Diverse

Exercițiul iertării

Iertăm sau nu greşeli nevinovate, prosteşti, neintenționate, dar care într-un context socio-profesional, familial chiar, pot produce dezechilibre emoționale, afectare de imagine, judecăți şi prejudecăți majore? Da, chiar există aşa ceva! Am întâlnit oameni care au produs fără să vrea adevărate “cutremure” într-un anumit context, cu implicații la nivel psihologic, comportamental şi social, pe care cu greu ți le-ai fi putut imagina.
Consider că în aceste cazuri ține de persoanele implicate să se asculte reciproc şi să încerce un exercițiu de imaginație foarte constructiv, pe care foarte puțini îl fac, acela de a se pune în locul celuilalt şi să încerce să vadă respectivul moment din prisma aceluia, raportându-se la valori şi concepții personale celuilalt, la principiile şi educația lui şi la contextul şi mediul în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea. Acest exercițiu ar trebui făcut ori de câte ori apar neînțelegeri nu numai majore, ci şi minore, de zi cu zi, ceea ce ar însemna că ne-am respecta mai mult şi am da valoare oamenilor de lângă noi.
Dacă acest exercițiu ar fi realizat de persoanele implicate, s-ar ajunge la concluzii care ar duce la elucidarea acestor aspecte şi respectivii ar înțelege felul în care persoana “victimă” a unei greşeli inconştiente a trăit şi resimțit evenimentul! Şi poate aşa, am înțelege că avem obligația să avem un pic mai multă rațiune şi să gândim mai profund înaintea oricărei acțiuni pe care avem intenția de a o exercita. Evident, că latura umană ne va crea şi alte ocazii de a greşi inconştient, important este să învățăm că orice acțiune a noastră poate avea consecințe catastrofale şi să nu mai repetăm greşelile comise care au declanşat cataclisme emoționale. Ar trebui să învățăm să fim mai responsabili şi când greşim şi producem “efecte adverse” să ne asumăm, să ne cerem iertare (ştiu, pentru unii e al dracului de greu!), dar mai ales să arătăm prin comportamentul nostru că a fost efectiv o greşeală nevinovată. Fiecare dintre noi posedă o conştiință, mai mult sau mai puțin activă, pe care toți ar trebui să o punem în funcțiune. De multe ori, se întâmplă ca astfel de greşeli să ducă la despărțiri totale, înstrăinări şi rupturi inimaginabile într-un altfel de context. Cred că persoanele implicate ar trebui să fie mai maleabile, înțelegătoare, pacifiste şi să privească lucrurile un pic mai detaşat, ceea ce ar însemna să laşi lucrurile să se aşeze şi să le discuți cam după 24 de ore. Un proverb chinezesc spunea că trebuie să răspunzi unei provocări de abia dupa ce trece o zi, (astfel încât nervii să dispară).
În concluzie, există greşeli nevinovate care pot distruge orice construcție şi pot răni inimaginabil un om. Da, mi s-a întâmplat şi mie şi nici măcar eu nu am putut da timpul înapoi. Am ales să merg înainte, asumându-mi greşeala, cerându-mi iertare şi încercând să înțeleg ceea ce am provocat în sufletul celuilalt. Când persoana rănită face parte din cei pe care îi iubeşti cel mai mult, este cel mai cumplit, de ambele părți! Timpul este cel care va aşterne liniştea, cu condiția ca noi să încercăm să reparăm ce am stricat. Din memorie un astfel de moment nu se va şterge niciodată, de asta vă asigur, şi o durere va rămâne undeva în sufletul fiecăruia. Unul pentru că a dezamăgit, celălalt pentru că a fost dezamăgit. Şi totuşi, în iubire nu totul este permis!
Dacă puteți lupta împotriva propriilor monştri interiori, mergeți înainte! Şi dacă nu puteți, mergeți înainte, ați avut o importantă lecție de viață! Che sara, sara!
“Nici chiar o viață fericită nu poate exista fără o parte de întunecime, iar o lume fericită şi-ar putea pierde înțelesul dacă nu este echilibrată şi de tristețe. Este mult mai bine să iei lucrurile aşa cum vin, cu răbdare şi calm.” – Carl Gustav Jung

 

Surse foto: blocnews.ru, arabio.ru, loveroksi.ru, pravmir.ru

Uscatoare rufe