Azi nu avem un nume și un prenume. Azi nu punem reflectorul asupra unei singure persoane căci atunci când scrii despre Crăciun, invariabil scrii despre milioane de oameni care îi păstrează spiritul zi de zi și care, fie în tăcere, fie cu toate ușile deschise, își fac din bunătate, generozitate și din iertare pâinea lor cea de toate zilele.
Personal, pentru ei am cel mai mare respect! Personal, cred că fără solii bunătății, lumea aceasta ar fi pierit demult, înecată în răutate, lăcomie, bârfă, egoism și fățărnicie. Dacă Dumnezeu nu ar avea grijă ca și oameni buni și toleranți, empatici și profund spirituali să deschidă ochii pe acest Pământ, lumea s-ar dizolva în haos și-n pierzanie. Dar ei există. De mii de ani există și se tot nasc în continuare, parcă din ce în ce mai mulți, pe măsură ce trec anii.
Îi văd peste tot. Sunt cei care au chipul senin și inima atât de mare încât îi pun mai presus pe ceilalți, atenți la nevoi, sentimente, echilibru și speranță. Fac binele fie cu două mâini goale fie înconjurați de alți semeni empatici ca și ei. Sunt persoane fizice sau organizații. Sunt Crăciunul nostru zilnic, pe Pământ! Din iubirea lor frumoasă pentru oameni parcă Dumnezeu sporește tot binele. Li se deschid porți aparent închise pe care doar Iubirea, în tăcere, le poate deschide. Poate doar cei orbi să nu vadă cum se armonizează binele cu întreg universul și cum, în lumea binelui, nu există niciodată un Mercur retrograd!
S-au scurs în calendare peste 2000 de ani de când, conform scripturilor, din dragoste pentru Creația Lui supremă – Omul – Divinitatea ne-a trimis un Mântuitor. Lecția Iubirii este atât de simplă! Ce am înțeles noi, oamenii din ea, chiar și după milenii, rămâne o discuție fără sfârșit chiar dacă lecția Nașterii a fost una pe care să o priceapă și un copil mic:
Iubește toți oamenii la fel ( indiferent de culoare, sex, vârstă ori religie)!
Iartă fără să măsori iertarea ta și fără a judeca ( nu ierta pe jumătate și nu judeca pe nimeni )!
Ia asupra ta greutățile celorlalți fără să aștepți recunoaștere și lauri ( Poți? )!
Ajută ori de câte ori trebuie ( nu doar atunci când te mână un interes )!
Dăruiește Lumii inima ta toată ( pentru că numai când iubești întreg Pământul ești ca El )!
Nu aștepta ca oamenii să fie toți Lumină dar tu poart-o cu speranță ( pentru că mulți vor fi ca tine )!
Fă ca Dumnezeu: în smerenie, salvează întreaga Lume chiar și pentru un singur om ( pentru că fiecare om este neprețuit )!
Lecția Nașterii, deși simplă și firească pare uneori scrisă într-o limbă prea veche pentru a fi citită corect. Vremurile i-au complicat esența. Ușor-ușor haina roșie a moșului jovial a furat atenția și parcă și sensul prețios al Crăciunului. O sărbătoare a introspecției profunde și a resetării a fost, treptat, înlocuită cu alergarea haotică pe străzi și prin magazine, întru o vrajă din ce în ce mai costisitoare a cadourilor multe și scumpe și a meselor exagerate. Cei care sunt buni DOAR de Crăciun sunt atât de mulți. Noroc cu ceilalți! Noroc cu cei pentru care bunătatea le este pâinea lor cea de toate zilele! Noroc că ei creează echilibrul și îl aduc pe Dumnezeu printre noi, reamintindu-ne iar și iar cât de simplă și firească este Iubirea cea adevărată.
Dacă aș avea brațe nesfârșite, mi-ar plăcea să îi pot îmbrățișa pe toți creatorii de bine de pe acest Pământ! Să le pot mulțimi pentru cum au ales să-l manifeste pe Dumnezeu în ființa lor și pentru cum binele pe care ei îl fac, vindecă, inspiră și naște speranță!
Datorită lor, Crăciunul își revendică mereu sensul cel adevărat. Datorită lor, Crăciunul nu se întâmplă doar o dată pe an ci este motivul fiecărei dimineți. Lor și întregii omeniri, tuturor Arhitecților de frumos din lumea aceasta le spun astăzi că noi toți putem purta Lumina, având grijă unii de alții în credința că am primit deja, încă de la naștere cel mai de preț dar: Un Crăciun Fericit!
Comentează