Bărbați de 10

De vorbă cu un om deștept, despre o lume deraiată

 

Îl iubesc de mor. L-am avut invitat în destule emisiuni și am avut ocazia să-l deslușesc bine-bine. I-am cunoscut opera ( am acasă o mulțime de cărți ce-i poartă semnătura și autograful!) și cred că am înțeles pe deplin și de ce ocupă locul celui mai apreciat critic literar al Prezentului, dar și al unuia dintre cei mai valoroși scriitori ai vremurilor noastre. Bucuria de a mă mai intersecta, uneori,  cu domnia sa mi-a fost însă amputată de niște probleme de sanătate care-l țin captiv în casa cu livadă, de unde continuă să strălucească. Dar mă bucur că omenirea a inventat telefonul și internetul, care mă ajută să nu-i simt decât lipsa fizică. 

Zilele trecute, după un spumos dialog telefonic ( de fapt, e un pleonasm, pentru că omul de care vă vorbesc nu știe să genereze decât astfel de dialoguri!) , mi-a venit ideea acestui interviu. Nu vă așteptați la întrebări docte, căci nu am încercat să mă dau din cale-afară de înțeleaptă, demonstrând că pot sta lejer de vorbă cu o personalitate de top a culturii române : sunt întrebările firesti ale unei discuții între prieteni ( mă iertați, maestre că mi-am permis să mă strecor în aceasta categorie! ) , legate, cele mai multe dintre ele,  de vremurile bezmetice în care trăim. Sunt și cateva “derapaje” in zona veselă, pentru că imaginația și umorul interlocutorului meu sunt două dintre nenumaratele sale calități. 

Așadar, citiți un interviu-fulger,  cu întrebări surprinzător de banale, dar cu răspunsuri scurte și la obiect, care îl definesc, odată în plus, pe minunatul nostru ALEX ȘTEFĂNESCU! 

Marina Almășan : – A ce vă miroase, cel mai des, maestre?

 

Alex Stefănescu : – A after shave. Pentru că obrajii îmi sunt foarte aproape de nări. Miros atât de plăcut, încât femeile care nu mă sărută pe obraji au mult de pierdut.

 

Marina Almășan : – Mărturisesc că eu m-am numărat, de câteva ori, printre norocoase și pot să certific!😁 Spuneți-mi, care este sentimentul pe care-l resimțiți cel mai frecvent?

 

Alex Ștefănescu : – De bucurie că am avut norocul să mă nasc. Le-am și mulțumit cândva părinților, pe vremea când mai trăiau, că mi-au cumpărat și mie un bilet la captivantul spectacol al lumii.

 

Marina Almășan : – Bucuria este și a noastră, vă asigur! Dar pentru că ați atins o zonă specială, prin răspunsul dvs, am să o exploatez puțin. De la o anumită vârstă toți devenim nostalgici. Unii zic că, de fapt, nostalgia nu este a stării de lucruri din trecut, ci a anilor tinereții, pe care nu-i mai avem. Nostalgiile dvs la ce se refera?

 

Alex Ștefanescu : – Am nostalgia experiențelor făcute pentru prima dată. Și anume: Prima dată când m-am plimbat cu o fată ținându-ne de mână, prima data când mi-a apărut un text într-o revistă, prima data când am văzut marea etc.

 

Marina Almășan :   – Nu vă pot dori decât ca seria acestor “prima dată” să continue nestingherită, însă numai în zona optimistă a vieții! …Cand dați drumul la tv, spre ce vă duce telecomanda cel mai des?

 

Alex Ștefănescu : – Spre filmele documentare englezești, filmele artistice rusești și emisiunile pline de exuberanță ale Marinei Almășan.

 

Marina Almășan : – Ei, asta e așa, “pour la bonne bouche”! Vă mulțumesc, oricum. Insist, cu televizorul : Peste ce programe treceți pe nerăsuflate?

 

Alex Stefănescu : – Peste talk-show-urile politice.

 

Marina Almășan : – Banuiesc că este o “autoprotecție”! 😁 Schimbăm registrul : Aveți alături  un om minunat : pe Domnița, iubirea vieții dumneavoastră. Care sunt cele mai frecvente teme de discuție cu soția dvs?

 

Alex Ștefănescu : – Despre ceea ce scriu eu și despre ceea ce scrie ea.

 

Marina Almășan : – Înseamnă că aveți dialoguri nesfârșite, pentru că sunteți doi prolifici! …Faceți , vă rog, un Top 3 al celor mai mari enervări din ultima vreme.

 

Alex Ștefănescu : – Pe locul 3: Când un prieten, pe care l-am rugat să-mi taie un nuc uscat din livadă, mi-a tăiat din greșeală unul perfect sănătos, cu nuci cu tot. Pe locul 2: Când am aflat că o blondă superbă, care îmi declara iubire veșnică, s-a măritat. Pe locul 1: Când mi-am dat seama că există cineva care știe limba română mai bine decât mine: Ioan-Aurel Pop.

 

Marina Almășan : – Și cum  depășiți , punctual, astfel de stări?

 

Alex Ștefănescu : – De la caz la caz. Îmi sădesc în livadă un alt nuc, îmi caut o altă blondă care să-mi facă declarații înflăcărate, mă relansez cu și mai multă ambiție în studierea limbii române.

 

Marina Almășan : – Aveți pentru toate! 😁 Spuneți-mi, dragă domnule Alex, unde v-ar fi plăcut să trăiți și de ce?

 

Alex Ștefănescu : – În România din timpul lui Eminescu. Ca să-l pot întâlni pe Eminescu.

 

Marina Almășan : – Da, un astfel de mobil ar merita efortul de a mai trăi încă o dată în această țară ! Ce credeți, de ce oare nu progresează România? Oare e doar vina celor ce ne conduc? Oare noi, ăștialalți,  nu avem niciuna?

 

Alex Ștefănescu : – Ea progresează, în felul ei. Haotic și făcând o mare risipă. De talente, de zăcăminte naturale, de păduri etc.  M-a întrebat odată un ziarist străin: „De ce voi, românii, risipiți atât de mult?” I-am răspuns: „Pentru că avem de unde.”
…Da, e și din cauza noastră. Dar mie îmi place modul nostru de a fi.

Marina Almășan : – Înseamnă că vă suportați ușor semenii…Ce gen de conducător ar merita românii?

Alex Ștefănescu : – Unul cinstit și autoritar.

 

Marina Almășan : – Numiți un lider al lumii pe care îl admirați profund. Motivați.

 

Alex Ștefânescu : – Donald Trump. Pentru că are personalitate.

 

Marina Almășan : – Spuneți-mi , există ceva , din Prezentul ăsta, atât de complicat, care vă place la nebunie?  Aveți dreptul la 5 nominalizări!

 

Alex Ștefănescu : – Târgurile de carte, Messi, cireșii care fac cireșe amare din grădina mea, o piesă de teatru cu un singur personaj, „Un curcubeu numai pentru mine”, pe care am scris-o pentru Daniela Nane, câinii din rasa ciobănesc românesc.

 

Marina Almășan : – Inedită alăturare! Acum am să vă rog să faceți o paralelă între românii de acum 50 de ani, și cei de acum. Din toate punctele de vedre : și ca înfățișare, și ca alcătuire interioară, și ca și comportament.

 

Alex Ștefănescu : – Românii au fost întotdeauna frumoși. Sunt și acum. Ca alcătuire interioară acum cincizeci de ani erau traumatizați de comunism. Acum respiră un aer de libertate. Dar comportamentul lor de azi este prea neglijent. Neglijența este nu numai inestetică, ci și periculoasă.

 

Marina Almășan : – Ați fost mai blând decât mă așteptam. Dar, de fapt, așa sunteți dumneavoastră : un om bun, pe toate părțile. Pentru că vom găzdui interviul intr-o revistă pentru femei ( în care, de altfel,  deseori apare și semnătura dumneavoastră!) aș vrea să particularizăm acum întrebarea precedentă, referindu-ne strict la “Femeia Prezentului”. O puteți descrie? Care-i sunt tarele?

 

Alex Ștefănescu : – Femeia prezentului este lipsită de feminitate. Sau, dimpotrivă, își face din feminitate o… profesie  avantajoasă. Idealul meu de femeie este Elvira Madigan, o femeie care știe să iubească.

 

Marina Almășan : – Ce noroc că nu aveți o soție geloasă!😁 Atunci mai risc o întrebare : v-ați izola pe o insulă pustie? Pe cine și ce ați lua cu dvs? ( atenție, eu nu sunt disponibilă , sunt prinsă cu războaiele mele din  TVR! 😂😂😂)

 

Alex Ștefănescu : – Ba da, tocmai pe dvs v-aș lua, cu tot cu războaiele dvs din TVR (asta ca să nu vă plictisiți cu mine!).

 

Marina Almășan : – Cu dumneavoastră nu m-aș plictisi nici pe Marte! 😁 Și tot din sfera întrebărilor năstrușnice : dacă ați fi Omul Invizibil, unde v-ar plăcea să vă strecurați?

 

Alex Ștefănescu : – Mi-e rușine să spun.

 

Marina Almășan : – Atunci…mi-e rușine că am întrebat! 😁 Haideți să trecem la întrbările “de sezon”: se apropie sărbătorile de iarnă. Dacă vi s-ar propune să jucați rolul lui Moș Crăciun, ce le-ați pune sub brad românilor?

…dar Domniței?

 

Alex Ștefănescu : – Românilor le-aș pune sub brad un Parlament cu o majoritate formată din oameni inteligenți, civilizați, patrioți, adepți ai apartenenței României la Europa.
… Iar Domniței, același cadou, pentru că și ea și-l dorește.

 

Marina Almășan : – Ca român, vă mulțumesc cu anticipație! Haideți să compensăm întrebările anterioare, printr-o întrebare “cu greutate” : vorbiți-mi despre ultimele dvs cărți!

 

Alex Ștefănescu : – „Pagini despre satul românesc” cuprinde o rapidă inventariere a ceea ce au scris autorii români despre civilizația rurală de la noi, civilizație admirabilă, lăsată în prezent, din păcate, în paragină. Iar în „Eu și comunismul” mărturisesc ce a însemnat comunismul – cu care sunt incompatibil – pentru mine, nu pentru sociologi, politologi,  antropologi ș.a.m. d.

 

Marina Almășan : – Iată, deci, două invitații la lectură, pentru cititorii noștri. 

Îndrăznesc o ultimă “provocare” : Sunt usor morcovită. Spuneți-mi ceva, să mă înveselesc!

 

Alex Ștefănescu : – Hai să fugim în lume! Ne-am putea hrăni cu flori de salcâm, iar în loc să ne uităm la televizor ne-am putea uita unul la celălalt.

 

Marina Almășan : – Oare putem fi siguri că doamna Domnița chiar nu este geloasă?!? 😂😂😂Haideți că am ajuns și la final. Vă propun  să ne referim și la povestea aceea,  cu “peștișorul de aur”!  Care v-ar fi pretențiile? Atenție, aveți voie doar 3!

 

Alex Ștefănescu : – Să fiu puternic. Să fiu foarte puternic. Să fiu atât de puternic încât să-mi pot lua țara în brațe și s-o mut în altă parte a lumii.

 

Marina Almășan : – Înainte de a mă trezi cine știe pe ce alt continent, pot să vă îmbrătișez, virtual?

 

Alex Ștefănescu : – Fie și virtual. Mai rău ar fi virtuos! 😊

 

 

 

Etichete
Uscatoare rufe