Mă plimb pe străzile din Oslo. E soare, aproape cald, asa că salvatoarea mea jachetă e înghesuită undeva, pe fundul rucsacului. În jurul meu e destulă lume, care se vântură de colo-colo. Probabil, mulți sunt turisti ca și mine, pentru că surprind destule aparate de fotografiat, în acțiune. În rest – norvegieni. Ele – bălaie și frumușele-foc, ei – bine făcuți, îmbrăcați la patru ace. Frumușei și ei. Îmi amintesc că, la Ziua Națională, alergam să-mi fac poze cu norvegieni imbrăcați în costume naționale!
… E ora pranzului acum și mulți au ieșit în pauza de masă. Mărturisesc că-mi place să-i privesc pe bărbații norvegieni. Nu e nimic erotic în această declaratie, pentru că îi privesc prin filtrul imaginației, iar gandul mi-i așează cu secole în urmă, când nu se numeau ca acum , ci vikingi. Când nu purtau serviete de piele ca acum, ci arme cu care sădeau teama în rândul celor din jur. Când nu rulau în mașini elegante, pe scutere sau biciclete, ci brăzdau curajoși mările, în ambarcațiunile lor, pe atunci primitive. Când aud expresia “lup de pare”, mă gândesc automat și la vikingi. Vorbitori ai unei limbi nordice vechi, vikingii și-au folosit cunoștințele de navigație pentru a explora și a face comerț , dar și pentru a ataca regatele europene din perioada Evului Mediu timpuriu. Ei au fost , de fapt, primii europeni care au ajuns coastele de nord-est ale Americii de Nord. Navele vikingilor au reprezentat elementele definitorii ale culturii acestora. De atunci și până acum, locuitorii acestor pământuri au evoluat continuu. La fel și ambarcațiunile cu care ies în larg. Norvegienii de astăzi nu-și mai pornesc bărcile și vapoarele pentru a se angaja în bătălii și războaie, ci pentru a călători, pentru a face comerț, dar și pentru a fi gata sa-si apere țara, la nevoie.
Spunea scriitorul britanic Roald Dahl că “ în Norvegia, pare că fiecare locuitor are câte o barcă”. Înclin să-i dau dreptate, căci în drumurile noastre prin Oslo și împrejurimi, am vazut destule portulețe în care se legănau cuminți armate întregi de mici ambarcațiuni, în așteptarea “stăpânilor de weekend”, urmasi ai vikingilor de odinioară..
Întreaga relație a Norvegiei cu marea este frumos împachetată în ceea ce se numește Muzeul Maritim din Oslo. Muzeul se afla și el pe vestita Peninsulă Bigdoy ( poți lesne ajunge cu feribotul, lăsand legănarea pe ape să te introducă în atmosfera Muzeului) și se vizitează “la pachet” cu altele două, “înrudite” ca temă : Muzeul “Fram” și cel al Corăbiilor Vikinge. Despre acestea însa v-am vorbit, așa că voi încerca să vă tentez, prin fotografii si discrete informații, să-l vizitați și pe acesta, al treilea.
Norsk Maritime Museum a fost inaugurat în anul 1914 , iar clădirea în care pătrundem este câștigătoarea unui concurs de arhitectură modernistă. Intreaga istorie și cultură maritimă a Norvegiei este adunată în sălile Muzeului. Poți avea acces la ea, dacă îți scanezi, la intrare , Oslo-Pass-ul, sau dacă îi întinzi casierei 1200 de coroane norvegiene ( undeva, la 60 de RON) . Primești, în schimb, un zambet și-un bilet.
Muzeul Maritim norvegian deschide în fața noastră istoria navigației maritime din această țară, începând cu era vikingilor și până în zilele noastre. 6 expoziții diferite se înlănțuie pe cele 4 “punți” ale muzeului. Tematica lor este cât se poate de variată : evoluția ambarcatiunilor, viața și destinele marinarilor norvegieni de-a lungul istoriei, vanătoarea și pescuitul – ca îndeletniciri caracteristice acestor locuri, apoi construcția navelor, arheologia marină, gestionarea epavelor, platformele maritime de exploatare a petrolului, navigația de agrement etc.
O secțiune a muzeului reconstituie micile porturi de prin lume, în care acostau navele norvegiene de cursă lungă. O alta adăpostește un atelier de tip “workshop”, unde pasionații bricoleuri învață cum să construiască un vapor. Așa, pentru orice eventualitate!😊
…Dar ce-avem aici?!? O expoziție de pictură, rătăcită în peisajul unui muzeu care pare să nu aiba nicio legătură cu arta?!? Nicigând! Expoziție de pictură este, într-adevăr, dar toate tablourile au tematică marină, și datează din a doua jumătate a anilor 1800. Sunt lucrări purtând într-un colț semnătura unor faimoși pictori norvegieni, cum ar fi Christian Krohg, Hans Gude and Axel Revold. Picturile cu tematică marină au jucat un rol important în arta norvegiană. Culorile și nuanțele frumos îmbinate imaginează mări liniștite dar și învolburate, vapoare strapungând valurile, piesaje răvășitor de frumoase de pe coastă, apoi marinari înfruntându-și destinele, pescari extrăgând din mare hrana pentru familiile lor. Nucleul colectiei de arta i-a fost donată muzeului de către armatorul H.T. Gram.
Gata! Muzeul e bifat și vi-l recomand cu căldură! De la magazinul său de suveniruri îmi cumpăr o figurină imaginand un pescar amuzant, ținând fericit în mână o pereche de pești proaspăt extrași din mare. Dau pe el cam cât costa și biletul de acces în muzeu. Nu-mi pare rău : amintirile sunt, de fapt, neprețuite!
Fotografii realizate de Georgeta Nistor
Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia
Comentează