De ce, odată cu înaintarea în vârstă, timpul curge mai repede?

Iată o întrebare care începe să ne frământe pe toți, la un moment dat în viață. Răspunsul – sau, mai bine zis, o variantă de răspuns – a fost dat de revista Scientific Americans, prin intermediul a doi profesori de la Universitatea din California: James M. Broadway și Brittney Sandoval.

Modul în care omul percepe trecerea timpului este de două feluri. Primul – se referă la o abordare de perspectivă, când evaluăm timpul rămas până la un anumit eveniment care urmează să se petreacă într-un viitor, mai mult sau mai puțin îndepărtat. Al doilea – se referă la o abordare retrospectivă, legată așadar de un eveniment care a avut loc în trecut.
Felul în care este perceput timpul este influențat și de lucrurile cu care suntem ocupați în această perioadă și de sentimentele noastre. Orice nouă activitate accelerează percepția noastră asupra trecerii timpului, dar privind înapoi, timpul consumat pentru acea activitate, ni se va părea mult mai mare.
Motivul este următorul : creierul nostru înmagazinează numai evenimentele noi, nu și pe cele ce se repetă. Felul în care percepem Trecutul se bazează pe cantitatea de amintiri în premieră. Spre exemplu : cu cât mai multe lucruri noi veți reuși să faceti în concediu, cu atât mai lung vi se va părea ulterior acesta.
Acest fenomen explică și motivul pentru care, în copilărie, timpul pare că trece atât de încet. Cea mai mare cantitate de “descoperiri” cu privire la lumea înconjurătoare și la propria persoană le facem în copilărie și la tinerețe. De aceea, privind retrospectiv, creierul are senzația că în copilărie și tinerețe timpul a trecut foarte încet.