Oamenii apelează la psiholog de cele mai multe ori cu un singur scop : pentru a scăpa cât mai repede de durere, de suferință. Pentru a înceta să mai “simtă” și a se reîntoarce cât mai repede la viață, la familie, la serviciu. Ca niște roboți. Să trăiască și să nu-și mai facă griji. Să-și vadă de viață, și să nu mai fie frământați de gânduri negative. Să meargă mai departe și să nu mai simtă.
Motivul este unul singur : durerea are legătură directă cu 
sentimentele. Este un indicator. Acolo unde este distrus echilibrul, acolo doare. Unde există o rană, nu are cum să nu te doară. Dacă organismul este viu, el reacționează la orice traumă prin durere..
Există și o soluție : să devii un cyborg și atunci ai scăpat automat și de durere. Pentru totdeauna. Însă din acel moment nu te vor mai bucura nici răsăritul de soare, nici un vin bun, nici râsul unui copil. Căci și acestea țin tot de sentimente..
O rană nu se vindecă imediat. Haideți s-o ungem cu o cremă împotriva durerii. Haideți s-o bandajăm. Însă ea tot nu se va vindeca , până nu se vor pune în mișcare toate mecanismele de autoapărare și de recuperare. Sângele nu poate fi obligat să se coaguleze mai rapid, iar țesuturile să se regenereze mai iute. Toate se întâmplă la timpul lor , în ritmul lor.
Tot așa stau lucrurile și cu psihicul. El trebuie lăsat să parcurgă toate etapele. Nu trebuie nici încetinit, nici grăbit. Trebuie să-ți oferi răgazul de a-ti trăi durerea.
O pierdere produce durere. Și despărțirea doare. Dor și veștile proaste. Lipsa de răspuns doare și ea. Dor cuvintele urâte, doare când ești ignorat. Doare și gelozia.
Nu trebuie să o iei la goană, să încerci să te salvezi, trebuie să supraviețuiești. Trebuie să suferi. La fel ca în cazul gripei, trebuie să stai la pat și să bei ceai cu lămâie. Trebuie să-ți asumi această durere și această stare. Acceptând și conștientizând ceea ce simți. ” Da, sunt geloasă”, ” Da, mi-e frică să nu-l pierd!”. Si să simți toate astea, să și plângi, să te enervezi, să suferi, privind fotografia lui. Te poți apuca să scrii scrisori idioate. Nu e obligatoriu să le și trimiți. Pur si simplu să le scrii. Să-ți dedici un timp anume pentru a parcurge această suferință. Să o trăiești intens, nu să fugi de ea, să te ferești de ea, să încerci să scapi.
Psihicul tau îsi va pune singur în mișcare mecanismele de apărare. 
Dacă n-o să i te pui de-a curmezișul, sigur le va activa. O să te doară, dupa care, vei vedea, va începe apatia, indiferența. Apoi va urma o înțelegere liniștită a problemei deja trecute. Apoi acceptarea ei și dorința de a merge mai departe. Adică vei ajunge acolo, unde îți doreai să ajungi de la bun început, pe loc, fără să mai aștepți.
Da, știm că sună ciudat. Dar voi știți foarte bine că acțiunea oricărui medicament împotriva durerii este limitată, iar rana încetează să mai doară doar atunci când e cu adevărat vindecată.
Sursa : cluber.com.ua
Surse foto:ziv.ru, medikforum.ru, subscribe.ru, 36n6.ru
Comentează