Flori la Castelul de vânătoare

Am călătorit mult. Prin țară și pe alte meleaguri. Și m-a durut să văd cât de prețuită este istoria și ale ei edificii în altă parte în vreme ce, în România, sute de castele și cetăți – clădiri de patrimoniu zac abandonate nu doar în uitare și în indiferență ci și în cea mai crudă lipsă de iubire! Și atunci mi-am dorit ca, din universul meu mic de artist să le vorbesc oamenilor despre nedreptate! Fără a pune la zid vinovații, fără a-i arăta cu degetul, fără a cere explicații – nimic din toate acestea – ci, pur și simplu, prin frumos, emoție și conștientizare.

Am născut astfel acest proiect dând startul unui promovări de țară fără precedent, creat nu de o instituție publică abilitată ci de o mână de oameni, toți artiști, toți cu suflet mare, toți încă iubind România! Împreună cu ei, descopăr castele și cetăți mult prea puțin cunoscute și popularizate și, cu eforturi uriașe, le recream poveștile în filme artistice de scurt metraj în care istoria, legendele, arta, designul floral și emoția ne reamintesc cât de frumoasă este această țară și câte comori neștiute ascunde ea. Îmbrăcăm castelele în flori pentru a duce viața în ruine și pentru a convinge vizual că acolo viața și frumusețea poate oricând renaște. Florile mele sunt metaforele vieții iar creația floristică nu are nicio limită a imaginației.

Flori la Castel este un basm floristic! Este, prin metaforă, prin istorie și prin frumos, invitația de a iubi România și de a ajuta la salvarea ei. Este proiectul meu de suflet prin care îmi iubesc țara și o îmbrac în flori!

Flori la Castel este o modalitate inedită de promovare turistică, artistică și culturală a României! Este un proiect manifest!

Primele patru episoade au ajuns imediat la inima publicului dar și a mass-media. Pentru cei care încă nu le-au vizionat, îi invit să le privească aici: https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-calendar/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-din-carpati/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-care-vindeca/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-minelor-de-aur/

Cu cel de-al patrulea episod proiectul a și reușit un obiectiv fantastic – autoritățile responsabile s-au mobilizat și au demarat deja demersurile de salvare. Suntem atât de încântați că, încă de la episodul 4 acest lucru extraordinar a fost posibil. Mulțumim primăriei Baia Mare pentru conștientizare și pentru mobilizare!
Și, pentru că eforturile noastre au fost atât de frumos recompensate de privitori dar și de autorități, am realizat în 2021, cel de-al cincilea episod:https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-de-vanatoare/iar povestea lui sună chiar așa: „El se născuse prinț. Un prinț dintr-o familie de 10 domnitori. Un prinț pe cât de educat, pe atât de curajos! Nicolae D. Ghika, cel care, la 20 de ani, avea să doboare lei și elefanți, complet pregătit
sa-și riște viața în Africa în numele cinegeticii avea să fie mai târziu licențiat in drept, atașat diplomatic la Paris, ministru in guvernul Marghiloman și guvernator al Băncii Naționale a României. O carieră profesionalădemnă de istorica familiei în care se născuse și care, ca toate familiile vechi nobiliare avea obiceiul strămoșesc de a petrece cât mai mult timp din an la țară, acolo unde vânătoarea era parte din ADN-ul lor. Si, cum, în marea familie a Ghiculeștilor moldoveni se impunea construcția unui castel de vânătoare, acesta a fost construit, in 1887, în stil romantic cu cele mai bune materiale ale vremii. Castelul Ghika Dofteana i-a primit la vânătoare nu numai pe cei din familia Ghika dar și pe membrii casei regale și pe alți oaspeți de seamă.

Ioana Băleanu nu se născuse prințesă însăfrumusețea, noblețea și talentul ei i-au făcut pe oameni să o numească Prințesa! Familia olteneascăboierească din care ea provenea avusese grijă ca Ioana să primească cea mai aleasă educație muzicalăși, odată căsătorită cu prințul Nicolae D. Ghika ea avea să reprezinte arta în familia lor. Licențiată în muzică, inspirată de frumusețea naturii care mereu o înconjura și de permanenta forță de creație, Ioana a devenit una dintre cele mai de seamă compozitoare de muzică religioasă ale cărei compoziții se transmiteau, in fiecare duminică, la radiourile vremii, până când cel de-al doilea război mondial s-a sfârșit.„ Sculați, sculați boieri mari” și „Sus la poarta Raiului” sunt doar două dintre creațiile muzicale pe care Ioana Ghika ni le-a lăsat moștenire.
Dar chiar și când te naști prinț și pare că nimic nu îți lipsește tot îți dorești să ajungi cât mai departe cu putință și să cucerești lumea. Cărțile de aventură din îndepărtata Africa i-au inspirat pe Nicolae Ghika și pe al său tată să viseze fără limită și, asemeni marilor exploratori occidentali, să ajungăacolo unde părea de neajuns. Să te aventurezi în Africa sălbatică atunci, în 1895 a fost cu siguranță, atât pentru tată cât și pentru fiu cel mai mare act de curaj posibil. Din cei câțiva alți exploratori care se aventuraseră acolo cei mai mulți sfârșiseră tragic, uciși de animalele sălbatice ori chiar de triburile africane. Iar nepotul scriitorului Costache Negri tocmai fusese ucis acolo de un elefant. Însă decizia de a pleca la capătul lumii, în necunoscut fusese luată și avea să le aducă recunoașterea europeană de cei mai reputați vânători români, de a fi fost primii români care au explorat Africa Orientală dar și recunoașterea ca oameni de știință care au adus acasăprețioase informații geografice, hidrografice, meteorologice și botanice. La vânătoare de lei și elefanți in Africa plecaseră cu 70 de cămile, cu 4 cai și cu 60 de oameni. La întoarcere acasă, după cinci luni de aventuri extraordinare trofeele lor cinegetice numărau 200 de exemplare de gazele, lei, elefanți, pantere, crocodili, rinoceri, zebre, girafă iată prada lor celebră, trimisă mai întâi spre conservare in Anglia iar mai apoi dăruita, cu toată generozitatea, Muzeului Grigore Antipa din București. In incredibila lor aventură au descoperit locuri care, deși aflate în Africa, au primit nume românești: Muntele Carol 1, Culmea Lahovari, Grota de alabastru Principesa Maria, Vadul Ghika. Iar 16 plante noi clasificate descoperite și ele au primit denumiri românești. Când s-au întors acasă din palpitanta expediție visată și realizată poate chiar dincolo de propria lor imaginație si-au primit onorurile chiar în fața Regelui in timp ce întreaga Europa ii aplauda. „O espeditie română in Africa” și „Cinci luni in Somalia” aveau să fie publicate de cei doi la scurt timp de la sosirea lor acasă și, laolaltă, aveau să fie considerate drept prima carte românească de călătorie. Iar ei, Dimitrie si Nicolae Ghika, aveau săfie veșnic recunoscuți în panoplia celebrilor exploratori ai lumii.

Întorși acasă, lângă familia ce-i aștepta înfrigurată dar fericită că se întorc nevătămați, viața a continuat aproape neschimbată, învăluită în artă, în frumos si-n armonie. Prințul Nicolae Ghika și a lui adorată soție au avut patru copii care la rândul lor au avut fiecare vieți de poveste. Și dacă doi dintre fii lor au ales ca in al doilea război mondial sa se sustragă de război, săfie declarați absenteiști si să li se confiște din acest motiv averea de către statul român, ei bine, istoria a reechilibrat povestea și demnitatea căci astăzi, nepotul lor, Christopher John Ghika conduce gărzile irlandeze, conduce regimentul de elită al armatei britanice, asigură paza Reginei Marii Britanii și a asigurat întreg protocolul nuntii Printului William cu Ducesa De Cambridge – o carieră demnă de marea familie Ghika!

În Castelul de Vânătoare, in timpul celui de-al doilea război mondial a funcționat comandamentul german. Atunci când armele au fost întoarse împotriva nemților, castelul a fost devastat de trupele sovietice. Timp de jumătate de secol a suferit devastările armatelor furioase, doua incendii și furtul comunist. Iar astăzi, privindu-l, putem spune că privim un miracol! Castelul de vânătoare stă încă demn in picioare!

Acesta este un proiect marca Pictural, un proiect unic in care, prin design floral și concept atent dezvoltat, ne propunem să vă aducem în atenție edificii mai puțin cunoscute din țara noastră dar care au în spate povești fabuloase.

Prin frumusețea lui deosebită, Castelul Ghika Dofteana pare predestinat aparițiilor cinematografice. Filmul „The Wanderers”, cu actorul Armand Asantein rolul principal a fost filmat aici. Si, tot aici, după nuvela lui Mircea Eliade s-a filmat „Domnișoara Christina”, două producții care ne transmit căimaginația nu are limita!

Al treilea film găzduit de castel – „Flori la Castelul de Vânătoare” este un pas spre conștientizarea lui.

Aflat astăzi în administrației privată, castelul a primit in ultimii ani atenție, investiție și conservare însă, chiar și așa, cel puțin 500.000 de euro îl mai despart astăzi de redevenirea lui deplină. Cum ilputem noi toți ajuta e simplu! Porniți spre Valea Trotușului și muntele Nemira până ajungeți în satul Dofteana. Vizitați-l și plătiți infima taxă de intrare! Povestiți oamenilor despre el! Iubiți-l așa cum este el, plin de istorie și de povești fabuloase! Simpla iubire încă mai poate salva și deschide uși nebănuite! ”

Miracolele, dragi cititori, sunt printre noi. Trebuie doar să ne dorim să le descoperim.

Ceea ce putem dărui lumii din jurul nostru atunci când nu mai este vorba doar de binele nostru personal și imediat trebuie să îmbrace hainele curajului și ale speranței. Arhitect de frumos poate fi oricine își asumă asta. În cazul de față, nu e deloc ușor însă este teribil de frumos.