Pregătirile pentru prima ediție a Rivalilor actualului sezon mi-a dat ocazia, în micile mele momente de respiro între succesivele balamucuri, să studiez “oamenii noilor începuturi” . I-am numit așa, apelând la o licența scriitoricească. I-aș defini ca fiind oamenii alături de care pornești împreună spre un nou țel. Fie el o nouă relație, o nouă familie, un nou proiect profesional sau orice altă astfel de întreprindere.
Fără îndoială, lucrurile mărețe e greu să le faci de unul singur. Poate doar dacă ești inventator și stai îngropat între tratate și munți de hârtii mâzgălite ani în șir, ieșind de acolo victorios, cu câte o invenție care zguduie Universul. Dar chiar și în acest domeniu, căutările și descoperirile au ajuns să fie muncă de echipă. Nu degeaba există deja sintagma : “Cercetătorii de la ….au descoperit..”. Iar descoperirile nu sunt întotdeauna zdravene la cap și aducătoare de bine…
Dar nu despre asta este vorba, ci despre proiecte mult mai pământene. Cum ar fi, bunăoară, un proiect profesional, pornit de la zero. Am vorbit cu mulți coordonatori de echipe, nu numai din domeniul meu, ci și din altele, fără nicio legătură cu televiziunea, și concluziile de mai jos sunt o împletire a gândurilor tuturor.
Cam tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este rezultatul unor munci în echipă. De cele mai multe ori, echipa fie ți-o alegi tu – dacă ești coordonatorul proiectului și implicit al echipei, fie “ești ales”, dacă ești parte a echipei. Cazul ideal este ca tu să-ți alegi echipa în care să intri : să ai șeful pe care să-ți placă să-l urmezi și colegii cu care să rezonezi . Subliniez : CAZUL IDEAL!
Odată echipa formată ( din “materialul” ales de tine sau din cel ce-ți este “pus la dispoziție” ) – începe lucrul. Dacă ești un “cap de echipă” priceput și înțelept, îți vei duce echipa spre victorie. Da, uneori și spre epuizare, pentru că nimic măreț nu se obține pocnind din degete. Mai degraba pocnind din bici! Dar și biciul poate fi din aspră frâghie sau din fire de mătase! 😉
Pe drumul spre multdorita victorie, echipa ar trebui să fie , teoretic, omogenă, în dorința ei de implicare. Din nou cazul ideal. Trăgând la același jug, membrii echipei ar trebui să conștientizeze că succesul proiectului va fi, de fapt, succesul fiecăruia din ei. Știți și voi că nu este așa. De cele mai multe ori, într-o echipă unii – “conștincioșii” – sunt implicați și se dedică trup si suflet cauzei, alții… au generat, în limba română apariția verbului “a se fofila”. Cu o dibăcie demnă de o cauză mai bună, ei reușesc să creeze senzația că “sunt acolo”, fac ceva gălăgie, lipsită însă de rezultate, încearcă să pară că se implică și că sunt devotați proiectului. În realitate, sunt “chiulangii” acestuia. Cand ai nevoie de ei – lipsesc ( motivele sunt întotdeauna extrem de serioase! ) , când îi pui să facă ceva, fac de mântuială. Dacă îți permiți să le faci observație, dau vina pe orice altceva, decât pe propria persoană. De cele mai multe ori, vina o poartă salariul. Poate că motivul e îndreptățit, însă în multe dintre cazuri , bag mâna-n foc că si la un salariu dublu sau triplu, ei tot neimplicați rămân. E un feeling al meu, bazat pe o luuuungă experință de viață.
Trecand peste aceștia din urmă, care oricum nu contează pentru cel ce însuflețește echipa ( ei nu vor participa niciodată la eforturile reale ale echipei, însă se vor înghesui să apară în menționările ce marchează finalul triumfător al proiectelor!), mă voi referi la cei care cu adevărat contează : la adevarata forță a echipei. Cei ce o alcătuiesc nu-i musai să aiba salarii mari sau estimate avantaje uluuitoare ale victoriei. Ei se implică pentru că așa le este felul : să muncească din greu, să le pese de orice detaliu, să nu-i ia niciodată în brațe pe “nu pot” sau “nu știu” sau “n-am timp” sau “nu e vina mea”. Ei REZOLVĂ. Pentru că sunt deștepți, sunt abili, sunt tenace si ambițioși, sunt sufletiști. Și sunt mereu ACOLO. Pe aceștia sefii îi iubesc și prețuiesc ( șefii înțelepți, firește), însă ei nu sunt așa pentu a-și da superiorii pe spate, ci pentru că așa sunt ei : pentru că așa au fost croiți de Dumnezeu și cu acest croi defileaza prin viață.
Noile începuturi sunt mereu un prilej bun de a studia oamenii. Prilej de relevații, în ambele sensuri : unii te uimesc prin indolența lor și totala neimplicare ( și nu, nu este o chestiune de blazare impusă de vârstă, căci am vazut, la viața mea, destui tineri “absenți” și indiferenți, și destui oameni trecuți sănătos prin viața, dar cu entuziasmul și puterea de muncă perfect conservate!) , altii te impresionează prin aderența perfectă la cauză. Îi iubim pe aceștia din urmă. Și e greșit să-i arătăm cu degetul pe primii ( ei oricum nu se vor schimba nicicand!), dar nu trebuie să uităm niciodată să le mulțumim primilor! Pentru că , fără astfel de oameni, oricât de bine ar atăta un proiect pe hârtie, el riscă să rămână doar acolo, sau, și mai rau, să se transforme într-un eșec.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : MAXITONIC
Comentează