Elisabeth Jobson, o tânără învățătoare în vârstă de 23 de ani din SUA, își amintește , fără prea mare bucurie, de adolescența sa. Era, pe atunci, mai mult decât plinuță , iar prietenele îi stăteau în preajmă dintr-un motiv răutăcios : în comparație cu ea, toate celelalte fete păreau mult mai frumoase.
Elisabeth îsi mai amintește cum își cumpăra, neîncetat, chipsuri și bomboane și cum le dosea prin camera ei, devorându-le pe furiș, în cantități enorme. Desigur, au fost și destule încercări de a demara câte o cură de slăbire, dar rezervele de răbdare și ambiție se isprăveau foarte repede. Voința i-a lipsit, cu desăvârșire, până în momentul când gașca de prietene i-a propus să li se alăture vara următoare, într-o vacanță în Turcia.
„Ultima oară când am încăput într-un costum de baie a fost atunci când aveam 5 ani. De atunci nici măcar nu am mai încercat acest lucru. Doar atinsesem deja 130 de kilograme! ..Visam și eu să mă pot bronza, pe plajă, să fac baie în mare, însă cu un astfel de gabarit, aceste lucruri simple deveneau, pentru mine, imposibil de atins” – îsi amintește Elisabeth Jobson.
Visând la costumul de baie și la vacanța perfectă, Elisabeth știa bine că o așteaptă o muncă deloc ușoară. I-a povestit mamei sale despre intențiile sale de a slăbi, iar aceasta a susținut-o necondiționat. Ba chiar s-a înscris și ea, împreună cu fiica sa, la sala de fitness.
Elisabeth și-a jurat că nu va mai pune gura pe mâncarea nesănătoasă și că nu va mai mânca după orele 6 ale serii. In numai o lună, a dat jos 12 kg. Pentru ea, acest lucru a reprezentat o adevărată victorie, care a și însuflețit-o de altfel în continuarea acestui proces dificil. “Într-un an, am reușit să dau jos 73 de kilograme și am reușit să îmbrac costumul de baie. În noul meu corp nu mai arătam chiar ca “rățușca cea urâtă” . Eram foarte mândră de ceea ce obținusem. Doar că această slăbire extraordinara a venit la pachet cu abandonul prietenelor mele, care n-au suportat concurența pe care, iată, acum le-o faceam”.
Desigur că pierderea prietenelor a întristat-o pe Elisabeth, dar exista și un bonus cât se poate de plăcut. Aceiași derbedei, care o umileau în copilărie și adolescență, reveniseră “în peisaj”. Dar de data asta nu cu ironii răutăcioase, ci cu dorința de a o invita la întâlnire cu ea. “Au ajuns acum să-mi facă curte, îmi scriu mesaje, îmi fac complimente, doresc să intre în relație cu mine. Sincer, mă pufnește râsul! Nu sunt un om rău și nu mă supăr pe ei, ci pur și simplu, mă port cu ei așa cum merită. Căci numai exteriorul mi s-a schimbat, sufletul meu a rămas la fel de vulnerabil și de sensibil” – susține Jobson.
Sursa: segodnya.ua
Comentează