Au rămas multe lucruri nespuse. Era o noapte ploioasă. Am rămas în mijlocul străzii, în miezul nopții, plângând și întrebându-mă de ce m-ai părăsit. Aș fi vrut să mă asculți, dar ți-ai continuat drumul. Aș fi vrut să strig în gura mare toate lucrurile pe care vroiam să ți le spun. Dar nu ți-a păsat. Mi-ai întors spatele, pur și simplu.
Nu mi-ai dat niciodată ocazia să îți vorbesc. Pe aleea aceea întunecată, m-am simțit așa de speriată și singură. Am așteptat să te întorci, să mă strângi în brațe, să îmi spui că mă iubești și că nu vrei să mă pierzi. Și am așteptat. Am așteptat și am așteptat secunde, minute, apoi minutele s-au transformat în ore, dar nu te-ai întors la mine. Ai plecat și din acel moment am știut că te-am pierdut pentru totdeauna. Inima îmi era sfâșiată! Eram devastată!
Apoi, după luni întregi, în care am încercat să adun toate piesele distruse ale inimii mele și să le reasamblez, te-ai reîntors, cerându-mi încă o șansă. Cum ai putut? Cum ai putut să îmi ceri așa ceva, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Cum ai putut să te întorci după tot ce mi-ai făcut?
Ai spus că îți pare rău pentru tot ce ai făcut în trecut. Dar, te rog să înțelegi că ceea ce ai făcut m-a rănit atât de tare încât nu pot să te iert, pur și simplu nu pot. Sau nu vreau… Nu te pot primi înapoi. Îmi pare rău. Sunt fericită și mulțumită cu ce am acum. S-au întâmplat atât de multe după ce ai plecat.
Da, am fost distrusă după ce ai plecat, dar am învățat să mă ridic și să merg mai departe așa că cel mai corect este să îți spun: ”Oprește-te, te rog! Nu vreau să mai fiu acea fată. Nu vreau să mă întorc la tine și să îți dau din nou ocazia să îmi distrugi inima. Oprește-te și lasă-ne, pe amândoi, să fim fericiți cu oamenii care ne merită. Îți doresc să fii fericit pentru că eu acum sunt… fericită!”
Sursa: kathleenannpastorfide.wordpress.com
Foto: sf.co.ua
Comentează