Am stat mult pe gânduri, dacă să vorbesc sau să tac. De contractul pe care se sprijină actualul sezon al emisiunii mele atârnă un căluș greu, croit pe dimensiunile gurii mele : dacă voi cuteza să-mi mai critic instituția și oamenii săi – fie ei oricât de netrebnici – vâjjjjjj!!!! – emisiunea zboară din grilă, iar producătorii săi sunt buni de plată. Daune morale importante sunt stipulate în contract….
De data asta însă nu mă voi lua nici de instituție ( de ea nu m-am luat, de fapt niciodată și nu-s mulți înlăuntrul sau, care s-o iubească mai adânc decât mine!) și nici de oamenii săi. Pentru că eșecurile repetate ale Romaniei la Eurovision sunt legate doar formal, zic eu, de TVR. Nu cred să existe coleg al meu, implicat în proiect și care să-și fi dorit prăbușirea unei munci de echipă, pentru ceva în care mai toți au crezut, punand umarul și sufletul în el..
Am fost în această “zeamă” ( mă refer la Eurovision) și știu bine cu ce se mănâncă ea. Știu câtă trudă, eforturi, 
nervi, emoții, frământări și arderi pe rug presupune un astfel de proiect. Precizez : asta pentru cei care se vâră în el exclusiv pentru a face un lucru bun pentru TVR și pentru țară. Și nicidecum, pentru sine sau oentru interese ascunse, dare nu au nici în clin nici în mânecă, cu cel inițial.
…. Nu vreau să mă bag in dedesubturile ultimilor 3 ani , voi spune doar așa : NU SE PUNE PROBLEMA UNUI VOT POLITIC, în cazul eșecului nostru. Da, poate că în “neclasarea” pe podium ul învingătorilor am putea flutura și acest steag al discriminarilor, in rest – BA! Dovadă stau Paula și Ovi, Mihai Trăistariu, Luminita Anghel și Sistem, Monica și Marcel și atâția alții. Eram aceeași Românie și pe vremea lor, era același vot politic și atunci și…iată că s-a putut. Iar la cârma Eurovision fuseseră, de multe ori, chiar unii din echipele acestor ultimi 3 ani de dezastru.
Nu cred nici macar în GHINION. Poate fi ghinion odată. Hai, de două ori. Dar nu de trei, consecutiv. Pare că instituția stă călare pe o pisică neagră și o tot dă în bară…
Eu cred că totul pornește de la ALEGERE. De la felul in care se face ea, indiferent la ce alegere ne referim : a artistului, a echipei, a capului de echipă, a strategiei, a Juriului, a partenerilor. Pentru că sunt un om care crede în oameni ( desi mi-am luat-o, de atâtea ori!😩😩) am să evit a bănui că , in acești ultimi trei ani, alegerile de mai sus au fost dictate de alte interese, decât cel firesc, declarat sau subânțeles : să câștige România. Sau măcar să facă o impresie bună, în Finală. Mi se pare a fi interesul suprem. Dacă nu a fost așa – să ardă pe rug cei care au încercat să stoarcă din sărmanul Eurovision mioritic altceva, decât ceea ce ar trebui el să reprezinte pentru noi : o (mai) bună imagine în lume.
De ce s-a intâmplat, așadar, ceea ce s-a întâmplat în ultimii 3 ani? Nicidecum pentru ca n-ar mai exista in TVR oameni dibaci, care să știe meserie. Eventual, pentru că aceștia nu au știut să le spună la timp NU neaveniților, habarnamiștilor și amatorilor infiltrați printre ei. Pentru că au intrat in hora lor și au încercat să joace după partituri greșite. Pentru că, din lașitate sau…poate doar din dorința de a fi acolo, au acceptat compromisuri. Pentru că au crezut că talentul și experiența lor pot repara o judecată strâmbă. Dar, iată, aceasta din urmă a triumfat, compromițandu-le, până la urmă, munca și priceperea.
E un curent nefavorabil tare TVR-ului, în aceste zile. Poate că, văzute lucrurile din afară, dusprețul ar fi într-un fel justificat, ceea ce mă face să sufăr nespus. Asta pentru că eu nu-i știu de ieri, de azi, pe colegii mei și știu bine ce pot, atunci când sunt lăsați să facă ceea ce au învățat. Dar, repet : uneori, a spune NU, a te opune și a te revolta, a nu juca după cum îți cântă unii pe care chiar și tu îi detești, în sinea ta, înseamnă , în final, a câștiga. A te complace, înseamnă a pierde.
….Zilele trecute discutam cu bunul meu prieten Andrei Partoș, în a cărui pricepere in ceea ce privește 
fenomenul muzical cred, de decenii. Îi plângeam pe umăr, dupa noua necalificare a României în finala Eurovision. Un sondaj de opinie pe care Andrei l-a facut, pe blogul său, a împins în față o reacție dureroasă : majoritatea repondenților săi îi sugerau Televiziunii Române ca, în urma eșecurilor repetate, să stea un an pe bară. Să se abțină de a se mai arunca în luptă. Nu știu dacă este sau nu cea mai bună soluție, această opinie majoritară – căci vocea publicului trebuie, în principiu, ascultată – știu doar atât : că nici publicul acesta minunat, pentru care ne luptăm crâncen noi, televiziunile , jubiland în ratinguri, nu e nici el departe de această vină. Dezinteresul, atunci cand cineva luptă cu națiunile lumii pentru tine și țara ta, este de nepermis! Și de neînțeles. Dezinteresul românilor – manifestat prin dezastruosul rating din sondajele de audiență ale Eurovision – este în măsură să descurajeze orice competitor și, odată cu el, orice antrenor sau organizator de evenimente.
Priviti-vă înlăuntrul vostru : vă simțiți, oare, cu adevărat părtași ( așa cum ar trebui, ca români) la lupta acerbă pe care artistul ales să ne reprezinte, alături de echipa uriașă din spatele sau, o duc pentru România?!? Sau…doar stați pe margine și chibițați?
…nu trebuie să-mi răspundeți pe loc. Prefer s-o faceți la anu’, la urmatoarea ediție.
Asta dac-o mai flutura tricolorul românesc printre celelalte steaguri ce vor ajunge la Roma.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA :RILASTIL XEROLACT
Comentează