nu e nevoie, că nu pentru asta am făcut-o. Insista. Ea îmi împingea în brațe sacosa cu găina, eu o împingeam înapoi, găina cotcodăcea…I-am spus că nu mă duc cu găini în birou. A spus că o taie acolo si mi-o dă asa. Am fugit în birou si am rugat portarul să îi spună că nu mai sunt. A fost amuzant. Dar atunci mi se părea ireal. Cum să iau ceva pentru că mi-am făcut treaba pentru care eram plătit?
Marina Almășan : – …și totuși “zeama de găină” e atât de bună! …Am o curiozitate : cine ți-a spus ție că ești bun de actorie? Ce premise existau să fii un bun actor?
Andreas Petrescu : – Nu mi-a spus nimeni. Si nici premise nu erau. Aproape mă bâlbâiam. Precipitam în vorbire. Am muncit mult ca să vorbesc asa cum o cere scena. Însă am riscat si am încercat. Mi-au spus ai mei, după niste ani, că e bun drumul ales de mine. Au venit la teatru. Mama nu putea urmări spectacolul de emoție. A mai venit de 2 ori ca să mă poată si vedea si auzi. Faptul că am reusit să fac meseria asta a fost un noroc. Am reusit pentru că nu am vrut să mă las. Dar nu a fost usor. Deloc.
Marina Almășan : – Jos pălăria, în fața ambiției tale! Zi-mi câteva roluri în care te-ai simțit precum peștele în apă. De regulă, ce personaje preferi și care …”te lasă rece”?
Andreas Petrescu : – Îmi plac toate personajele. Niciunul nu mi-a fost indiferent vreodată. Toate au povesti fabuloase. Dacă nu au, le creezi. Personajul nu se naste în ziua în care apare scris de autor în prima scenă. El are o istorie. Pe ea o cauți. Toate personajele au căi ascunse. Trebuie să intri acolo si să le găsesti nebunia, motorul, calea. De ce e asa? Ce vrea? Ce simte? Unde merge? de unde vine? A iubit? Nu te poți plictisi. Nu te poate lăsa rece. Ca pestele în apă nu mă simt niciodată. Mereu descopăr. Caut. E o lume în care nu există cu adevărat buni si răi. Există interesanți sau banali. De aceea nu există roluri mici. Sunt actori care fac capodopere din roluri mici. Nu vreau să te mint însă: îmi plac rolurile principale :)))
Marina Almășan : – Atunci nu pot decât să-ți doresc să ai parte de ele din plin! Creionează-mi un Top 5 al succeselor tale profesionale.
Andreas Petrescu : – Primul – “Ma mut la mama”. Un spectacol de teatru pe care l-am jucat 8 ani. A fost primul 
meu succes ca scriitor, dar primul si ca actor.
Al doilea – de când am intrat în TVR mi-am dorit să prezint Tonomatul DP2. Ăsta era obiectivul meu. Măruță plecase. Au prezentat alții până la mine însă am reusit să fac si eu asta până la urmă. Probabil de aceea s-a întâmplat ce s-a întâmplat si am plecat din TVR. Atinsesem obiectivul. Nu visasem mai departe.
Al treilea – scenarist la iUmor. Deja scriu al 10-lea sezon. O emisiune de succes si mi se pare fantastic ce facem noi, toată echipa. Ne înțelegem bine, ne facem treaba fiecare si lucrurile merg usor si cu bucurie.
Locurile 4 si 5 sunt ocupate de filmul “Zăpada, Ceai si Dragoste”, pe care l-am filmat acum un an în vară, film care nu a avut încă premiera din cauza pandemiei si scenariul unui alt film pe care îl voi filma în primăvara viitoare. Filmul a fost un alt vis al meu. Mare. Imens.
Marina Almășan : – Frumos top! Și pentru că ai pomenit de pandemie, am să pun o întrebare “aplicată”: Faci și tu parte cumva dintre cei care s-au “updatat”, din motive de pandemie? Cum ai parcurs această perioadă complicată?
Andreas Petrescu : – Nu m-am updatat. Nu am jucat online. Emoția teatrului, contactul cu publicul, nu se pot reda online. Teatrul nu înseamnă doar niste cuvinte pe care le rostim pe scenă si atât. Fără oameni aproape, teatrul nu există. E altceva. Nu teatru. Nu am schimbat meseria. Am asteptat. Astept. Să treacă nebunia asta si să putem intra iar în sala de teatru. Norocul meu a fost că stiu să scriu si asta am muncit de un an încoace. iUmor, roast-uri, scenariu de film, cum ziceam.
Marina Almășan : – Aici te înțeleg perfect! Și în cazul meu, dacă nu ar fi fost scrisul, o luam razna! Și dacă tot vorbim de ceea ce ni se întâmplă, te mai întreb ceva : care este cea mai bună glumă, pe teme de Coronavirus, pe care ai auzit-o, în acest an?
Andreas Petrescu : – “Odată cu vaccinul, pe lângă cip, femeilor li se vor introduce si senzori de parcare”! ….Scuzați misoginismul bancului. Nu e un banc politically correct. Dar umorul nu poate ține cont de astfel de reguli.
Marina Almășan : – O să râzi, dar eu chiar aș cere în mod extres să mi se planteze astfel de senzori! 😁😁 Aș vrea să vorbim puțin și despre tine, capul de familie. Ți-am admirat pozele de familie de pe Facebook. Păreți fericiți. Așa este, sau ești un bun actor?
Andreas Petrescu : – “Păreți fericiți”? Ha Ha Ha! Da. Suntem fericiți. Dacă eu as mima bine, s-ar vedea ceva la 
nevastă-mea, nu? Ea nu e actriță. Am avea o bresă pe undeva. Ne înțelegem bine. Am născut un copil din iubire. Si iubirea nu dispare decât dacă o lasi să plece. Si aici am avut noroc. Augusta e un om care mă înțelege. Si pe care o înțeleg. Mă admiră. O admir. Dacă îi faci un rău trebuie să stii că mi-ai făcut mie un rău. Si ne uităm seară de seară la fiul nostru zâmbind si apoi unul la celălalt, mulțumindu-ne.
Marina Almășan : – Ce frumos ai răspuns! Spune-mi, Andreas, ce are Augusta și nu ai tu? Și viceversa.
Andreas Petrescu : – Augusta are câteva calități care mie clar îmi ipsesc. Organizare. Răbdare. Putere de analiză. Liniste.
Ce am eu si nu are ea? Dezordine. Impacientare. Agitație.
Marina Almășan : – Hahaha! Înțeleg că s-au întâlnit sacul cu peticul! 😁 Vorbește-mi despre junior. Ce a luat de la fiecare? Ce “citești” în el, legat de traseul pe care îl va urma, în viață?
Andreas Petrescu : – Încă nu stiu ce a luat de la fiecare. Suntem convinsi oricum că ne e superior. Si nu pentru că fiecare pasăre îsi laudă puiul. Foloseste cuvinte pe care noi le aflam abia în adolescență. El spune că vrea să fie actor. Si producător. Stiu că îl atrage scena, la mine la repetiții stătea lipit de ea, în liniste, sorbindu-le actorilor cuvintele. La spectacole merge cu noi de la 3 ani si jumătate. Nu scoate un sunet. Ba chiar se uită urât la cei care fosnesc, soptesc sau cărora le sună telefonul. Dar când merge cu mami la emisiune e chiar fascinat de camere, de pupitrul de comandă. Mi-a spus că mami apasă butoane magice invizibile. Zilele trecute se uita la matinal si striga în casă singur: “mai schimbă cadrul! Hai, e matinal!” Nu citesc drumul lui. Îmi doresc numai să îl citească el bine pe măsură ce creste.
Marina Almășan : – Tu ce-ai vrea, pentru el?
Andreas Petrescu : – Să aleagă bine si să fie fericit cu alegerile lui.
Marina Almășan : – Totuși, niște sfaturi așa, ca de la bărbat la bărbat, ar fi necesare. Care vor fi acestea?
Andreas Petrescu : – Habar nu am! Nu prea sunt eu asa un fan al sfaturilor. Lucrurile potrivite pentru mine nu sunt întotdeauna bune pentru viața altuia. Fiecare are dorințele si experiențele sale. Un sfat care ține cont de viața mea nu cred că îl va ajuta prea mult. Dar dialogurile de la bărbat la bărbat abia le astept. Si oricând va avea nevoie de mine, voi fi acolo si pentru cuvinte si pentru îmbrățisări, asta sigur.
Marina Almășan : – Sunt sigur că ești un părinte extraordinar! Depășim acum hotarele familiei și..intră în realitatea înconjurătoare. Mai apelez încă o dată, iată, la umorul tău ( de fapt, la hazul de necaz) și am să te rog sa definești ceea ce se întâmplă în România. ( și nu, acum nu mă mai refer la pandemie!🥴)
Andreas Petrescu : – Oamenii se împart în două tabere, indiferent care e subiectul si încep meciul. Vot, pandemie, vaccin, revelion TVR, glume la iUmor , premii Oscar, alegeri în SUA. Totul e o luptă. Orice subiect crează monstri. Fiecare stie totul despre orice. Niciun argument nu poate convinge pe nimeni. Distanțarea socială începuse deja. Virusul ăsta a adus doar distanțarea fizică. Poate când se va termina, vom renunța la amândouă si vom începe să acceptăm că nu gândim toți la fel. Am devenit cu toții niste mici dictatori si principalul obiectiv este să îi lipsim pe ceilalți de libertatea cuvântului. Nici nu ne dăm seama că luptăm, de fapt, împotriva noastră si a propriei libertăți.
Marina Almășan : – Ce bine ai surprins esența! Să sperăm că toleranța de care vorbeai chiar ni se va “întâmpla”! Spune-mi, Andreas, se zice că autorii de umor sunt, de fapt, foarte ciufuți, în realitate. Faci excepție de la regulă? Și ca să nuanțăm : ce te amuză și ce te întristează, în lumea în care trăim?
Andreas Petrescu : – Nu fac excepție. Sunt destul de nesuferit. Când filmam “Zăpadă, Ceai si Dragoste” m-a întrebat cineva: “Tu ai scris scenariul?” I-am răspuns că da. Si mi-a spus că e ciudat. Scenariul este extrem de amuzant si se astepta să spun continuu glume pe platou. I-am spus că îsi închipuia, probabil, că scenariul era scris de un clovn. A râs politicos. Ca să răspund la toată întrebarea, același lucru care mă amuză, mă si întristează: prostia.
Marina Almășan : – Atunci ai toate motivele să fii trist cam tot timpul! 😩hai să facem un exercițiu de imaginație : Fii Președinte pentru o zi. Cum iei taurul de coarne?
Andreas Petrescu : – Pentru o zi?!? Dacă as fi Presedinte doar pentru o zi, probabil că mi-as da demisia imediat după învestire.
Marina Almășan : – Fie. Rămâi și a doua zi Președinte, dupa asta?
Andreas Petrescu : – N-am cum. Mi-am dat demisia. Eu nu sunt politician. Nu pot să neg a doua zi ce am spus în prima.
Marina Almășan : – E clar! Nu ești bun de Președinte! 😁 Ok, depășim. E început de an și ne lăsăm visurile să zburde. Hai să ți-l scot în cale pe Peștișorul de aur : deci, care ar fi cele trei dorinți pe care i le-ai transmite?
Andreas Petrescu : – Vreau un Ferrari, o casă pe malul mării în Spania si să câstig un Oscar. În ce ordine poate pestisorul. Nu e problemă.
Marina Almășan : – Grea misiune pentru peștișor! …Nu vrei să rămânem doar la Oscar?!? Mi se pare cel mai plauzibil! Iar după ce-l câștigi, celelalte două ți le vei îndeplini chiar tu, cu ușurință! 😁 În încheiere, dragă Andreas, o să te rog să-mi dai un link. Cu ceea ce crezi că s-ar potrivi pentru finalul acestui interviu și are, firește, legătură cu tine.
Andreas Petrescu : – Iată-l : https://www.youtube.com/watch?v=srSAjY7uAUY&t=384s
Comentează