Femei de 10

Monica Anghel: „Fiecare femeie este în felul ei.”

„Acolo sus e sigur cineva/ Și mă iubește sigur cineva/ Sunt sigură că nu sunt singură/ Sigur că acolo sus/ Ne iubește cineva” Nu e singură. Are o mulțime de fani care o adoră, o familie care o susține și o iubește și cel mai important, o iubește Dumnezeu fiindcă a înzestrat-o cu o voce caldă și în același timp puternică și cu un timbru special. O femeie sigură pe ea, o mamă și o soție iubitoare, o artistă desăvârșită. Într-un cuvânt: Monica Anghel. Și-a început cariera în lumea muzicii la doar 14 ani. A participat la diferite concursuri și festivaluri, dar primul premiu pe care l-a obținut a fost cel de la Festivalul București 1986. De atunci au urmat o serie de trofee primite atât în țară cât și în străinătate. A lucrat cu compozitori de renume ca Marius Țeicu și Cornel Fugaru. Încetul cu încetul avea să-și construiască un nume în lumea muzicii și nu numai. Pasionată în aceeași măsură și de teatru, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat atât pe scenă, cât și pe marile ecrane. Mirajul mass-mediei a cucerit-o și astfel timp de șapte ani, a prezentat un matinal la un post de radio. Nici televiziunea nu i-a fost indiferentă. Timp de un sezon a fost „profa de canto”, dar și jurata celebrului concurs de transformări. Este împlinită din punct de vedere profesional, dar și personal. Are un soț care îi este mereu alături și un copil care e lumina ochiilor ei. Pentru artista și femeia Monica Anghel, notele sunt prea mici. Pe lângă zecile de trofee obținute, de astăzi va mai primi încă unul din partea noastră, acela de femeie de 10.

Alina Anghel: Ați început cariera la o vârstă fragedă, la 14 ani. Cum a fost începutul dumneavoastră în lumea notelor muzicale?

monica5Monica Anghel: În acest an s-au împlinit 30 de ani de carieră. Așa cum spuneai și tu, am început foarte devreme la vârsta de 14 ani. Am început, evident, la Școala Populară de Artă. Am fost eleva doamnei Gloria Bordea. L-am avut co-repetitor pe regretatul Sorin Brabu și după aceea l-am avut co-repetitor pe George Natsis. A urmat primul meu concurs la Festivalul București 1986, unde am obținut primul și primul meu premiu din carieră. A fost premiul Tinereții și după aceea au urmat toate celelalte: Festivalul de la Mamaia în același, an premiul I, foarte multe trofee internaționale cu piese compuse de Cornel Fugaru și Marius Țeicu, concerte, apariții TV, radio, spectacole de teatru pentru că după ce am terminat liceul, am dat la Facultatea de Teatru. Acolo, l-am avut profesor pe domnul Gelu Colceag. Am avut o perioadă de 30 de ani susținuți, o perioadă în care n-am făcut compromisuri absolut deloc, lucru care mă bucură enorm. O perioadă foarte frumoasă și sunt convinsă că această perioadă continuă.

A.A.: Așa cum ați spus și dumneavoastră, aveți o carieră de 30 de ani. Cât de greu este să vă mențineți, ținând cont că în prezent valorile nu mai sunt promovate ca în trecut?

M.A.: Din păcate acest lucru cu promovarea nonvalorilor se întâmplă, dar pe de altă parte, în fața adevăratelor valori, nimeni nu are ce să facă pentru că talentul dacă există și este cu desăvârșire acolo nu poate să se împotrivească nimeni chiar dacă ar vrea lucrul acesta. Talentul adevărat până la urmă iese la iveală și nu-l poți oprima pentru că n-ai cum, oricât și-ar dori unii lucrul acesta, dar nu se va putea întâmpla asta la nesfârșit și în totalitate.

A.A.: Ați urmat Facultatea de Teatru, ați făcut parte din grupul Divertis. Dacă ar fi să alegeți între teatru și muzică, ce ați alege?

monica3M.A.: Am făcut într-adevăr parte din grupul Divertis. După ce grupul Divertis s-a despărțit, am făcut parte din Serviciul Român de Comedie, condus de Toni Grecu. În afară de asta, am jucat și în film: în „Proprietarii de stele” alături de Dan Bittman, Ștefan Bănică, am jucat în piese de teatru alături de Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Ioan Gyuri Pascu, Ioana Calotă, George Ivașcu. Am făcut și un turneu cu toți. Jucam „O noapte futunoasă” și am avut un turneu prin țară. Nu pot să aleg. Un artist, din punctul meu de vedere, dacă are talente în mai multe zone artistice e păcat să nu le facă pe toate. Talentul este o chestiune cu care Dumnezeu hotărește să vii pe pământ și este păcat dacă ai talent să nu te dezvolți în zona în care tu poți să transmiți emoție.

A.A.: Ați lucrat și în lumea televiziunii, dar și a radioului. Ați prezentat un matinal la Europa FM și ați făcut parte din juriul emisiunii Te cunosc de Undeva. V-ați gândit să reveniți fie în televiziune, fie în radio?

monica4M.A.: Da, timp de șapte ani de zile. Sunt cel mai longeviv artist care a făcut vreodată emisiuni de radio și nu orice emisiune, ci matinalul care este cea mai grea emisiune de radio. La Te Cunosc de Undeva am fost doar un sezon. Am foarte multe proiecte de televiziune. Chiar de curând am primit o nouă invitație să fiu într-o emisiune de radio, doar că nu știu exact dacă voi mai face aceste lucruri atât de intens pentru că din fericire Dumnezeu mi-a dat o minune de copil și el are nevoie din ce în ce mai multă de mine și fiind un părinte responsabil atunci sigur că mă gândesc nici să nu renunț la profesia mea în totalitate, dar să pot să echilibrez lucrurile în așa fel încât copilul meu atunci când are nevoie de mine să fiu alături de el și bineînțeles să mă bucur în continuare de profesia mea. Dar, ca să fac în continuare și televiziune, și radio, să am și concerte și piese de teatru, asta ar însemna ca viața mea să nu mai fie acasă, ceea ce nu-mi doresc.

A.A.: Dacă tot ați deschis discuția despre copilul dumneavoastră. Cum e relația cu micuțul?

monica-2M.A.: Este o relație frumoasă. Noi ca părinți ne străduim să dezvoltăm această relație ca ea să fie cât mai frumoasă și este de datoria noastră, în primul și primul rând pentru că așa cum îl creștem acum, așa îl vom avea și pe viitor. Noi sperăm să facem lucrurile așa cum trebuie și e bine. Timpul va spune dacă ceea ce facem noi e ok. Dar, noi sperăm că lucrurile sunt în regulă.

A.A.: Cum petreceți timpul cu băiețelul?

M.A: Facem engleză împreună, facem jocuri, scriem, desenăm, facem tot felul de măscuțe pe care le decupăm și după aceea le colorăm. Soțul meu este foarte talentat la desen și are o manualitate extraordinară. Îi face tot felul de lucruri foarte drăguțe din plastilină și îi desenează foarte multe lucruri pe care după aceea le decupăm. Soțul meu le desenează, eu le decupez și după aceea el le colorează. Așa că suntem implicați cu toții.

A.A.: Sunteți o mamă geloasă? Cum e mama Monica Anghel?

M.A.: Nu sunt o mamă geloasă, sunt o mamă grijulie și pe cât se poate încerc să previn orice accident ar avea loc.

A.A.: Dacă v-am întrebat cum este mama Monica Anghel, acum vă întreb cum este femeia Monica Anghel?

monica7M.A.: Atunci când nu sunt pe scenă îmi place să-mi petrec timpul, evident, cu familia pentru că noi, din fericire, suntem o familie mare: băiețelul, soțul. părinții, fratele meu, copiii lui, soția sa, mătușa noastră. Îmi place să petrecem timpul cu toții și atunci când nu putem să fim chiar cu toții merg eu cu băiețelul nostru și cu soțul în parc sau la cai sau mergem într-o vizită, dar timpul îl petrecem împreună.

A.A.: Ce v-a atras cel mai mult la soțul dumneavoastră?

M.A.: Faptul că nu m-a privit ca pe artista Monica Anghel și m-a privit ca pe omul Monica Anghel.

A.A.: Care e cea mai mare realizare a dumneavoastră?

M.A.: Copilul.

A.A.: Dar, cea mai mare dorință?

M.A.: Nu știu… Să fim sănătoși și să fim liniștiți, să ne ajute Dumnezeu să putem să ne ducem viețiile în liniște, în pace, armonie și echilibru cu noi înșine și cu tot ce ne înconjoară pentru că până la urmă despre asta este vorba.

A.A.: Site-ul nostru se numește femei de 10.ro, pe o scară de la 7-10, unde vă situați și de ce?

M.A.: Mă situez pe locul 12, 13 sau 20 (râde) pentru că sunt un om care întotdeauna mi-am știut defectele, dar am știut la fel de bine și calitățile și lucrul acesta m-a făcut să fiu o femeie puternică și am toate motivele să mă consider o femeie de 10.

A.A.: Ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să fie de 10?

monica8M.A.: Mi-e greu să spun. Fiecare femeie este în felul ei. Nu sunt eu în măsură nici să dau sfaturi, nici să judec, nici să spun:„ a cutare nu face bine cutare lucru” pentru că fiecare om simte în felul lui, gândește în felul lui, e dificil să dai verdicte și nici nu e normal, n-ar fi corect din partea mea să fac acest lucru. Repet, îmi știu calitățile și defectele pe care mi le asum și pe unele și pe celelalte în egală măsură și nu vreau vreodată în viața mea să judec pe cineva pentru că fiecare e construit în felul lui. Dumnezeu ne lasă pe pământ pe fiecare dintre noi cu un bagaj emoțional, energetic, o încărcătură anume.

A.A.: La finalul interviului, aș vrea să vă rog să le transmiteți un mesaj cititoarelor site-ului nostru.

M.A.: Eu vă doresc vouă, tuturor oamenilor de pe acest pământ, ceea ce spuneam că este foarte important pentru mine, să reușim să trăim în pace, în armonie și în echilibru cu noi înșine și cu tot ceea ce ne înconjoară și niciodată să nu ne supărăm pe lucrurile pe care nu le putem schimba.

Publicitate