Doamne, ce forfotă ascund aleile Herăstrăului! Este deja weekend și ultima zi de muncă a săptămânii și-a încheiat demult cele 8 ore regulamentare, pentru care , cândva, demult, 100.000 de muncitori din New York au făcut o frumusețe de grevă generală. Nu știu câte ore au lucrat în această vineri bucureștenii, însă judecând după aleile celui mai frumos parc din zona sa de nord, pare că toți s-au focusat pe evenimentul din Teatrul de vară…
Teatrul de vară Herăstrău?!? Mai trăiește?!? Ba bine că nu! … iar aseară a fost chiar în formă maximă, odată cu premiera spectacolului GRĂDINA CU ZÂMBETE, căruia Teatrul de revistă Constantin Tănase s-a gandit să-i facă botezul în aer liber, într-un spațiu aflat în deplină consonanță cu titlul ales. 
…Aleea parcului ce pornește dinspre Arcul de Triumf o vireaza, la un moment dat, la stânga.
Puhoiul de lume se ia după ea, făcând apoi joncțiunea cu un altul, deja adunat la intrare. Judecând după densitatea umană, s-ar anunța un meci al Rapidului!😁 Dar nu! Iată și afișul evenimentului, lângă care nu ratez să-mi fac poza-martor. Adicătelea, cronica de față e scrisă “pe bune”, nu din fotoliul de acasă și cu informații din internet!
Solara Oana Georgescu mă întâmpină cu surâsul și invitația promisă. Mulțumesc, Oana! Teatrul îmi pare mai mare parcă decât îl știam ( oi fi intrat eu la apă?!?😁😁) locurile i se ocupă unul câte unul, sau mai bine zis 10 câte 10, căci spectatorii vin în pâlcuri, oprindu-se înainte pentru o poză…nu “la panou”, cum se întâmpla la evenimentele mondene, ci…la fluturaș! Un fluture uriaș, din butaforie, te ajută să prinzi aripi, măcar în fotografie. Toți se grăbesc să și le atașeze virtual…însă nimeni nu-și ia zborul, pentru că spectacolul din această seară nu poate fi ratat!
…Iată, Teatrul de vară e deja plin ochi, iar lumea este și ea …numai ochi si urechi! Începe 
povestea. Doi angajați la spații verzi intră bombănind pe scenă, după retragerea frumoaselor balerine ce execută, grațios dar energic, coperta de deschidere. Cu ochii în lacrimi și abia ținandu-ne de râs, savurăm primul text de umor pe care cele două salopete ce-i
împachetează pe Vasile Muraru și pe Valentina
Fătu – capetele de afiș și sufletul Teatrului de revistă Constantin Tanase – îl trimit către marea de priviri, îndreptate spre ei. Începutul e “cu dreptul”! Umorul e savuros, iar interpretarea celor doi este , ca de obicei, excepțională! Sunt în mare formă : spectacolul e premieră, în sală mișună fotografi și camere de luat vederi, printre spectatori sunt amestecați, cu siguranță, mulți jurnaliști. Pentru unul sunt în stare să bag mâna în foc! 😉
…Gheața a fost, iată, spartă! Regulile showului spun clar : într-un spectacol importante sunt 
doua momente : cel de început și cel cu care alegi să închei. Cu primul, Vasile și Valentina au dat lovitura! Urmează apoi o succesiune de mini-recitaluri, reprize de dans și momente satirice, toate într-o înlănțuire întreruptă doar de ropotele de aplauze și hohotele de râs ale spectatorilor, aduși la numitorul comun al veseliei.
Cei ai casei le sunt deja binecunoscuți publicului de revistă : Raluca Guslicov, Daniela Tănase, Bianca Sârbu Romanescu si efervescenta Mirela Vaida, fugită, probabil, într-o pauza de filmari, să se alăture echipei sale. Undeva , în planul doi, straluciții muzicanți ai Orchestrei Teatrului, transportă, din partituri către public, fondul muzical. Ca de obicei, la pupitrul de comandă se află aici același inegalabil Dan Dimitriu, pe care fiecare artist ține să-l numească, dovedind astfel prețuirea de care continua să se bucure, după decenii, inspiratul compozitor și dirijor, una din emblemele Teatrului Constantin Tănase.
Francesca Cioancă semneaza, ca întotdeauna, decorul. Nu-i ușor să pleci “ de acasă”- din 
confortul pe care știi mereu cum să-l “îmbraci” cât mai iscusit în scenografie – și să joci în deplasare! Însă scena Teatrului de vară arată superb, strălucirea cu care Teatrul Tănase ne-a obisnuit păstrându-se, iată, chiar dacă tavanul său a fost înlocuit cu cerul înstelat!
Cu ochii către seninul, deocamdată, al acestuia, mai să uit să pomenesc de coregrafa Oana Cocârță! Balerinele și balerinii săi, înveșmântați precum copiii de Paști – adică în hăinuțe noi, frumoase toate – zici că au fost întorși cu cheia : sunt plini de energie, sincronizati perfect, iar zâmbetul de pe chipurile lor vine să completeze o coregrafie inspirată, care fie că însoțește recitalurile muzicale, fie că , iată, conturează momente în sine, cum ar fi ceremonia ceaiului dintr-o îndepărtată și fascinantă Japonie…
Dar nu, artistii Teatrului nu sunt singurii protagoniști ai “GRADINII CU ZÂMBETE”. Li se
alătură un colaborator devenit deja “de suflet “ – l-am numit aici pe Raoul, cu ale sale melodii pline de romantism energic ( dacă există vreun astfel de gen muzical! 😁) , dar și inegalabila Mioara Velicu, ale cărei cântece au electrizat de-a dreptul sala, făcându-mă să mă întreb daca nu cumva am devenit o mică enclava ardelenească într-o mare de moldoveni, fericiți să-și aplaude vedeta preferată. Aplauzele se întețesc, în momentul în care solista populară isi anunță public curânda “întâlnire” cu vârsta de 80 de ani!
Spectacolul durează spre trei ore, care trec pe nevăzute și nu pentru că lumina naturală a
cedat locul întunericului – insesizabil, datorită revărsării de lumină și strălucire de pe scenă, ci pentru că spectacolul te ține cu sufletul la gură si cu aceasta din urmă pâna la urechi. Chiar și cârcotașii ce caută nod în papură genului “ revistă” vor avra o revelație : un repertoriu updatat, un umor de excelenta calitate ( mi-am jurat să-i aflu pe autori și să-i îmbrățișez , cu prima ocazie, deși… tare mă tem că sunt aceiași minunați Vasile și Valentina, care, fie vorba între noi, aseară au fost de-a dreptul strălucitori!).
Nu întâmplător, și pentru că ne-a obișnuit cu asocierile sale cu evenimente de succes, Farmacia inimii CATENA a ales să susțină și acest poiect atât de frumos!
Una peste alta, dacă tot s-a dat liber la spectacolele în aer liber, vă îndemn s-o porniți repejor catre site-ul Teatrului, pentru a-i cerceta “lista de bucate”! Veți avea o revelație, descoperind că, iată, contrar pronosticurilor candva vânturate de niște netoți, Teatrul de 
revistă nu numai că nu moare, ci este chiar bine-merci, mai tânăr și mai vivace ca niciodată, având încă atâtea de spus, pe limba sa universală.
…Mă pierd, pe-nserat, pe aleile ușor luminate ale Parcului Herăstrău, dar am lumină în suflet : am împrumutat-o de la o mână de oameni extraordinari, care, într-o lume atât de cenusie, încearcă din răsputeri să aducă lumina în viețile noastre!
Comentează