Ea și El

Industria Capri

În Insula Capri orice e mai scump decât oriunde am fost. Un pahar aromat cu gheață pisată e patru euro – în Napoli același pahar costă doi, în Sorrento e doi cincizeci. Iar dacă nu ți-e sete și vrei să cumperi o proprietate pe Tărâmul Fericirii Veșnice, metrul pătrat este patruzeci de mii de euro (chiar nu vrei să bei nimic?). Orice se exploatează aici, istoria, flora, obiceiurile, totul e transformat în punct de atracție, în ”mi-ar trebui și mie așa ceva”, deci în bani. Ar trebui să se numească nu Insula ci Industria Capri.

Străzile sunt înguste, pavate cu bazalt care lucește în soarele dogoritor făcându-le să arate ca spinările unor șerpi. Mă las purtat; oricum toate duc spre stâncile inegale și prăpăstioase unde nimic nu mi se poate întâmpla. De-o parte și de alta sunt magazine de lux cu vânzătoare fotomodele care intimidează cu frumusețea și dimensiunile lor; sunt atât de impersonale încât îmi stârnesc cheful de a le întreba dacă prin apropiere există mâncare stradală; renunț – dar dacă aș fi fost singur, aș fi făcut-o.

Cine închiriază pe un sezon sau are casă aici? Mai toți, de la Clark Gable, Sofia Loren și Jackie Kennedy până la Richard Gere, Bradley Cooper și Beyoncé cu toată familia ei. Proprietățile sunt păzite de ziduri înalte din blocuri de piatră; intrarea se face pe un lat de-o ușă prin care nu poți vedea nimic pentru că bogații nu vor oameni ițindu-se la porțile lor. Restul lumii nu e prea placută la vedere, niciodată nu există chef pentru asta, iar de atingere nici nu poate fi vorba. Citește mai departe…

Publicitate