Diverse

Învață să scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă…

Tocmai am primit un  mesaj, de la un om drag mie, prin care mă îndeamnă să le transmit cititoarelor noastre câteva rânduri “ de suflet”. Știindu-l om sensibil și prețuindu-l nespus, am parcurs cu mare atenție rândurile conținute în mesaj, căutând să văd atât cui aparțin, dar și în ce măsură se asortează sufletului cititoarelor noastre de 10…

….Rândurile au reușit să mă miște, răscolindu-mi dureri ascunse și frământări nemărturisite, venind ca un leac într-un moment potrivit ( unul dintre acele momente, în care îți pare că ceea ce trăiești, e de nelecuit..) și rămânând, iată,  ferecate în mine, pentru a-și face efectul, în timp…

Ajungand la semnătură, am descoperit un autor neașteptat : deloc de mirare că este vorba de un Sfânt- veți admite și voi, după ce veți parcurge cuvintele sale. Eu însă   vă voi spune , mai întâi, câteva cuvinte despre Sfântul Augustin (numit uneori Aurelius Augustinus) este unul din Cei patru Părinți ai Bisericii Occidentale, alături de Ambrozie, Ieronim și Grigore cel Mare. Este unul dintre cei mai importanți teologi și filosoficreștini, ale cărui opere au modificat substanțial gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală.

Lecția de viață pe care mi-a propus-o Sfântul Augustin, prin îndemnul prietenului meu, este musai să ajungă și la voi. Însușiți-v-o! Străbateți-i înțelesurile adânci, potriviți-le propriilor trăiri! Încercați apoi să aveți în preajmă, în fiecare clipă a vieții, o fâșie de nisip și o stâncă. Sfântul Augustin vă învață, mai jos,  cum să le folosiți…

” Scrie-ți durerile pe nisip… ca să vină apa să le înghită și furtuna să le împrăștie… să vină vântul să le spulbere, ca să le uiți, ca să le treci ca și cum ai răsfoi o carte, să alungi amarul din inimă și lacrima sărată de pe obraz…
Scrie-ți durerile pe nisip ca să nu dureze…să vină timpul bun și să nu mai știi de ele…să se risipească în apa mării și valurile să le spargă în bucăți și să le ducă departe, atât de departe încât nimeni să nu le poată găsi… Învață lecția, dar nu grava amprenta necazului în inima ta. Uită, lasă, iartă, alungă necazul, nefericirea și caută lumina. Nu sta în întuneric unde-i doar umezeală și mucegai.
Scrie-ți durerile pe nisip și lasă soarele amiezii să le usuce și pașii străinilor să le calce dus întors, până nu mai rămâne nimic din ele, nici măcar amintirea că au fost acolo… lasă-le să moară în arșița zilei ca să nu te mai doară, iar rana lor să nu te mai cunoască, să cadă și ultima coajă și locul să se vindece… Marea șterge orice urmă de pe nisipul proaspăt scris, iar țărmul așteaptă un alt scriitor îndurerat care are nevoie de vindecare…
Tu nu mai ești demult la țărmul mării…
Scrie-ți bucuriile pe stâncă, pentru ca să rămână, să nu le uiți și să fii recunoscător veșnic pentru toate binecuvântările pe care le-ai primit în viața ta… timpul să nu le șteargă, ploaia să nu le strice, vântul să nu le destrame și marea să nu le ajungă… să le ai amintiri plăcute, bine păstrate în peretele inimii tale care saltă cu frenezie și prospețime de gânduri frumoase și curate,pe care să le traduci în bunătate…
Scrie-ți bucuriile pe stâncă și udă-le cu lacrimile recunoștinței tale pentru ca toți să știe că sunt ale tale și nimeni să nu ți le fure… uimește pe toți cu bunătatea din inima ta și fă-i să-și dorească să caute propria lor stâncă unde să-și scrie propriile bucurii… inspiră-i pe toți cu bucuriile tale, fă-le contagioase, dă-le și lor, scrieți împreună povești frumoase pe stânci cât mai înalte… Nu uita că bucuria se împarte, se dăruiește cu generozitate boierească și transmite o vibrație caldă, de la o inimă la alta….
Scrie-ți bucuriile pe stâncă pentru ca să le ai întotdeauna ca pildă a binelui, ca să poți depăși orice obstacol, ca să te întărești cu ele atunci când viața te încearcă… Bucuriile sunt cârjele noastre atunci când avem aripi prea scurte pentru înălțimile vieții… sunt vâslele cu care străbatem marea învolburată, sunt mâini întinse din înalt care ne ridică când ne afundăm în nisipuri mișcătoare…
Scrie-ți bucuriile pe stâncă pentru că viața ta luminoasă să fie model copiilor și nepoților tăi, să-i tragă pe toți în sus, să le fie prilej de mândrie bună și far călăuzitor pe mări liniștite… scrie cu demnitate despre toate care te-au făcut OM și nu uita să fii omenos cu cei ce te-au ajutat să devii bun și demn toată viața ta… Bucură-te de tot ce scrii și roagă-te să ai înțelepciunea de a înțelege pentru ce ți-au fost date toate la un moment dat…
Scrie-ți durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă, pentru ca să cerni viața ta și să păstrezi doar ceea ce-ți este de folos, ca să crești frumos și demn ca un copac cu rădăcini puternice și vârf spre cer…
Învață să scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă”

Sfântul Augustin

 

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.