Cu Mariusică am avut întotdeauna o mare problemă: nu l-am putut niciodată invita la transmisiile directe. Are un soi bizar de blocaj, în fața camerelor de luat vederi, atunci când știe că transmisia este “live” . Cică ” i se înoadă corzile vocale și nu mai poate scoate niciun sunet”. În rest, e divin. Dacă filmarea e doar filmare, urmând să se difizeze într-o oricare altă zi, Marius Țeicu e magnific! E spumos ca o șampanie, e dezinvolt, spontan, plin de nerv, de energie, de spirit. Nu mai vorbesc de talent! Cred că Dumnezeu, când a trecut pe lângă mama lui purtându-l în pântece, i-a dat acesteia o licoare fermecată, de a adunat , în micuțul boț de humă însuflețită munți întregi de talent și har. Dacă Mariusică al nostru s-ar fi născut într-un alt colț de lume și într-o altă vreme, probabil coada pentru a obține de la el un autograf, ar fi fost cam cât aceea , pe vremuri, la telemea…. Că veni vorba, dacă ne mai cutreieră, din când în când, câte-o nostalgie, legată de acele vremuri îndepărtate, este, fără îndoială, și datorită șlagărelor nemuritoare pe care le-a născut omul nostru drag.
Eu nu cred să existe vreun ins, care să nu-l iubească pe Marius Țeicu. Și asta pentru că, în Univers, funcționează o reciprocitate : pentru că nici Marius nu cred să știe a urâ. El îi iubește nespus de mult pe oameni și nici nu trebuie cine știe ce teoremă sofisticată, pentru a dovedi acest lucru : o astfel de muzică nu poate rezulta decât dintr-o nesfârșită iubire de semeni.
Cu ceva timp în urmă, când Marius m-a sunat, anunțându-mă cu o voce pierită, de necazul abătut asupra fiicei sale, a fost unul din momentele în care mi-am permis să mă îndoiesc că există Dumnezeu. “Astfel de oameni nu merită astfel de pedepse”, mi-am zis…Am revenit însă asupra îndoielii mele, atunci când am aflat că lucrurile s-au răsucit, luând-o pe făgașul cel bun.
Îmi îmbrățișez, cu toată dragostea mea de om de televiziune și om pur și simplu, idolul, îi mulțumesc pentru cântecele minunate, pe care mă trezesc că le fredonez prin casă, atunci când sufletul mi-e greu, îi mulțumesc și pentru emisiunile de colecție pe care le-am făcut,în timp, avându-l alături ( Mariusică, iartă-mă, te rog, că public mai jos fotografia acelui “travesti” de milioane, pe care l-ai făcut, cândva, la “Ceaiul de la ora 5”!) și-i doresc minunii naționale, numită “Marius Țeicu” să ne mai bucure mulți ani de aici încolo! Iar când “Femei de 10, Bărbați de 10” va avea o ediție înregistrată și nu în direct, promitem să-l așezăm acolo unde îi este locul : pe canapeaua Bărbaților de 10. Chiar dacă el merită cu prisosință 11! 😁
La mulți ani, Marius Țeicu!
Comentează