Există oameni care, deși locuiesc de ani buni, într-o altă țară, nu se pot desprinde de a lor. De aceea, de multe ori, aleg să lucreze intr-un domeniu care-i ține legați de patria-mamă. Unul din aceste exemple este Ionuț Postolache. Trăiește de peste 15 ani în Finlanda, îi este bine acolo si nu se gândește să se întoarcă, însă….o face în fiecare lună. Caci afacerea de succes pe care a pus-o pe picioare îl ține în permanență legat și de România, și de români. Și ce poate fi mai incitant, decât să-ți ții și conaționalii intr-o permanentă conexiune cu locurile 
natale și cu cei dragi de acasă? Firma de poștă și curierat PION NORDIC TRANS duce și aduce coletele pe care românii – și dintr-o parte și din alta – le așteaptă cu sufletul la gură. Desele drumuri pe care le face Ionuț cu mașinile ce piartă însemnele afacerii sale îl țin aproape si de o țară și de alta. Este, deci, unul din acei cetățeni ai lumii, al căror inimă bate în două cadențe.
În pregătirea noului meu proiect am intrat în contact și cu Ionuț Postolache. Și, în așteptarea întâlnirii noastre față-n față, la Helsinki, s-a născut următorul interviu, cu care debutăm rubrica “Barbați de 10” din acest an. Citiți-l! Este un mic tratat al reușitei, al adaptabilității, al dorului de țară și al sincerității unui om, îndrăgostit deopotrivă de două țări.
Marina Almășan : – Cred că pot să vă numesc “omul cu sufletul impărțit intre două țări”. Greșesc? Sunteți deja de 18 ani in Finlanda, însă România continua să facă parte din viața dvs. Vorbiți-mi puțin despre dvs. Cine sunteți, care vă e viața, ce vânt v-a adus in Finlanda, cu ce vă ocupați?
Ionuț Postolache : – Aveți dreptate: din 2011, de cand am pus in practica activitatea de transport intre Finlanda si Romania, ma pot numi si eu “omul cu sufletul intre doua tari” pentru ca timpul meu si cursele se impart astfel : două saptamâni in Finlanda si altele două in Romania. Si da, chiar daca sunt de 16 ani in Finlanda, nu pot să uit si nu voi uita niciodata de unde am plecat si anume Romania, mai exact dintr-o zona frumoasa si istorica, numita Vrancea.
Nascut si crescut in Focsani, dar intre timp educat și cu munca jos, de de la țară. Asta pentru că părinții mei au ales ca, prin anii 92-93, sa construiasca o casa la tara, langa Focsani. Asa am invatat ca totul se obține prin munca cinstita si am invatat ” respectul, rusinea, onestitatea, demnitatea etc” … Sentimente care, in cazul unora, tind sa ramana, in zilele noastre, niște simple vorbe goale…
Și tot așa am ales si liceul “Grupul școlar de transporturi Auto” din Focșani, obținând calificarea de tinichigiu – vopsitor auto si implicit cunostinte de mecanica, plus tot ceea ce tine de transporturi auto rutiere de mărfuri.
Si toate astea pentru ca imi doream sa ies, cât mai repede, pe salariul meu. Daca există ceva ce nu mi-a placut in viata… acel “ceva” era sa cer bani de la parinti. Am vrut sa-i am cât mai repde din munca mea. Pana s-o pornesc spre Finlanda, am lucrat ca și “pregatitor vopsitor” la reprezentanta Renault, aflată pe atunci in Focsani, apoi am lucrat in transportul de persoane Energomontaj, care avea lucrari : transportam muncitorii pe toata zona Moldovei. Și am mai lucrat, o perioada de un an jumatate, pe transportul pe tir.
Această din urmă experienta mi-a fost cât se poate de benefica si pentru Finlanda.
Marina Almășan : – O biografie bogată și ceea ce mă face sa vă admir și mai mult : chiar ați pornit-o de jos. Întrebare : Ce știați despre Finlanda, înainte de a ajunge aici? Ce ați găsit “la fața locului”? Seamănă Finlanda cea reală cu cea pe care v-ați imaginat-o? Ce v-a plăcut și ce v-a displăcut la ea?
Ionuț Postolache : – În 2007, dupa ridicarea vizelor, am pornit spre Finlanda fara să am prea multe cunostinte despre aceasta tara. Știam doar pozitionarea pe harta, căci studiasem Atlasul Geografic. La acel moment Finlanda nu era nicidecum o tara precum Italia sau Spania – cu vreme calda si unde puteai pleca “la risc”, cu speranta , intelegând limba, iti vei găsi ceva de lucru. Dar bazându-mă pe engleza învățată la școală si pe ajutorul dat de un văr al mamei, care îmi promisese ca o sa lucrez la firma lui, am decis sa o pornesc pe acest drum. Odata ajuns aici am intalnit o tara linistita dar mult mai rece decat clima din România. O tara unde oamenii isi vad de munca lor, de familia lor si de viata lor linistita. Pot spune că era putin ciudat ptr mine, eu fiind obisnuit cu viata agitata din România, cu modul nostru (deschis) de a socializa cu oricine – mă refer aici la glume, discutii, petreceri – toate acestea aflându-se in sangele nostru latin.
Marina Almășan : – Incerc să mă pun în pielea voastră și nu mi se pare deloc ușoară o astfel de schimbare în viață. Vorbiți-mi, vă rog, despre primii finlandezi cu care ați intrat in contact. Cum ați fost primit?
Ionuț Postolache : – Mărturisesc că nu m-am aruncat de la început sa fac afirmatii asupra unor oameni pe care 
nu ii cunosteam inca si pe care unii ii numeau cu atâta usurinta “rasisti”. Am ales sa ii studiez, in mintea mea, si sa ii cunosc mai bine, inainte de a spune orice. Aceasta s-a dovedit a fi o decizie buna. Cu timpul mi-am facut prieteni finlandezi si am aflat mai multe despre cultura lor, o cultura bazata pe respect, pe onestitatea si intimitatea fiecarui om. Finlandezii sunt oameni care te apreciază , atunci cand faci lucruri bune, dar nici nu trec cu vederea, atunci când gresești. “Oameni-legisti”, le-as spune eu. In timp ce ii descopeream, incercam sa fac diferenta intre mentalitatea mea si a lor. Asa am ajuns să “import” tot mai mult din mentalitatea lor, din modul lor de a fi tot mai perfectionist si asta chiar m-a ajutat enorm, atunci cand am decis sa incep activitatea de transport.
Marina Almășan : – Sunt curioasă care au fost primele cuvinte finlandeze pe care le-ați învățat! Vorbiți bine această limbă? Este grea?
Ionuț Postolache : Primele cuvinte învățate au fost formulele de salut, multumesc, cu plăcere, scuze. Vă și ofer un mic “dictionar”, care vă va fi extrem de necesar in calatoria dumneavostră!
Hyvaa huomenta – buna dimineata
Hyvaa paiva – buna ziua
Hyvaa ilta – bună seara
Kiitos – mulțumesc
Ole hyvaa – cu placere
Anteeksi – scuze
Nahdan – pe curand
Hyvaa Viikonloppu – weekend plăcut
Limba finlandeză pot spune ca este grea si nu pot spune ca o stapanesc, nici macar la momentul asta, după atăția ani, însă pot spune că eeste o limba relativ usor de pronuntat ptr noi romanii.
Marina Almășan : – Am răsuflat ușurată! 😁 Vă mai amintiți vreun moment comic al primelor dvs zile in Finlanda?
Ionuț Postolache : – A fost foarte comic la inceput pentru mine, fata de ceilalti romani, atunci cand mergeam la cantina portului si trebuia sa cer la desert “munkkipulla” – un desert asemănător gogosilor noastre, date prin zahar. Acest cuvant ii facea pe unii sa faca diverse glume deocheate!
Marina Almășan : – Vorbiți-mi despre “primii pași” în viața de “finlandez”!
Ionuț Postolache : – Primii 3 ani am lucrat in șantierele navale din Helsinki, Turku, Rauma, Kotka, chiar si o scurta perioada in Saint-Nazaire, Franta fiind detasat de la firma de aici, din Finlanda. Am lucrat la construcția celor mai mari vase de croaziera la acel moment – Oasis of the Seas si Alure of the Seas – ale firmei Royal Caribbean. Tot ce tinea de interioare, pereti, tavane aparente, trasee de cabluri, tuburi de ventilatie etc.
Asta pana in 2010, cand s-au terminat acele vapoare si odata cu criza din acel an a urmat o perioada de liniste in domeniul naval, timp de un an si jumătate. Liniște totală, aș zice.
Dar intre timp, fiind inscris la sindicat (cei care imi și plateau somajul) am ales sa merg 5-6 luni la scoala de 
limba finlandeză, dar continuând în tot acest timp să-mi caut un loc de munca. Tot asa, din vorba in vorba, l-am cunoscut pe tatăl unui prieten care venise in Finlanda cu ani buni inaintea mea si prin intermediul lui, am cunoscut, la începutul lui 2011, un finlandez ce avea o firmă de transport (camioane). Acest finlandez contrazicea orice teorie a omului rece (“rasisti” cum ii numeau unii romani pe finlandezi) : dupa o intalnire si o discutie prieteneasca , urmate de 3 zile in care am mers cu vechii soferi sa vad locatiile terminalelor de încărcare-descărcare, finlandezul mi-a pus cheile de la camion in mana si mi-a urat “tervetuloa si hyvaa ja varovasti matka” însemnând : “bine ai venit” si “calatorie buna si in siguranta”! Așa am început o nouă aventură, care a durat pana in 2020, cand a aparut “Covidul” . In acest moment a scazut drastic volumul de munca si am ales sa il las pe fratele meu, ajuns între timp aici, sa lucreze in continuare la el, eu axându-mă mai mult pe transport Finlanda – România, pe care îl făcusem în paralel și pâna acum.
Astazi nu fac decât să încerc să multumesc si sa ajut romanii din Finlanda, aducându-le mai aproape o particica din România, prin coletele pe care le transport între “casa” si Finlanda.
Marina Almășan : – De ce ați ales Turku și cum ați ales alest oraș? Vorbiți-mi puțin despre el.
Ionuț Postolache : – A fost primul oras in care am inceput serviciul aici si mi-a plăcut mai mult decât toate celelelte orase, vizitate apoi. E un oras mediu ca dimensiune si un nod comercial si cultural al Finlandei , situat in Sud – Vest si fiind legătură intre Finlanda si Suedia prin vapoarele de pasageri si marfa care circula regulat.
In trecut, Turku a fost capitala Finlandei, pana in momentul in care o mare parte din oras a fost mistuit de un incendiu de proporții (casele fiind majoritatea din lemn) si atunci s-a luat decizia de a muta capitala la Helsinki. In imaginea mea, Turku este un oras micut, placut si multicultural.
Marina Almășan : – Vorbiți-ne despre familia dvs! Și despre viața dvs in Finlanda.
Ionuț Postolache : – Sunt casatorit încă din România, iar la sfârșitul lui 2008 mi-am adus si sotia in Finlanda. La acel moment însă, fiind mai greu cu actele, am ales sa mai lasam puțin in tara, la parinti, fetita care avea aproape 2 ani. Asta pana se integra aici si sotia, cu serviciul si actele necesare. Apoi, la sfârșitul lui 2009, am adus aici si fetita.
Baiatul s-a nascut mai tarziu, in 2014, aici, in Finlanda. Viața noastră de familie? Copii sunt la scoala, noi – la serviciu, si cu toții ducem aici, în Finlanda, o viață liniștită.
Marina Almășan : – Această permanentă pendulare între Finlanda și România are avantaje? ( dincolo de cele legate de afacerea pe care o conduceți). Comparațiile pe care probabil le faceți permanent, ce concluzii au? La ce “capitole” sta mai bine România? Dar Finlanda?
Ionuț Postolache : – Da, comparații fac mereu, într-adevăr. Pot spune , ca o conlcuzie, ca Finlanda este o tara în care se respecta viata, valorile, legile si intimitatea persoanei (familiei). Și, ca fiecare tara, are și ea, poate si parti rele, insa foarte putine, iar cele bune le acoperă pe cele rele , care devin insesizabile.
La ce capitol sta mai bine România si ce ne lipsește nouă, romanilor de aici? Socializarea si partea gastronomica…..in rest lucrurile sunt prea bine puse la punct aici ca sa pot reprosa ceva acestei țări.
Unii români poate vor avea mai multe de reprosat, dar asta numai datorita faptului ca nu au incercat sa ii inteleaga în profunzime pe finlandezi și cultura lor.
Sunt multe lucruri bune pe aici, care s-ar putea si AR TREBUI implementate in Romania, dacă s-ar dori, dar……
Marina Almășan : – Am o altă curiozitate : se poate spune că ați devenit “finlandez”? Le-ați adoptat obiceiurile? Mâncați bucate finlandeze? Mergeți la saună? Ce alte obiceiuri “finlandeze” respectați?
Ionuț Postolache : – Sa devin “finlandez” ?!? Doar prin intermediul stilului de viata dobândit aici, al obiceiurilor (merg regulat la sauna!), al mâncărurilor finlandeze si al respectării zilelor lor de sarbatoare.
Sincer, inca nu am aplicat pentru cetatenie, dar asta nu imi împiedică cu nimic traiul aici. Consider că e mai 
important sa ii respect pe finlandezi asa cum sunt ei, decat sa ma laud cu un “cartonaș” care atestă ca sunt și eu cetățean finlandez..
Eu nu sunt decât ceea ce au creat părinții mei , precum și educația de odinioară din România : un om simplu, muncitor, cu respect față ceilalți și frică de Dumnezeu.
Marina Almășan : – Ce frumoasă autocaracterizare! Sunteți, intr-adevăr, un om special!
Spuneți-mi , aici, departe de țară, ce anume ați păstrat, dintre cele romanești? Aveți prin casă obiecte care vă amintesc de “acasă”? Dați-mi exemple!
Ionuț Postolache : – Romania este prezenta din plin in casa noastră : prin obiceiurile traditionale, icoane, mancarea romaneasca si, cel mai important, prin limba română. Poate de aceea inca nu stapanesc foarte bine limba finlandeza : pentru ca acasa vorbim cu totii româna. Copii au invatat si vorbesc limba finlandeza la scoala sau cu prietenii, dar acasa limba romana este baza.
Marina Almășan : – Ma bucur tare că am reușit să cunosc un român atât de îndrăgostit de țara sa! O ultimă întrebare, domnule Ionuț : Cum/unde vă vedeți peste 20 de ani?
Ionuț Postolache : – Vă voi oferi un raspuns simplu si hotarat : tot aici in Finlanda!
Marina Almășan : – Să vă fie bine, vă doresc și, pentru că astăzi este Sf.Ion, voi încheia, spunându-vă din tot sufletul LA MULTI ANI!
Comentează