Concurs cu premii în cărți
pentru cel mai bun răspuns
MOTTO. În fiecare număr am să reproduc o întrebare a mea și răspunsul Liei Faur, rugându-le pe femeile de nota zece din țară să-mi comunice ce anume ar fi răspuns ele la acea întrebare.
Iată întrebarea și răspunsul pentru a VI-a ediție a concursului:
– Ce bărbaţi sunt neutri din punct de vedere sexual pentru tine? Cei prea tineri? Cei prea bătrâni? Cei bolnavi? Cei urâţi? Cei proşti? Cei insignifianţi din punct de vedere social?
Odată, la un restaurant, i-am arătat unei femei pe care o preţuiesc foarte mult un chelner frumos şi ea mi-a spus, cu francheţe, că nu-l înregistrase în mintea ei ca bărbat, că nu vedea în el decât un chelner (spre deosebire de mine, care identific o femeie frumoasă sub orice deghizaj, fie ea şi o lucrătoare de la Salubritate în salopetă de vinilin şi cu măturoiul în mână).Tu eşti la fel, nu vezi bărbaţii lipsiţi de însemnătate?
– Remarc bărbaţii însemnaţi, adică pe cei care au unele calităţi şi îmi atrag atenţia, nu ştiu sigur dacă sunt cu adevărat însemnaţi sau doar eu îi găsesc aşa. Nu am vreo prejudecată în a accepta că şi într-un chelner poate fi ascuns un bărbat interesant. Criteriile după care se face „măsurătoarea” fiecăruia, sunt importante aici. O anumită ţinută, gesturile, privirea, mirosul, vocea, toate acestea conduc la sporirea atenţiei mele ca femeie. Îl remarc şi-mi face plăcere să-i simt prezenţa.
Mă întrebi care sunt bărbaţii neinteresanţi. Ca să fiu mai explicită, mă voi folosi, de astă dată, de un personaj literar, D., din Patul lui Procust. Fii puţin atent şi vei înţelege ce nu îmi place la un bărbat, fie el tânăr, bătrân, bolnav, urât, fără o funcţie notorie (prefer boem).
Din ochii care nu puteau fixa nici un gând s-a lăsat pe pleoapele înroşite o rouă de lacrimi, pe urmă două şiroaie s-au scurs de-a lungul nasului osos, pe gura fără sânge şi fără contur, ca o floare de cârpă decolorată.
Ca să-mi placă, un bărbat nu ar trebui să mă lase să-i observ defectele. Toţi avem defecte, iar un bărbat care ştie asta, fără să fie complexat de ele, învaţă să se folosească de cuvinte şi de gesturi. Adică, trebuie să fie cu un pas înaintea mea şi să-mi distragă atenţia. Va ajunge să-mi placă nasul, ochii şi gura lui pentru modul în care mă priveşte, după cum îi sclipeşte inteligenţa într-o discuţie, după cum se mişcă, după timbrul vocii.
Îmi plac bărbaţii care plâng într-un moment de maximă emoţie, nu neaparat declanşată de o femeie. O lacrimă a lor, în aceste momente, cucereşte fără niciun alt gest.
… nu-mi place să fiu văzută în tovărăşia unor bărbaţi mizeri ca înfăţişare, cu ghetele scâlciate şi cu mâinile neîngrijite.
Neglijenţa vestimentară şi igiena sunt obstacole de netrecut şi îndepărtează orice gând ascuns. Îl pot privi, îl pot dezbrăca de hainele slinoase şi îmbrăca în altele, îl pot introduce sub duş, totul în mintea mea, dar nu mă pot apropia de el ca de un bărbat. Nu am încercat niciodată această metamorfoză (ca de la primate la o fiinţă superioară), dar cred că ar implica un proces îndelung în care aş obosi. Poate, dacă am fi doar noi doi pe o insulă pustie, atunci mi-aş dedica întreaga zi acestui obiectiv. Am văzut asta în filme, unde „el”, un bărbat cuceritor ajunge să trăiască printre marginalii societăţii şi-l descoperă o „ea”, care îl spală, îl curăţă şi îi redă pofta de a trăi. Bravo ei! Eu l-aş lua gata îmbăiat. (Vezi, sunt atât de infatuată pentru că există suficienţi bărbaţi care corespund normelor igienice, încât îmi permit să fac aceste afirmaţii, dar dacă m-aş afla în alt context, unde bărbaţii toţi ar fi aşa, răniţi, poate, nu răspund pentru gesturile mele! E prea simplu să construiesc un scenariu acum, într-o altfel de situaţie, dramatică, apropierea ar fi una disperată, până la sufocare.)
Bărbatul neglijent are mult mai puţine şanse decât bărbatul bolnav. Acesta din urmă are o scuză, iar unor bărbaţi boala le aduce pe chip o umbră ciudată care nu îndepărtează, întotdeauna. Bineînţeles, depinde despre ce boală vorbim (în genere, toţi suferim de ceva, se spune că la baza bolii stă modul fiecăruia de a percepe realitatea, uite, în realitatea mea, de pildă, lipsa unor gesturi tandre mă îmbolnăveşte).
Îi simţeam buzele şi calde şi cleioase, ca un corp de melc târându-se de-a lungul corpului meu…pe gât în sus.
Această formă de atingere sexuală este periculoasă pentru amândoi, iar experimentul nu se va mai repeta, dacă la o primă întâlnire ai această senzaţie.
Atingerea de melc aş simţi-o când el are mereu mâinile umede, se ştie, din cauza emoţiei, nu are vlagă, este dispus să-mi îndeplinească orice dorinţă fără să aibă nicio idee interesantă, apleacă privirea când îi reproşez ceva. Un bărbat slab, şters, cu alte cuvinte, pe care, poate, încerc să-l schimb, dar mă dau bătută şi spun ca doamna în discuţie: N-am văzut pe cineva mai „malencontreux” decât el.
Învârtea în mână gânditor o foaie de hârtie… Era o romanţă din cele pe care le vând colportorii prin cafenele, prost tipărite, cu notele greşite şi versurile anapoda. Dar era vorba acolo de un bărbat, care spunea unei femei – chipurile în versuri – , „o, te-am iubit întotdeauna şi tu n-ai preţuit cum se cuvine dragostea mea, dar vei îmbătrâni, toate farmecile se vor duce şi atunci vei regăsi, părăsită de toţi, pe cel care te-a iubit de când era copil şi te va iubi până la moarte”.
Această formă patetică de a cerşi iubirea nu face decât, din nou, să îndepărteze. Femeile aşteaptă să fie cucerite într-un mod cu totul original, nu aşa cum au auzit că li s-a întâmplat altora. Bărbatul trebuie să inventeze ceva (la fel şi invers, dacă ea vrea să-l seducă), să creeze un moment unic, cu un gest lipsit de clişee, însoţit de mister, de tăcere, de neconvenţional. Să o facă spontan sau să-şi regizeze scena pentru a nu fi penibil. Cred că gestul de succes variază între tăcere şi umor.
Apoi, nu-i aminti unei femei că va îmbătrâni, o ştie şi o simte zilnic pe pielea sa, nu are nevoie de un bărbat care să-i monitorizeze ridurile şi kilogramele. Cu riscul de a îmbătrâni singură, renunţă la el, cu toată iubirea lui „până la moarte”.
Unei femei poţi să-i iubeşti pielea, la orice vârstă, o va încânta, sau să-i săruţi cuta dintre sprâncene, o vei face fericită, dar niciodată să nu-i vorbeşti despre asta, să nu faci un studiu despre ea, decât în joacă, într-o joacă erotică, poate.
Nu mă atrag bărbaţii care încearcă să-mi facă pe plac, dăruindu-mi o carte pe care ei nu au citit-o şi despre care nu ştiu nimic, amintindu-mi un poem care circulă pe buzele tuturor, scriindu-mi o poezie fără talent sau oferindu-mi un obiect strălucitor şi costisitor pentru a-mi arăta cât de mult mă preţuiesc.
Există o conexiune de legături subtile pe care un bărbat inteligent le sesizează şi intră pe frecvenţa lor. Nu toate femeile sunt la fel, dar dacă le ghiceşti pasiunile, nu trebuie decât să adaptezi aceleaşi gesturi la persoana care te-a fascinat. Să o îmbraci în admiraţia ta, dar nu ca într-un costum strident, ci ca într-o pânză care să-i sporească frumuseţea, asemenea odaliscei lui Ingres.
Comentează