banner marshal garden
Ea și El

Fericirea mea

Dragă, unde-i fericirea mea? îl întreb eu, răscolind prin sertare. De unde să ştiu eu, îmi răspunde el, trăgându-şi şosetele. N-am umblat cu ea. Vai, afirmaţia asta a lui parcă mi-a înfipt un ghimpe în inimă. Poate de-aia n-o găsesc, că el n-a mai umblat cu fericirea mea de nu mai ţin minte de când. Dar tu îţi ţii fericirea în sertar? Nu eşti prea organizată, dragă, îmi mai spune el. Ştiţi, aşa-s fecioarele. Al dracului de critice. Din orice găseşte motiv să-mi facă observaţie. Să nu-ţi iei niciodată un bărbat fecioară, e nasol. Dar tu unde ţi-o ţii? Mă pune dracu’ să-ntreb, că îmi venise chef de ceartă. Eu? zise el, şi tocmai se pregătea să spună o prostie când şi-a luat seama, că mă văzuse la pândă. Păi fericirea mea eşti tu, draga mea. Da, sigur. Probabil pe mine mă căuta când le cerea prietenia putorilor de pe facebook. Serios? Îl întreb eu cu suficientă ironie în glas cât să priceapă şi o fecioară fără simţul umorului. Şi pe mine unde mă ţii? Unde mă păstrezi? Unde mă depozitezi? Îl mai întreb eu, atingându-l la coarda sensibilă. Ştiţi, fecioarele sunt ele critice, dar sunt foarte organizate. Nu se culcă niciodată până când, de exemplu, hârtiile de pe birou nu sunt paralele cu marginea acestuia. Cum unde te păstrez? În inima mea, dragă. Eşti tot timpul acolo. Mă dau bătută, nu insist. Că fecioarele, aşa critice şi ordonate cum sunt, măcar sunt iubitoare. Îmi imaginez inima lui organizată pe sectoare unde am şi eu un loc, paralelă cu aorta stângă. Bun, am lămurit-o cu fericirea lui. Totuşi, fericirea mea unde dracu’ e ?!

Din volumul în pregătire Proză scurtă şi nebună

Etichete

Femei de 10 pe Facebook