Nu cutremurul din 4 martie 1977 care a lăsat crăpături adânci în sufletele oamenilor, nu tragedia care a marcat o Românie aflată sub regimul mult prea cenușiu al comuniștilor, nu noblețea care îmbrăca atât de frumos arta în acea vreme, nu vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic, m-au făcut să mă gândesc la ea. Ci ploaia. Ploaia care a curs în ultimii 40 de ani. Ploaia care parcă era solitară cu lacrimile oamenilor care au temeliile sufletului șubrezite de trecerea timpului și de tristețea acumulată de lipsa celor dragi, pieriți mult prea devreme în tragedia cutremurului din 1977. Mulți au lăsat lacrimi în urmă. Ea a lăsat ploaia. Doamnelor și domnilor … Doina Badea.
Anul 1940 a pornit cu dreptul. Pe 6 ianuarie la Craiova se năștea Doina Badea. Un artist rar, complex, un artist care avea repede să ajungă în sufletele oamenilor. Dar în sufletul ei, dragostea a ajuns mai târziu, dar nu atât de târziu încât să nu fie încununată cu doua minuni, copiii atât de mult așteptați și iubiți. A debutat în 1960 la Deva și a ajuns repede să ridice în picioare sala “Olympia” din Paris, locul unde își dădeau recitaluri artiști de renume din toată lumea. A avut recitaluri de excepție la Festivalul Internațional “Cerbul de Aur” din 1968 și 1971, a obținut marele premiu la Festivalul National « Mamaia » în anul 1963 și a cucerit inimile publicului pentru totdeauna în cei 17 ani de carieră. Puțini, foarte puțini pentru cât avea de oferit artista care de multe ori pe scenă părea sobra, rece, dar care în viața de zi cu zi era chiar haioasă.
“Era o femeie simpatică. De multe ori pe scenă avea o apariție sobră, rece, dar în viața de zi cu zi era foarte draguță și pot să spun că era chiar o haioasă. În viața de toate zilele avea o căldură omenească nemaipomenită. Așa am cunoscut-o. Țin minte că era la o cură de slăbit și trebuia să mănânce pui. Și îi ziceam: «Ce cură de slăbire e asta, când tu mănânci pui prăjit?»… Era o gurmandă, cred că nu se putea abține de la mâncare, deși totdeauna avea grijă de silueta ei. Așa cum erau standardele pe atunci. Și se îmbrăca după cum erau regulile în privința aparițiilor pe scenă și la televizor.” Povestește Sida Spătaru, soția regretatului Dan Spătaru.
Unicitatea Doinei Badea a fost atât de frumos nuanțată în melodia “Ploaia și noi”, compusă de Vasile Vasilache Jr, pe versurile Flaviei Buref, încât transformea artistei într-o adevarată vedetă a fost iminentă.
De fiecare dată când plouă ne amintim de ploaia atât de duios cântată de Doina, de fiecare dată când auzim o voce puternică de amintim de Doina, de fiecare dată când pomenim de cutremurul din 1977 de amintim de Doina. Dar înainte de cutremur a fost ploaia. Iar cele 56 de secunde care au zguduit din temelii România, nu pot șterge ceea ce a lăsat artista în urmă, iar ploaia care tot vine parcă ne cântă cum ne cânta ea.
Blocul în care locuia Doina Badea era amplasat în spatele imobilului în care locuia Toma Caragiu. In momentul cutremurului, clădirea în care locuia Doina Badea s-a prăbuşit peste cea din faţă, provocănd căderea scărilor în blocul lui Toma Caragiu.
Doamna Doina Levintza işi aminteşte că fotografiile din colecţia personală a artistei s-au pierdut… „Imi aduc aminte că, in timp ce-l căutau pe Bocăneţ printre ruine, fotografiile Doinei Badea se aflau printre rămăşiţele zidurilor năruite. Au fost momente cumplite…”
“Avea mâini foarte frumoase, degete lungi, albe, avea o mână superbă și ironia sorții, după inelul de la mână s-a recunoscut cine era de fapt. Ea a plecat să cânte undeva și pe scara blocului a prins-o cutremurul și a murit.”, povestește regretata Stela Popescu.
Se spune că la înmormântarea artistei, în momentul în care s-a încheiat slujba, iar sicriul a fost ridicat și dus către mormânt, fotografia ei s-a întors cu spatele către lume. Așa și-a luat “la revedere” de la această lume Doina Badea.
“Noi suntem din plămada din care sunt făcute visele și scurta noastră viaţă o întregeşte-un somn” spunea Prospero în Furtuna lui Shakespeare. Doina Badea a trăit puțin, dar a trăit așa cum și-a dorit, împlinită ca artistă și ca femeie, iubită de publicul ei și având prieteni adevărați. Iar ploaia este calea ei de comunicare cu noi …
Costin Teodorescu, 4 martie 2021
Comentează