Sâmbăta aceasta, la “Rivalii…cu Marina Almășan” – emisiunea ce urcă vertiginos în topul preferintelor voastre, telespectatorii TVR2 vor avea ocazia să se uimească , dar și să se distreze copios, admirand , în cadrul unei ediții speciale de Moș Nicolae, odraslele unor celebritați. Nu știm cât de departe a sărit așchia față de trunchi în cazul fiecăruia dintre ei, va fi însă o ediție savuroasă, în care și cei mari și cei mici vor străluci în ringul unei dispute hazlii, jurizată cu umor de aceiași Dan Helciug, Emilia Popescu și Psih. Eduard Puiu.
În așteptarea mult-trâmbițatei întâlniri televizate de sâmbătă, vă oferim câteva detalii picante și, cu siguranță, mai puțin cunoscute, despre copilăria și adolescența celor trei vedete-părinți din emisiunea noastră
DANIELA GYORFI , bunăoară, avut o copilarie atipica. Parintii au divortat cand ea avea 6 ani si 
fara sa victimizeze, recunoaste ca nu a avut o copilarie fericita. A crescut greu alaturi de mama sa. Fara bani, fara mancare. Nu a avut jucarii. A avut o singura papusa, Camelia, care însă a disparut în chip misterios, atunci cand parintii au divortat. Cand era mică, Daniela canta la viola. Cea mai pregnantă amintire din copilărie a fost accidentul mamei si momentul în care aceasta a fost anuntata de catre medic ca va ramane imobilizata la pat. Mama a învățat-o, de micăm sa nu minta, sa fie un om bun, sa pretuiasca familia, sa aprecieze darurile, sa fie o femeie independenta… într-un cuvant, i-a oferit cei 7 ani de-acasa. Daniela mărturisește că n-a fost un elev extrem de silitor, dar invata de rusine fata de mama. Era la scoala de muzica, studia viola si pianul dar nu stralucea . De fapt, nici nu avea cum sa studieze, căci toate zilele sale se împărțeau între spital și scoala. Ii placea mult matematica, de fapt a și vrut sa urmeze cursurile ASE. Întrebată despre măsurile coercitive folosite de profesorii de atunci, Daniela îsi amintește de profesoara de violă, care o batea des pentru ca nu studia suficient , dar și de profesoara de romana, care o batea cu rigla peste degete pentru ca nu scria frumos. Primii bani “de buzunar” au constat, de fapt, în … mancare. Da, a cantat pentru mancare , pe care a impartit-o, firește, cu mama sa. La majorat n-a primit nimic. Avea un CEC in care mama stransese alocatia de la stat. Banii îi aducea mereu acasa, pentru cheltuielile casei si mancare. Își amintește cum, la 23 de ani cand, intr-un turneu fiind, mama ei a primit o mostenire, din care i-a cumparat fiicei o masina si o haina de blana. Rugată să povestească o amintire de demult, Daniela a rememorat-o pe cea din 1986, cand mama ei era in spital, iar ea a primit vestea ca li s-a repartizat un apartament cu doua camera, de la ICRAL, in zona Baba Novac. Nu aveau, ca mobilă, decat un dormitor de tineri ( cumparat de la niste prieteni ) si un resou (din acela de caramida) pe care gateau intr-un tuci, cartofi prajiti. Însă a simtit atunci cea mai mare fericire de pana atunci.
Care este cel mai mare defect al Danielei? “Sunt prea sufletistă!” – spune ea.
MARCEL PAVEL își amintește cum, în copilărie, juca fotbal in picioarele goale, cum colinda dealurile din zona Campulung Muscel, facea cazemate si se juca, impreună cu ceilalți copii, de-a spionii, de-a banditii. Marcel provine dintr-o familie saraca; el și frații săi nu-si permiteau jucarii asa ca isi construiau singuri pistoale din lemn, arcuri. Mai avea un mod ciudat de-a se juca – se suia in mesteacan ( un copac extrem de elastic ) , se catara pana in varf si isi facea vant astfel incat copacul se apleca pana la pamant, după care se arunca din el…. Pedepse?!? Oho, primea destule : Pentru faptul ca fugea de acasa cu prietenii si uita sa se mai intoarca primea pe spate tot ce se putea 😊: nuiele, facalete…evident, din partea mamei. Tot mama il altoia cand ii fura tigaile si oalele sa-si construiasca… seturi de tobe. La capitolul “o amintire pregnantă din copilărie”, Marcel evocă pierderea bunicului matern. De la Dumnealui a mostenit vocea. Tata, ca de altfel intreaga familie, era și el foarte talentat, dar era doar un instrumentist foarte bun( chiar daca era si vocalist )
Cântecul copilăriei , pe care îl cântă și acum, cu nostalgie, este “Galbena gutuie”. Versurile sale i se par de o sensibilitate rara. Pe la 9-10 ani, Marcel a urcat prima data pe scena ca si tobosar, alaturi de formatia Clubului ARO. Își amintește că, în copilărie, astepta cu nerabdare Pastele si Craciunul, pentru ca atunci parintii, din saracia lor, le cumparau copiilor câte o camasa noua sau pantofi noi. Pentru Craciun isi confectiona cu mult timp inainte bici pentru a merge la colindat . La colindat mergea cu fratii si cantau pe voci, ceea ce impresiona auditoriul!
Marcel își amintește cu recunoștință și de învățămintele date de părinți, în copilărie: Tata îi spunea : “ Sa nu pui mana pe un lucru care nu-ti apartine!”iar Mama : “Sa fii om cu suflet bun!”
Primii bani i-a castigat la 14 ani : Tata l-a luat la o nunta de 3 zile, sa cante la tobe. Dupa nunta aceea, pe langa bani s-a ales si cu niste cucuie provenite de la arcusul tatalui; era epuizat, nedormit si atipea pe scaunul de la tobe , iar tatal, violinist, il trezea lovindu-l cu arcusul peste cap 😊 Își amintește că jumatate din bani i-a dat bunicii ; așa a crezut c-o mai inveseleste, căci bunica suferea cumplit dupa moartea bunicului.
Nici Marcel, la majorat, nu a primit niciun cadou. Dar își amintește cu nostalgie cum, dupa ce-a terminat stagiul militar, mama a facut un imprumut la CAR si i-a daruit un set de tobe.
Din adolescență își mai amintește de un element rămas o simplă dar fericită amintire : părul lung! 😁
CĂLIN GEAMBAȘU : În copilărie, se juca cu soldatei, cu teava cu cornete de hartie, in spatele 
blocului, fotbal ( portile erau masinile din parcare 😊) In principiu, nu prea avea timp, pentru ca studia pian de performanta , iar la acea vreme se mergea la scoala si sambata. Legat de pedepsele încasate în copilărie, își amintește că Tata isi mai pierdea controlul … isi aduce aminte bunăoară, cand a fost tarat descult prin scoala pentru ca a intarziat 4 min la studiu. Mama avea frecvente accese de posesivitate și uneori îl mai altoia chiar și numai pentru ca-l crestea bunica materna … Rugat să rememoreze o amintire pregnantă din copilărie și care l-a marcat profund, Călin povestește : “Se construiau Casa Poporului si fantanile de la Unirea. Venind de la scoala cu mai multi colegi, au vazut o gura de canal pe care au deschis-o; au intrat in canal si-au descoperit o camera de comanda. Evident, au apasat pe toate butoanele, au auzit niste motoare pornind. S-au speriat si-au rupt-o la fuga spre statia de autobuz. Pornisera, de fapt, toate fantanile! În copilarie îi placeau povestile cu sbstrat didactic , cum ar fi O mie si una de nopti, povestile chinezesti si cele arabe.
Bunica – cea care l-a îngrijit, l-a dus si l-a adus de la scoala pana la 14 ani, era catolica si cand se intorceau de la scoala se opreau la Biserica Baratiei ( de langa Cocor ) unde socializa cu enoriasii unguri, etnie din care facea si dumneaei parte. Cand il lua tata de la scoala ( ceea ce se întămpl mult mai rar ) se opreau la Biserica Ortodoxa. Călin nu a fost un copil religios, se bucura doar de bucuria bunicii , însă el isi gasea pacea in muzica. Ca învățăminte, date de părinți, îsi amintește că tata l-a invatat sa fie preventiv, sa se uite mereu un pas inainte.
În copilărie nu resimțea nevoia banilor de buzunar. Dar primii bani castigati au fost de la Simona Florescu, careia i-a facut un negativ. Cei 200 dolari i-a investit in scule pentru studio.Mai tarziu, banii castigati la Scoala Vedetelor i-a investit in instrumente si in casa.La școală i-a plăcut mult istoria – pentru care a facut o pasiune care a continuat pana azi, apoi romana și engleza . A avut-o profesoara de engleza pe Teo Trandafir 😊
Adolescenta sa a inceput simultan cu Democratia. Era elev la liceul George Enescu, unde avea multi prieteni. Impreuna, cuprinsi de febra evenimentelor, se erijau intr-un grup revolutionar – faceau manifeste anti Iliescu si pro democratie, in podul/mansarda sediului PNT. Tatal i-a organizat petrecerea de majorat in Palatul Ceausestilor din Primaverii. Nu stie cum a reusit tatal sau s-o faca, dar a fost superb : in salile lui Ceausescu, care nu accepta muzica rock, urlau boxele cu Pink Floyd, Queen,etc. Filmul său preferat a fost “La vita e bella”, ca și carte numește “Cain si Abel”. Cel mai mare defect al său consideră că este permanenta dorință de a-și face autocritica. Și generozitatea.
Sâmbătă, la ora 15, pe TVR2, ne vom întâlni cu cei trei artiști și cu minunații lor copii. Urmăriți, așadar, RIVALII…cu Marina Almășan.
Comentează