Hai să vă arăt niște fotografii care vă vor pune pe gânduri…

Dialogul surzilor. Cam asta s-a întâmplat zilele trecute, pe acest site.
Un monument al intoleranței și dezinformării a devenit subiectul legat de cremele care au generat, în opinia încăpățânată a unora, dezastrul din TVR și sărăcirea telespectatorilor săi..
.. Astăzi dimineața (diminețile mele încep invariabil la ora 6), când am vrut să-mi scriu cuvenitul editorial, m-am simțit sufocată de o enormă lehamite.. Pur și simplu, mă secase interminabilul dialog de ieri, cu îngrijorător de numeroșii adversari ai realității, cu prizonierii fantasmelor din propriile capete.. Despre ce să scriu astăzi? Cum să mă îndepărtez de vârtejul Răului în care am fost ademenită? Aș fi vrut să mă reîntorc la temele noastre, la marile iubiri ce ne sunt combustibil zi de zi, la femeile și bărbații îndrăgostiți nebunește unii de alții, dar și de viața care e atât de frumoasă, dacă n-o diluezi prin căldările cu ură…Am realizat cât de greu este să fii pozitiv și constructiv într-o mare a intoleranței și distrugerii cu orice preț, însoțită de gălăgia eternilor frustrați…Imi voi linge, cu greu, probabil, rănile ( nimic nu rănește mai tare ca răutatea semenilor), îmi voi așeza scutul pe masa de scris , sabia argumentelor în teacă și voi încerca să privesc din nou către voi, femeile mele de 10 ( chiar dacă hiene sub acoperire s-au amestecat și printre voi), cerându-vă iertare că în aceste zile v-am tăvălit, fără să vreau, în tranșeele unui război absurd.
Astăzi nu voi aluneca însă spre nicio temă. Vă voi propune chiar un răgaz de tăcere. Tăcerea, de multe ori, este șansa noastră de a călători prin noi înșine. Ba, mai mult, vă invit la meditație. Cu ochii deschiși, pentru că vă voi îndemna să priviți ceva. Am descoperit azi noapte, pe un site, un șir de fotografii. Mare brânză- veți spune. Site-urile colcăie de poze și imagini în mișcare, de nici nu mai ști către ce să privești! …Priviți-le, vă rog, pe ale mele ( de fapt, nu sunt ale mele, sunt ale celor de la marketium.ru) : patru surori s-au fotografiat împreună, an de an, timp de patru decenii. Nu are importanță nici numele lor, nici soarele sub care trăiesc, și nici alte date privind poziția socială, familia, pasiunile lor etc. Curgerea fotografiilor alb-negru, în care cele patru își păstrează, de la an la an, locul în poză, vorbește de la sine mai mult decât o pot face tomuri groase de filozofie. E trecerea timpului, pe de o parte, de care mulți dintre noi uită, irosindu-se în războaie absurde care le amputează fericirea. Privirile celor patru femei vorbesc și ele. În diferite etape ale vieții, chipul lor oglindește bucuriile și furtunile pe care le-au străbătut. Fețele lor sunt când fericite, când gânditoare, când abătute, când absente, uneori vădit bucuroase, mulțumind, probabil, de fiecare dată, în gând , celui de sus că, iată, și în acest an s-au adunat tot atâtea: 4.
Conștiinciozitatea cu care cele patru femei necunoscute și-au respectat propriul “plan de fotografii” demonstrează și ea ceva : dincolo de dragostea care în mod cert le leagă, trupurile lor “umăr la umăr” reprezintă o lecție nespusă: în oricare din momentele vieții, fie ele vesele sau triste, familia îți este tot timpul alături. Trăinicia zidului de nedoborât al celor patru ființe legate de același sânge, răzbate din fiecare din imaginile de mai jos…
…Parcurgând, cu voluptate, una câte una, imaginile pe care și vouă vi le propun, mărturisesc că m-am simțit deodată sugrumată de o teamă interioară : mă așteptam ca, la un moment dat, grupul statuar să fie compus doar din trei personaje, în loc de patru : viața e plină de neprevăzut și, de multe ori, nemiloasă. M-am bucurat însă că anul la care s-a oprit postarea respectivă le-a găsit în aceeași formulă completă. Cumva, articolul cu pricina avea un happy-end.
M-aș bucura ca parcurgerea fotografiilor de mai jos să trezească și în voi aceleași gânduri. Sau, poate altele. Dar cât de necesare sunt aceste retrageri în sine, în care să ne întrebăm, încercând diferite răspunsuri, care sunt , de fapt, lucrurile care contează în viață?
O zi frumoasă să aveți, dragi femei de 10!

1975

1976