Continuând ideea unuia dintre articolele precedente, despre „febra” Jean Monnet, aș vrea să vă prezint mai pe larg povestioara în care, tot protagonistă fiind, dezvolt mai mult ideea CONȚINUTULUI și nu a ETICHETEI.
Apropo de etichetă, trebuie să recunosc că și eu am stigmatizat grupul sus pus de elevi, și anume Consiliul Elevilor, ca fiind niște copii fără ocupație care își pierd timpul prin școală. Nu credeam niciodată că voi fi „capul răutăților” sau al tocilarilor, cum spun unii. Pe la începutul clasei a 11-a am auzit că vor avea loc noi alegeri și pentru o fracțiune de secundă m-am gândit să candidez. Când am citit regulamentul și condițiile de participare mi-am pierdut din elan dar l-am recuperat într-o clipită cu ajutorul doamnelor directoare care m-au susținut și informat în legătură cu presupusa mea campanie. Știam că nu voi avea nicio șansă împotriva olimpicului școlii sau a comediantului iubit de elevi, așa că am candidat pentru postul de vicepreședinte. Am făcut rost de recomandări și acorduri, mi-am lipit afișele prin școală și am împărțit flyerele gândite cu multă atenție. În ziua alegerilor – și acum îmi aduc aminte cu exactitate cum au intrat colegii mei mai mari cu o urnă în care au fost aruncate „zarurile” – am fost atât de mândră să-mi văd numele scris pe buletinele de vot într-o manieră care mă făcea să cred că e vorba de un post cu normă întreagă care o să mă transforme într-un mic politician. Ziua următoare a venit Letisia să anunțe rezultatele, i-a strâns mâna lui Arty și l-a felicitat pentru titlul de vicepreședinte. În gândul meu mă bucuram pentru Mihnea, știam cât își dorea asta dar pe fundal se auzea vocea Letisiei și vedeam o mână care vrea să o strângă pe a mea. Nu înțelegeam prea bine ce zicea dar am reușit să descifrez câteva cuvinte: „felicitări”, „președinte”, „cele mai multe voturi”. Cine credea că momentul acela va fi începutul unui an de „tocilară notorie”?!?
Mi-am început activitatea printr-un eveniment de combatere a discriminării, eveniment în urma căruia am devenit ambasadoare „No Hate Speech” și pe care l-am reprodus pe cât posibil și în sala de festivități a liceului.
Am avut un public de peste 150 de elevi care ne-a ascultat cu atenție și a participat activ la joculețele și dezbaterea propuse de noi. La final ne-am arătat dorința de a combate violența verbală, rasismul, stigmatizarea și alte elemente nocive la care asistăm zilnic, printr-o inimă umanizată care a devenit simbolul nostru pentru câteva zile.
După săptămâni de planificare, împreună cu colegii mei am reușit să materializăm un mini vis și anume CLUBUL EUROPEAN JM. Doar câteva dintre liceele din București se pot mândri cu acest grup de elevi destinat să promoveze valorile U.E. și, tot la fel de puține licee au avut activități interesante cum ar fi European Village.
În ziua de 13 mai am avut mai mult noroc ca niciodată. Evenimentul presupunea ca fiecare clasă să se transforme într-o țară europeană și să reproducă întocmai mâncarea, îmbrăcămintea și tradițiile acesteia. De la 7:30 până spre seară am fost surprinsă de sutele de elevi implicați.
Cei de la grupa zero care s-au îmbrăcat în costum popular și au adus sarmale, cozonac, slănină și ceapă, reprezentând România, „nemții” care au construit o intrare imensă din baloane – galbene, roșii și negre – 
grecii care ne-au delectat cu dansurile specifice, dar mai ales mâncarea și băuturile tradiționale – tzatiki, paella, gulaș, brânzeturi, paste, pizza, respectiv sangria, bere (fără alcool) – și torturile din care am gustat cum am avut ocazia.
Flashmob-ul și concursul de cultură generală, împreună cu seminariile ținute de reprezentații ambasadelor, au fost cele mai dorite și apreciate de elevi.
Nu voi putea niciodată să le mulțumesc îndeajuns colegilor mei pentru cât de mult și-au dat silința și mai ales pentru faptul că m-au ascultat fără să comenteze, și până la ultimul strop de energie au fost prezenți atunci când am avut nevoie de ei. Din vibe-ul extraordinar și responsabilitatea pe care au arătat-o a rezultat un eveniment unic care, împreună rezultatele excepționale la olimpiade ale lui Arty și nenumăratele medalii, diplome pe care le vad zilnic lângă cabinetul doamnelor directoare, am reușit să ne clasăm printre liceele care au fost premiate cu titlul de Școală Europeană 2016.
Săptămâna aceasta am revenit cu proiectul „Stop BULLYING”, cuprins în campania ”EQUALIS”, inițiată de GEYK. Ne-am propus să îndeplinim scopul campaniei prin intermediul unor sesiuni interactive organizate la clase (de la a 5-a până la a 12-a) și să încheiem vineri cu un eveniment deosebit care va cuprinde și Traseul Toleranței.
Timp de aproape 12 ani am ales constant liceul Jean Monnet; am ales a doua familie care m-a învățat, m-a responsabilizat și m-a răsplătit cu același grad de iubire pe care l-am oferit și eu. Sunt sigură că orice copil, după ce va petrece câteva luni în universul Monnet, alături de doamnele profesoare și mai ales după ce va cunoaște conducerea, va fi imposibil să nu îl iubească. Vă doresc, copilași, bobocei și viitori elevi, să creșteți mari în Jean Monnet!
Comentează