Cine nu-și cunoaște istoria va fi condamnat să o repete. Pline de adevăr sunt vorbele lui Nicolae Iorga și, din perspectiva lor, nu se explică nicidecum refuzul de a ne uita înapoi, chiar și spre feliile intunecate ale istoriei noastre. Anii, perioadele, evenimentele de trista amintire pe care le-a trăit un popor NU trebuie nicidecum uitate. Trebuie analizate cu OBIECTIVITATE ( nu am subliniat întâmplător) și trebuie trase concluziile : a fost bine? A fost rău? A fost corectă decizia de a “pune la zid” lucrurile respective?
…Mulți ani m-am întrebat, bunăoară, unde anume a dispărut statuia lui Lenin, care veghea , în anii tinereții mele, Piața Scânteii ( actuala Piață a Presei Libere) . Chiar eram curioasa să aflu unde anume a sfârșit colosul din bronz , în câte bucăți a fost mărunțită. Și asemeni ei, atâtea alte monumente și statui care nu mai erau “în trendul” noilor vremuri. Ungurii – mai puțin puși pe distrus, mai mult îngăduitori cu propria istorie – au găsit o soluție înțeleaptă si, iată, aducătoare de venituri pentru statul maghiar : un Parc-Muzeu – un loc în aer liber, amenajat cu statui monumentale concepute şi create în timpul regimului comunist în spiritul pretinsei “eliberări şi evoluţii” pe care Comunismul ar fi adus-o în Ungaria. Cele 42 de lucrări uriaşe încearcă să ofere – contra cost, firește ( sub 10 Euro) – o imagine asupra perspectivei artistice a regimului totalitarist, o perspectivă care, la rândul său, vorbeşte despre dimensiunea politică a regimului. Iată cum Autorităţile locale din Budapesta au avut inspiraţia de a nu distruge obscura moştenire comunistă, şi de a conserva şi păstra vie lecţia nefericitelor decenii de regim comunist.
Comentează