banner marshal garden
DanDANA! Povestea mea

Destine paralele…

Călătoresc des cu tramvaiul 32 spre Piața Unirii. Daca te uiți atent atat pe stradă cât și în vagonul în care călătorești, poți vedea invariabil, povești de viață care se petrec sub privirile îngândurate sau absente ale oamenilor.

Într-una din zile o întâmplare mi-a atras atenția. Am auzit în tramvai un glas care repeta într-una: bluză și eșarfă bărbat la preț mic. Eram obișnuita să-i aud pe vânzătorii ambulanți cu produse la preț de 1 leu: pixuri, leucoplast, chibrituri,șervețele parfumate… dar acum, era o femeie în vârstă.

Nu i-a cumpărat nimeni produsele, așa că la un moment dat s-a așezat pe un scaun.

Dupa ce a coborât la capăt am însoțit-o cu privirea. Femeia a început să scotocească prin
coșurile publice de gunoaie, doar-doar o găsi câte ceva... O altă bătrână stătea la cerșit imediat după trecerea de pietoni ..

Când a văzut-o, i-a făcut semn și i-a dat ceva de mâncare, probabil un covrig sau pateu. Din ceea ce primise și ea de pomană. M-au venit inevitabil în minte cuvintele Mântuitorului, care spun că e mai ferice să dai decât să primești.  

M-a intrigat ceva la această scenă, probabil derizorie pentru mulți. Faptul că pe același bulevard, la nici zece metri distanță, treceau alte persoane în vârstă, dar de pe alte meleaguri. Îmbrăcate frumos, unele ținându-se de mână și contemplând orașul pe care au venit să-l viziteze.

E o zonă des frecventată de turiștii străini, Palatul Parlamentului fiind în proximitate. Acești oameni erau liniștiți, veseli, fără grija zilei de mâine, având cu siguranță o pensie care să le permită o bătrânețe liniștită. Acum, la apusul vietii, călătoresc pentru a vedea locuri noi fără a avea griji sau regrete…

Bătrâna pe care o văzusem mai devreme, la fel ca multe altele care umblă prin oraș căutând prin gunoaie, mi-a confirmat că demnitatea nu e la îndemâna oricui pe lumea aceasta, iar prețul ei nu e deloc ieftin.

Femei de 10 pe Facebook