Diverse

În fața Coronavirusului toți suntem egali – Ep.21

 

Numele lor vă sunt cunoscute. Sunt oameni valoroși, sunt profesioniști desăvârșiți, fiecare în domeniul său de activitate. Sunt modele. Felul în care gestionează ei această situație complicată în care se află omenirea și care le-a schimbat și lor radical viața, le poate servi multora drept exemplu. Acelor dintre voi, care nu mai au răbdare. Care simt că nu mai pot. Care și-au pierdut speranța. Vă propunem, așadar, alți 6 femei de 10 și bărbați de 10, care vă vor povesti cum decurge viața lor în aceste zile.

BENONE SINULESCU (solist folclor) : Nu stau la oraș în această perioadă, locuiesc la țară, pe valea Mureșului și am condiții foarte plăcute. Avem grădină de zarzavat, lucrăm, nu stăm deloc, suntem aproape maniaci. Ieri chiar mi-a zis nevastă-mea : “Nu m-am gândit niciodată că tu vei pune vreodată mâna pe sapă!”. Mie mi-a plăcut de mic să grădinăresc și acum am ocazia s-o fac. Prieteni nu primim deloc! Au mai venit , săracii de ei, dar am vorbit cu ei peste poartă! Mască încă nu mi-am pus, dar mă gândesc că, dacă stau la 3-4 metri de respectivul, n-am nevoie. Oricum, un lucru e sigur : nu mă plictisesc…Povestea asta cu coronvirusul mă înspăimântă foarte tare, însă Dumnezeu e cu noi, căci suntem oameni buni. Oricum, mi-e teamă că povestea asta e creată de noi, oamenii. Poate greșesc. Însă cade foarte greu pe spatele nostru. Mai ales că eu sunt și foarte sensibil cu sănătatea. Așa că sunt foarte atent cu igiena. Iar de dezinfectat…mă mai dezinfectez și cu câte o palincă! Glumesc, firește! Iar când o să se termine nebunia asta, o să dau o mare petrecere, fie aici, la țară, fie la Buzău, unde am casele părintești si unde e o locatie superbă, văd eu, dar sigur dau o petrecere!

LUMINIȚA NICOLESCU ( instructor fitness) : Mereu auzeam “nu am timp , mă grăbesc , sunt stresată ,sunt obosită “. Câtă vreme ești în viață , ai timp .Așa am găndit mereu și așa le spuneam și prietenilor mei. Carantina ,”arest la domiciliu”, fără socializare ,da ,sună destul de frustrant . Dar , pănă la urmă omul se naște și moare singur . Avem nevoie unii de alții , dar avem nevoie de noi înșine mai mult decăt orice .Paradoxal , corona virusul ne -a adus înapoi la noi ,la cunoașterea de sine pe care o pierdusem in caruselul vieții . Sunt o optimistă incurabilă. Vom renaște ca pasărea Pheonix , din propria cenușă ! Nu corona virusul ucide ,ci nesăbuința oamenilor , dorințele deșarte de bogăție , supremație ,lucruri materiale efemere . Toate acstea generează marea frică ,marea panică. Am convingerea că vom depăși aceste momente și ,marea majoritate a omenirii va prețui lucrurile simple și valorile spirituale . În amețeala primelor zile de retragere în propriile case, mi -am ocupat timpul cu lucruri pe care nu le mai facusem în liniște de multă vreme. Am gătit , am observat ceea ce nu avusesem răgaz pănă atunci ,am făcut ordine ,am reconsiderat căldura și atmosfera liniștitoare din casa mea .Am deschis pianul și am început să studiez piese grele pe care doream demult să le abordez . Muzica este un factor important care pune în armonie sufletul cu universul . Prin muzică te desprinzi de realitate pentru o perioadă , uiți lucrurile rele . Muzica aduce liniște și fericire ( cel puțin așa o percep eu ) . Îmi este mai greu să mă obișnuiesc cu lipsa efortului fizic pe care , timp de o viață , l -am făcut zilnic , dar , cel puțin odată pe zi ,fac gimnastică Le -am recomandat și fetelor mele de la sală să nu pregete . Mi-au trimis filmulețe cu exerciții pe care le fac zilnic , urmărind filmările mele pe You Tube . Mă văd , îmi aud glasul și asta le motivează . Viața merge mai departe”

DAN NEGRU ( vedetă TV) : Uite, îți dau o poza cu cainele meu. Amandoi izolați 😂
Eventual pot să spun că nu eram foarte sociabil nici înainte, deci pentru mine nu e o mare lipsă socializarea. Spor!!!! Cu drag!

IRINA LOGHIN ( solistă folclor) : Eu stau acasă, copiii sunt la ei – Ciprian – la Poiana Brașov, Irinuca – la ea acasă. Acum o săptămână mi-a murit câinele și sufăr enorm…Mă uit mereu la locul unde obișnuia să stea în curte și mă podidesc lacrimile.,.În rest, rezist că trebuie. Am o femeie care a stat la mine până acum și m-a ajutat cu aprovizionarea și mă bucur ca am apucat, înainte de intrarea în izolare, să merg la pădure, la Băneasa și să culeg preferata mea leurdă. Acum am rezerve și îmi fac in fiecare dimineață câte o salată. E foarte sănătoasă. În rest, nu primesc pe nimeni la mine, vorbesc la telefon cu cei dragi, in special cu sora mea, Margreta. Vorbim de două-trei ori pe zi, căci ea tot singură traversează această perioadă. La televizor mă uit și mă îngrozesc. Mai ales când văd cum mor medicii. Îmi propun să nu mă mai uit, dar apoi am sentimentul că sunt o lașă și că nu sunt, parcă, acolo, alături de români. Se apropie Paștele și zău, nu știu cum va fi, in acest an , căci eu respectam toate tradițiile cu sfințenie. Ori acum….

GABRIEL DOROBANȚU (solist) : – Pentru ca știu să visez frumos, aștept reântâlnirea cu voi,așa cum va știu, optimiști,curajoși si demni. Nu mă sperie ce se intâmpla acum. Știu să-mi ordonez gândurile si sa-mi ocup ziua ,cu tact si interes, să-mi fie bine. Rămâne gimnastica de dimineată , adaug mai multă roboteală prin gradină, scot masa de seară si-l recitesc inainte de culcare pe A.I.Basarabescu, care-n “Schite si Nuvele” mă invață să am un orizont de viată la care să privesc. Am treabă de nu mă vad…. în luna asta, cand e pauză in Univers. Nu ne vom uita dintr-atât. Cu bine!

IRINA MOHORA ( prezentator TV) : Stau acasa dar departe de multe lucruri pe care mi le doream. Insa mi-e bine, sunt linistita, corect informata si am speranta ca respectand cat pot de bine masurile de preventie vom trece cat mai repede peste aceasta situatie dificila pentru noi toti. Si gandesc pozitiv si invat sa fiu si mai recunoscatoare decat eram si mai responsabila decat credeam ca sunt.
Zilele sunt pline si cand stam acasa insa recunosc ca ritmul este mai lejer. Imi continui munca in televiziune de acasa, prin skype. In fiecare dimineata intru in direct cu telespectatorii pe Tvr1, cu diverse subiecte care mai apoi sunt detaliate de catre specialisti. Apoi ziua continua cu multe puzzle-uri, povesti despre dinozauri si dragoni, mult gatit impreuna, ingrijit casa, coordonarea ong-ului, telefoane catre cei dragi, citit si cand am dispozitie putin sport. Nu ma plang de absolut nimic. Ma uit in jurul meu, la cei mai putin norocosi sau sanatosi si imi dau seama cat de nedrept ar fi sa imi exprim vreo nemultumire sau suparare. Nu pot decat sa fiu recunoscatoare si sa il rog pe Dumnezeu sa nu imi ia nimic din ce am acum. Si mai ales dintre cei pe care ii am.