Prima femeie profesor de arte plastice din Europa, care a lăsat în urmă una dintre cele mai frumoase case din București a fost tot o româncă. S-a educat și a creat la un nivel care și atunci dar și acum pare un Everest urcat și cucerit cu succes. Și, din cea mai frumoasă lume posibilă, din lumea Artelor Frumoase, chiar și astăzi amprenta ei unică stă și ne așteaptă, cu răbdare, să o descoperim în casa dăruită cu generozitate și transformată în muzeu. Povestea de mai jos este una a frumosului desăvârșit și dăruit dar și a performanțelor de nivel european. Doamnelor și domnilor poftiți în povestea Ceciliei Cuțescu-Storck!
A scris istorie ca fiind prima femeie profesor într-o academie de arte de stat din Europa. Născută la 14 martie 1879, în Vâlcea, Cecilia a fost adoptată de bunicii Constantin și Elena Cuțescu și a copilărit, pe Valea Prahovei. Mai târziu, capitala a primit-o cu succes în Academia de Arte Frumoase, studii care au fost ulterior perfecționate la München iar mai apoi la Paris, unde a frecventatAcademia Julian.
Franța va rămâne țara sa de suflet în care își va expune lucrările de artă constant.În același timp, în România, avea să devină prima profesoară la catedra de arte decorative de la Universitatea de Arte Frumoase din București, fiind totodată și prima femeie profesor care a fost angajată la o academie de artă, de stat, din Europa. Sunt anii în care artista creează și o serie de picturi murale, decorative, de mari dimensiuni. Câteva dintre ele se numesc și se regăsesc după cum urmează: „Agricultura, Industria, Comerțul” (1916), în holul Băncii Marmorosch, „Istoria Negoțului Românesc” în Aula Academiei de Studii Economice (1933), plafonul Sălii Tronului din Palatul Regal
Vă povesteam într-un material anterior despre o altă mare pictoriță a vremurilor trecute – Olga Greceanu. Ei bine, alături de aceasta dar și de artista Nina Arbore, Cecilia Cuțescu-Storck înființează Asociația femeilor pictore și sculptore din România. Grupul celor trei doamne promova femeile în artă. Cu siguranțăinfluența benefică a Ceciliei Cuțescu Storck a fost una se seamă din moment ce a și fost aleasă președintă a Sindicatelor Artelor Frumoase din România.
Excluisiv pentru țara sa, Cecilia Cuțescu-Storck și-a propus și a și reușit să dea greutate artelor decorative și să le ridice la rang de arte de prim rang iar tot efortul ei avea să fie răsplătit în anul 1957, prin titlul de Maestru Emerit al Artei.
Spre sfârșitul vieții și-a dorit să ne lase nouă tuturor drept moștenire a frumosului și artei, propria sa casă devenită Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck. Aproape de Piaţa Victoriei, pe Strada Vasile Alecsandri, 16, casa Cuțescu-Stork nu este doar o poveste a frumosului protejat de pereți ci chiar o extindere generoasă dincolo de uși și pereți, înspre grădină sălbatică în care opere de artă în miniatură spun povești despre natură, om și artă. Despre acest loc magic, istoricul de artă Adina Nanu ne povestește, în volumul „Călătorie în jurul casei mele” că: „Cel mai mult îmi plăcea în casa Storck holul central, cu tavanul pictat cu frunze şi păsări, ca în rai. După ani, l-am înțeles ca un răspuns la opera lui Gauguin, unul dintre modelele pictorilor noștri din perioada interbelică”… „Pe artistul francez, idealul regăsirii dintre om și natură îl mânase să își părăsească slujba de la bancă, nevasta și copiii și să plece în Tahiti, pe când pictorița noastră, care-şi construia cuibul împreună cu iubitul ei soț, sculptorul Fritz Storck, își înfățișase paradisul la domiciliu”.
Puternica amprentă culturală pe care această familie respectabilă a lăsat-o în vremurile în care arta a înflorit și în România este certificată și de emisia de mărci poştale „Cecilia Cuțescu-Storck, 140 de ani de la naștere”, pe care Romfilatelia le-a lansat. Timbrul în cauză o înfățișa pe Ceciliei Cuțescu-Storck,în deplină maturitate, la apogeul carierei sale.
De altfel, Cecilia Cuţescu – Stork a primit, de-a lungul vieții, numeroase premii și distincții: Medalia de aur și Marele premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929), Cavaler al Ordinul Meritul Civil (Spania, 1930), titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare (Franţa, 1933), Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris (1937) sau titlul de „Maestru Emerit al artei” (1957)
Atunci când a plecat spre veșnicie a lăsat în urma ei o moștenire aproape imposibil de apreciat și estimat, o lecție care reverberează și azi în esența artei românești. Ceciliei Cuțescu-Storck se regăsește perfect în tiparul Creatorului de 10 dar și al Arhitectului de frumos care pare să predea, de la catedra vieții, poate cea mai importantă lecție: atunci când te-ai născut cu un dar, acel dar aparține tuturor celor din jur!
Comentează