…Cand l-am auzit prima oara sunand, am crezut ca e o gluma proasta, insa dupa cateva minute m-am dezmeticit si mi-am adus aminte ca era vina mea. Da, eu eram cel care pusese ceasul sa sune la ora 2 ( două!) noaptea, deoarece aceasta era ora planificată pentru începerea calatoriei pe care o asteptam inca din clipa cand am ajuns aici. Și sper ca si voi, acest episod! Și iată că, pe data de 26 august, la ora 3 dimineata m-am urcat in autocar, cu destinatia: CAIRO!
După un drum de 6 ore – pe care sincer, nici nu l-am simtit, datorita somnului profund in care am cazut deindata ce mi-am ocupat locul în autocar – m-am vazut la poalele nestematelor egiptene! Ați ghicit, mă refer la piramide! Pe un soare dogoritor, desertic, am facut cunostinta cu aceste structuri, cufundate intr-un mister atat de adanc, aproape la fel de adanc precum cel al …femeilor care sunt in stare sa petreaca 3 ore intr-un magazin de haine, fara sa-si cumpere nimic. Fac comparația cu elemente pe care sa le cunoașteți și voi foarte bine. Poate chiar mai bine decat mine, un biet adolescent!
Revenind la temă, prima dintre cele 3 “surori” ascutite care mi-a iesit in cale a fost cea a regelui Keops, care, masurand 136 de metri inaltime (la origini avea 150, insa o parte din varful acesteia s-a prabusit) este la fel de inalta ca și cea mai inalta cladire de la noi: Ski Tower-ul din Bucuresti! Adevarata sa mare enigma este insa modalitatea prin care egiptenii antici au fost in stare sa transporte blocurile de calcar ( ce cantaresc – atenție! – intre 5 si 15 TONE!!) , din carierele Tura, de pe malul Nilului, pana la santier. Prima mea supozitie a fost ca le-a adus FAN Courier-ul, insa o doamna din spatele meu, m-a luminat, spunandu-mi ca pe vremea aceea compania încă nu se inventase.
Dupa ce am contemplat, minute în șir, cu ochii holbați, și maiestuozitatea celorlalte 2 piramide – a lui Kefren, si cea a lui Menkaura – am escaladat putin dunele aurii alea Saharei, pentru a ajunge in locul de unde se inchiriaza cel mai traditional mijloc de transport egiptean: camila! Astfel, acompaniat de un ghid local, am calarit, pret de aprox. 15 min, o astfel de camila, si m-am simtit probabil la fel cum se simtea simtea si Mihai Viteazul, cand isi calarea calul. Apropo, stiati ca acestor cămile li se mai spune si “corabiile deșertului”? Se poate spune deci ca am facut și o plimbare cu vaporul, chiar in mijlocul desertului! 😊
După ce am descins din saua camilei, multumindu-i politicos pentru ca a suportat kilogramele in exces, dobandite in cele cateva zile de sedere la Marsa Matruh, am facut o scurta plimbare, per pedes, pana la maretul Sfinx egiptean, cel cu nasul care credeam că i-a cazut, probabil atunci cand a mirosit ca umanitatea nu se indreapta intr-o directie tocmai sanatoasa. Am inteles apoi ca lipsa nasului era de fapt unul din efectele celui de-al doilea razboi mondial.
In incheierea primei parti a relatarii din excursia la Cairo, trebuie sa fac o mentiune esentiala pentru toti cei care isi doresc sa vada si ei prima dintre cele 7 minuni ale lumii antice : Feriti-va cu orice pret de localnicii care vor parea foarte prietenosi la prima vedere si se vor oferi sa faca pe ghizii sau sa va faca mici favoruri, cum ar fi, poze, filmulete, etc. Daca-i veti baga in seama, se vor tine dupa dumneavoastra cu nerusinare pana le veti oferi “o mica atentie”. Totodata, este musai sa negociati la sange cu oricare dintre vanzatorii ambulanti aflati in perimetrul sitului. Altfel puteti cadea in plasa unor afaceri total paguboase! 😉
In episodul urmator, urmeaza sa continui cu “peripetiile bravului soldat (egiptean) Svejk” la Cairo, asa ca …fiti pe faza!
Comentează