Pentru că tot a fost ziua princhideilor de curând, haideți să privim pentru o clipă lumea prin binoclul celor mici. Ceea ce pentru noi este doar o figurină, pentru pitici devine o pasăre magică, o broscuță vorbitoare sau o buburuză care îndeplinește dorințe fără număr. Să ne fie clar, ei stabilesc regulile jocului, chiar dacă nu prea au logica noastră.
Cu toții purtăm în amintire cutiuța pentru mărgele, menită să lase de neșters în istoria familiei o notă mare sau vreun dar primit la împlinirea unei vârste rotunde. Le purtăm în suflet o viață și, dacă nu le luăm cu noi, în casele prin care trecem, devin reperul creșterii noastre. Ca o ancoră de acasă la care tot revenim ca să vedem ce s-a mai schimbat între timp. Și parcă n-ar mai fi la fel de colorate cum le știam, și parcă sunt ceva mai mici, dar sigur au rămas la fel, doar ochiul nostru vede diferit.
Așa se transformă cutiuța pentru primul dințișor sau cea dintâi șuviță într-un adevărat cufăr fără fund cu amintiri ce nu se uită vreodată. Așa și balerina din cutia muzicală dansează în cerc și odată cu ea ne învârte gândurile.
Și obiectele au suflet. Se naște din amintirile noastre adunate în jurul a ceea ce altfel e încă o cutie, o altă ramă sau un bol oarecare. Gândește-te la asta data viitoare când pleci în căutarea unui cadou. Ar putea fi permisul tău de trecere prin poarta timpului.
Comentează