Bombănelile Marinei Editoriale

Îmi cer iertare față de bărbații de 10 din trecutul meu

Astăzi, la emisiune, vom avea ca temă gelozia… Vă sună cunoscut, nu?
Cu această ocazie, vreau să-mi cer public iertare față de toți bărbații trecutului meu ( stați, stați, stați, nu vă inflamați: nu mă refer la cei din zona afectivă, ci doar la cei cu care m-am intersectat, în diverse situații! ). Să-i rog să mă ierte pe bărbații atrăgători din spațiul public românesc , care brusc s-au trezit eliminați din cercul invitaților la emisiunile mele; pe colegii simpatici din TVR, de care m-am îndepărtat subit, cu care nu am mai filmat, cu care nu am mai montat, pe care nu i-am mai cooptat în proiectele mele profesionale ; pe prietenii de familie – aceia cu charismă, de care ți se lipește pe loc sufletul – și pe care am fost nevoită să-i alung val-vârtej din preajma mea, fără preaviz și fără explicații ulterioare ; pe telespectatorii- bărbați, care mă opresc pe stradă sau în alte locuri publice pentru a-și manifesta simpatia, și spre care eram nevoită să privesc rece și chiar încruntat. Ii rog să mă ierte pe toți cei care au meritat prețuirea mea, prietenia mea, atenția mea și pe care, într-un mod nătâng, i-am trimis de fiecare dată “la plimbare”, de multe ori brutal și oricum niciodată motivat. Explicația mea, așa tardivă cum este, e cât se poate de simplă și vine astăzi ca o confesiune, înaintea unei emisiuni cu o temă complicată : nu a fost vorba decât de un soț periculos de gelos și de dorința mea de a avea puțină liniște în casă.
…dar, vă rog, nu faceți ca mine, pentru că oricum nu duce nicăieri!