Dintotdeauna m-au fascinat balerinele. Grația lor, atât de specială în această lume dură, felul în care plutesc pe scenă, magia în care înfășoară partituri muzicale de excepție. N-am cunoscut prea multe balerine la viața mea și 
majoritatea erau deja trecute “în rezervă”, oferindu-mi , in emisiuni, prilejul unor bilanțuri de final de carieră. Și iată că soarta mi-o aduce, in platoul de filmare, pe charismatica Marina Minoiu, la recomandarea aceeași Andreea Grădinar, consilier al Ambasadei României la Copenhaga. Tiza mea ne-a încântat ani la rând, pe noi, bucureștenii, ca prim-balerină la Opera Națională Română. De câțiva ani însă, Marina este la Royal Danish Ballet, acolo unde strălucește ca fiind una dintre cele mai apreciate artiste. Prezența sa la una din edițiile emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10” ne-a prilejuit întâlnirea unei ființe solare, cu un interior frumos mobilat, pe care ni l-au relevat cele coar câteva minute de dialog din emisiune. Dar iată că drumurile noastre s-au intersectat din nou și…ce bucurie să continuăm acum, în scris, dialogul început la TVR!
Marina Almășan : – Hai să începem atipic : ai vreun citat despre balet care ți-a rămas în suflet?
Marina Minoiu : – Nu am neaparat un citat anume.
Dar as pune citatul care sta deasupra scenei aici la Teatru Regal
“EI BLOT TIL LYST” (“Not just FOR fun”).
Marina Almășan : – Spune-mi, Marina, pentru tine ce inseamna baletul? Cu ce ai compara o balerina?
Marina Minoiu : – Baletul, dansul pentru mine a reprezentat întotdeauna o mare dragoste. Poate prima mea poveste de dragoste. Apoi reprezintă și acum, un mod de viața, o pasiune care încă arde puternic. Cred ca as putea compara o balerina cu un înger, sau cu un gen de creatură diafană si puternică, din alte lumi.
Marina Almășan : – Mă întreb dacă există pentru tine ceva mai important decât baletul?
Marina Minoiu : – Dragostea și tot ceea ce presupune ea. Dragostea in toate formele și dimensiunile ei.
Până la urma tot din dragoste a izvorât și pasiunea mea pentru dans și lumea artei.
Marina Almășan : – Cum a pătruns baletul în viața ta?
Marina Minoiu : – A fost un drum pe care, încă de la o vârsta frageda, am avut intuiția și hotărârea de a îl alege.
Deși poate ca inițial mergea către zona de hobby, pentru dezvoltare și pentru o prima ușă deschisă către o zona artistica , părinții mei au înțeles cu timpul, ca asta este ceea ce vreau sa fac.
Tin minte ca, in copilărie, noi, cele două surori, fusesem repartizate: Alice sora mea mai mică, la balet și eu la pian. Răspunsul meu a fost clar și ferm: “Voi face pian numai dacă voi merge și la lecțiile de balet”.
Când ma gândesc la cum s-au întâmplat lucrurile atunci, nu pot spune decât ca așa a fost sa fie. Am știut de mică ce vreau sa fac și încotro sa merg.
Marina Almășan : – Eu aș numi asta “tenacitate”. Spune-mi, Marina, care sunt calitățile cerute unei balerine?
Marina Minoiu : – Cred ca a vorbi in ziua de astăzi doar de anumite calități, ar însemna sa creez un șablon limitativ.
Desigur, este nevoie de un corp cu anumite facilitați fizice, pentru ca vorbim, in primul rând, despre o arta vizuala. Aici intervine forma fizica care trebuie menținută non stop, însă printr- un mod sănătos și deștept.
Însă baletul nu consta numai intr-un corp. Corpul este instrumentul nostru cu care vom lucra, de la primul pas făcut in studioul de balet, pana la ultima reverența, atunci când ne luam la revedere de la scena.
Sunt cerințe diferite de la companie la companie. Pentru anumite companii este importantă înălțimea, cum este proporționat corpul, forma picioarelor, a labelor picioarelor. Câta flexibilitate ai, câta forța. Muzicalitate, abilitatea de te mișcă repede și a susține momente mai lente . Apoi enduranta la efortul zilnic neîncetat, abilitatea de a te integra intr un colectiv , abilitatea de a fi versatil in diferite stiluri și tehnici in dans, enduranta la stres.
Prezenta scenică, abilitatea de a crea un rol artistic și tehnic, de a susține anumite părți, abilitatea de a rezista 
poate unui ritm ridicat de spectacole, de a fi un dansator pe care sa te poți baza.
Pentru alte companii in schimb, aspectul fizic nu ridica ștacheta atât de sus însă are alte cerințe, ca de exemplu o anumită calitate a Mișcării, sau a unui stil,abilitatea de a improviza etc.
Pe lângă toată aceasta “lista” contează ce faci tu cu tot ce ți s-a dat/ ai fost înzestrat. Căci talentul fără munca este o ecuație nereușită.
Iar foarte important însă , după părerea mea, este sa știi in primul rând ceea ce vrei de la tine ca dansator și apoi restul se va așeza ulterior.
Marina Almășan : – Am întâlnit, la un moment dat, chiar în emisiunea mea, micuțe balerine cu picioarele mutilate de pantofii de balet. Ai trecut si tu prin așa ceva? Ce sacrificii și suferințe au încăput în începutul tău de carieră?
Marina Minoiu : – Corpul uman nu este făcut pentru balet. Încă de la vârste fragede suntem învățați sa împingem limitele propriului corp și ale minții noastre , pentru a ne perfecționa tehnica pentru a atinge performanța .
Nu as spune picioare mutilate, mai degrabă ,muncite.
Aceste “suferințe” /afecțiuni vin cumva la pachet. Lucrul cu corpul nu este o treaba ușoară. Presupune multă dedicație și pasiune pentru a trece de anumite dureri și accidentări.
Personal, de când am început dansul, am avut parte de multe momente de acest gen, unele mai ușoare, altele mai serioase. Fiecare din ele mi-a adus fără nici un fel de îndoiala o lecție, o mică învățătura despre propriul corp. Ca poate a fost o bătătura, ligamente întinse sau altceva.
O accidentare văzută din alt unghi, este însă , o modalitate prin care îți pot reseta corpul. Pentru ca inevitabil, după o accidentare urmează partea de recuperare. Iar aici in acest capitol, o iei ușor, câteodată de la zero, și atunci înveți cel mai mult. Și mai înveți ceva: despre puterea corpului de se vindeca și cât de uimitor este el! Eu încă sunt uimita de ceea ce poate face corpul uman in condiții de stres maxim, presiune și ritm alert!
Pot vorbi mult despre sacrificii; nu consider ca le-am făcut, pentru ca tot ceea ce am făcut pana acum reprezintă o suma a alegerilor mele in aceasta direcție. Singurul sacrificiu pe care l-as menționa, in ultimii 6 ani, a fost distanță fata de familie.
Marina Almășan : – Totuși, am o curiozitate : De ce BALET? “Antecedente” in familie?
Marina Minoiu : – Așa a fost sa fie. Nu am avut nici un artist in familie in aceasta branșa. Însă cred ca sufletele 
ambilor părinți au fost înmiresmate de frumusețea artei. Și uneori cred ca aceste pasiuni sau dorințe artistice le-am furat amândoua de la ei și le-am fructificat in drumul nostru de a deveni balerine?
Marina Almășan : – Care sunt principalele repere ale carierei tale?
Marina Minoiu : – Terminarea liceului – un final de liceu foarte provocator, din cauza unei accidentări. A reprezentat o treapta pe care am depășit-o prin multă determinare și munca. Multe persoane mi-au spus atunci sa renunț. Profesoara mea de atunci, Gabriela Dumitrescu, a fost omul care m-a sprijinit necondiționat și mi-a fost alături in acele momente dificile. Ea nu mi-a spus niciodata sa renunț. Pentru asta și nu numai , am sa ii fiu recunoscătoare mereu.
Apoi ar fi Primii ani in companie , la Opera Naționala București , locul in care m-am format și am învățat enorm ca artist.
Ultimii 3 ani petrecuți la ONB sub conducerea lui Johan Kobborg, care au fost ireali de frumoși in materie de oportunități profesionale și evoluție artistica.
Iar in 2016 alăturarea la compania Royal Danish Ballet, prin care practic mi-am resetat întreaga viața. Atât pe plan profesional cât și personal.
Astea sunt principalele repere ale carierei mele. Toate capitolele au fost extrem de importante și toate au avut contribuția lor semnificativă in a ajunge unde ma aflu in acest moment.
Marina Almășan : – Am o curiozitate, și-mi doresc ca, prin răspuns, să ne demonstrezi că ești un OM, și nu un supraom : au existat, oare, momente în care ai vrut sa renunți?
Marina Minoiu : – O, da! De câteva ori.
Mi-am zis de fiecare data gata, nu mai lupt, nu e de mine. Am zis : Doamne facă se voia Ta.
Si de fiecare data , cumva lucrurile s-au întâmplat de asa natura, încât sa ma întorc la ceea ce iubesc să fac.
Marina Almășan : – Dacă nu ar fi fost balet, ce ar fi fost?
Marina Minoiu : – Amintirile copilăriei vorbesc despre un posibil judecător și arheolog.
Marina Almășan : – Ce interesant! Nicio legătură cu baletul, deși sunt sigură că ai fi fost la fel de performantă și apărând legea, și săpând dupa civilizații de demult! Marina, povestește-ne despre cum a intrat Danemarca în viața ta!
Marina Minoiu : – Danemarca, sau mai degrabă Copenhaga mi-a furat inima in anul 2015 când am venit aici 
pentru o gala de balet organizata de Johan Kobborg ( pe atunci directorul artistic ONB) și un artist cu totul special, de aici, Tage Andersen.
Nu am sa uit momentul când am ajuns in renumitul și coloratul port Ny Havn , unde erau multe ambarcațiuni sub un cer albastru pur, un aer curat și proaspăt și un șarm aparte care m-a fermecat instant.
Apoi , a fost Teatrul Regal ( clădirea veche) unde odinioară veneau regii și reginele, teatrul unde este casa baletului “Silfida”in coregrafia lui Augusta Bournonville.
A fost dragoste la prima vedere. Si apoi am zis in gândul meu uitându-ma spre apa: “Dacă cineva m-ar întreba unde mi-as dori sa trăiesc, as spune, aici in Copenhaga”.
Destin sau dorința împlinita, un an mai târziu ma mutam la Copenhaga , cu contract la Teatrul Regal.
Marina Almășan : – Pare desprins din poveștile lui Andersen, acest început! Cum a fost primul contact cu această țară? Primele impresii? Ce ti-a plăcut, ce ți-a displăcut?
Marina Minoiu: – Primele luni au fost ca atunci când ești sub efectul unei vrăji. Am iubit ca ma aflam intr-un oraș in care atunci când ma plimbam in centrul vechi, simțeam ca treceam in alte secole trecute. Am iubit aerul proaspăt care nu ma lasă sa stau prea mult treaza la început. Am iubit grija lor pentru flori, căci iubesc florile in general. Faptul ca ma aflam înconjurată de mare tot timpul. O lumina specială care exista aici, atât la răsărit cât și la apus. O liniște a locului care m-a ajutat la momentul respectiv foarte mult. Un farmec de odinioară , dar care se integrează perfect cu modernismul zilelor de azi. O simplitate in a trai frumos, cu bun gust și cu stil. Ah, și mulți oameni dornici sa te ajute și care zâmbeau pe strada !
Mi-au displacut clima și întunericul. Asta fără doar și poate. Faptul ca nu am mai avut masina și a trebuit sa ma obișnuiesc cu bicicleta și metroul. Si apoi.. dorul de acasă!
Marina Almășan : -…și care, iată, te aduce atât de des în România. Ce ți-a oferit Danemarca, Marina? Care-ți sunt performanțele obținute pe tărâm danez?
Marina Minoiu : – In primul rând mi-a oferit un nou început și un tărâm pe care sa îl pot numi acasă.
M-am conectat foarte repede și destul de puternic cu multe din lucrurile de aici. Chiar și in modul de viața, desi nu in toatalitate. Dar țin minte când am venit primele dați acasă și mi s-a părut cum Bucureștiul in care am crescut, deodată suna ca o arena extrem de zgomotoasă și agresiva. Deși îmi place foarte mult sa conduc, au fost momente când am venit acasă și am refuzat sa ma urc la volan.
Danemarca mi-a oferit locul in care sa ma reconstruiesc. Sa ma reevaluez și sa ma reconecteze cu mine însumi atât ca om și ca și artist la un nivel profund. Luând-o de la zero la 26 ani, nu a fost chiar simplu. Multe momente le-am perceput ca fără de sens. Dar, singura direcție a fost de a merge înainte și rugăciunea.
Am trăit pana acum atât momente de varf cât și momente mai puțin placute. Momentele de varf au avut alt gust aici. A fost o combinație de victorie, dar îmbinata cu smerenie și bucurie .Celelalte de fiecare data, mi-au adus o lecție, in principal ceea ce mai am de lucru cu mine.
Din punct de vedere al performantei , cred am adăugat sau a ridicat cu câteva trepte experiența mea de pana atunci . Fiind intr-o companie mare, si fiind una dintre cele mai vechi companii de balet, ritmul este altul. Am învățat ce presupune acest ritm, si cât si ce anume cere de la tine ca dansator. Am învățat ce frumoasa si importantă este unitatea unui colectiv si suportul acestuia. Am învățat sa am mai multă grija de mine, sa îmi respect corpul si limitele lui ca sa pot merge înainte la un nivel ridicat.
Am avut parte de oportunități foarte frumoase pe scena istorică a teatrului, in materie de roluri. Unele au fost complet noi și provocatoare, altele au revenit in viața mea și am avut ocazia de la cizela și a le perfecționa.
Am învățat si am experimentat ce înseamnă sa fii respectat in toate privintele ca artist si ca om aici la Teatrul Regal si sa ai acel sentiment ca nu ești singur prin ceea ce treci in anumite momente din viața.
O concluzie : Danemarca mi-a oferit spațiul și condițiile necesare pentru o călătorie către evoluția mea personală și artistica.
Tot aici am întâlnit oameni frumoși pe care sunt norocoasa sa ii numesc prieteni, in adevăratul sens al
cuvântului.
Dar și oameni care mi-au fost alături in drumul meu profesional, care m-au ajutat și m-au sprijinit zi de zi, iar aici ma refer la echipa de management , maeștrii de balet, fizioterapeuti și nutriționiștii teatrului.
Marina Almășan : – Nu pot decât să mă bucur de întâlnirea ta cu această țară fabuloasă, despre care abia aștept să scriu! Spune-mi, care a fost cel mai emoționant moment al prezenței tale in Danemarca?
Marina Almășan : – Aici am sa Menționez un moment cu adevărat special, petrecut acum câteva luni.
La debutul meu in “Pas de Trois Emeralds” din baletul “Jewels” in coregrafia lui George Balanchine, am avut plăcerea de a dansa alături de cea mai buna prietena a mea și onoarea de a dansa acest rol solistic in prezenta Reginei Danemarcei, Margrethe II.
Ceea ce a făcut momentul și mai special a fost sa am in sala doi prieteni foarte dragi mie, care mi-au fost alături și foarte aproape inca din anii petrecuți la Opera Nationala din București.
A fost o seara foarte frumoasa și specială.
Marina Almășan : – Care-ți sunt planurile de viitor?
Marina Minoiu : – Sa fiu in fiecare zi cea mai buna versiune a mea și sa fac ceea ce fac din toată inima și din ce in ce mai bine!
Marina Almășan : – Nu mă îndoiesc că vei reuși! Descrie-te, Marina, dincolo de scenă. Vorbeste-mi despre felul tău de a fi, despre prietenii tăi, despre pasiuni, timp liber, vacanțe, oamenii dragi.
Marina Minoiu : – Marina, fata visătoare , in lumea ei. Cam asta vei auzi in general. Dar știi tu, in lumea asta a mea este tare frumoasa unde totul are sens !
In afara scenei sunt o persoana căreia ii place sa caute tot timpul ceva nou, ceva in special in orice sau oricine. 
Îmi place fotografia de exemplu. Sa surprind momente unice , stări in general. Îmi place sa petrec timp in natura. Am găsit inspirație pentru scena de multe ori după simple plimbări intr-o pădure sau pe plaja. Din punctul asta de vedere odată cu venirea primăverii Danemarca. in general, este o oaza de răsfăț pentru simțuri. Iar Nopțile Albe sunt un deliciu vizual !
Îmi petrec 90% din Timp la teatru. In studio, la gym și pe scena. Mare majoritatea a prietenilor mei sunt cu mine zi de zi. Si este mare lucru. Sunt zile in care suportul venit din partea lor este uriaș, schimba complet perspectiva acelor momente. Dar când avem zile libere, le petrecem dormind, cred, sau impreuna la o adunare, la o aniversare, plimbări, filme. Cum le zicem in gluma de multe ori “ lucruri pe care le fac toți oamenii normali “. Câteodată normalitatea noastră este ușor diferită de a celorlalți oameni . Prieteniile pe care le-am legat cu oamenii de aici sunt legături care vor dura, cred, pana la adânci bătrâneți. Sunt foarte speciale !
Am și un un grup de prieteni foarte dragi mie- in afara teatrului – foarte românesc ! De fiecare data când ne vedem, ne simțim un pic mai aproape de casa și este minunat!
Vacantele încerc sa le petrec acasă cât pot de mult. Dacă am mai mult de dansat atunci prefer sa lucrez si in vacanța, dar la un ritm mai redus. Familia pentru mine reprezintă un element foarte important din viața mea. Sunt norocoasa ca am o familie mare, frumoasa și foarte complexa.
Și mai este cineva acasă cu care pot spune ca ma mândresc , si anume, finul meu David Ioan. De câte ori ajung , încerc sa îl văd. Și de fiecare data sunt plăcut surprinsă de cât de repede si frumos creste. Intuiesc ca va fi un artist , despre care vom auzi cu siguranța in viitorul apropiat!
Și nu in ultimul rând, mai am un suflet mic aici , Yoda, cățelușul meu. De doi ani, face el cum face si in fiecare zi, negreșit, îmi fura multe multe zâmbete si îmi aduce multă bucurie !
Marina Almășan – O viață frumoasă , Marina dragă și nu pot decât să ți-l mai doresc , in completare, și pe acel Făt Frumos, care să te merite și să te facă fericită pâna la capăt! Pentru că acest interviu va apărea, intr-un final, într-o carte despre Copenhaga, recomandă-ne câteva locuri care ție îți sunt foarte dragi și vinde-ne niște “ponturi” de călătorie.
Marina Minoiu : -Cu drag! Museuum -Shop al artistului Tage Andersen – Este O oaza de frumusețe si arta in același Timp. Este un Must See!
Piata Torvehallerne – piața modernă in care găsești de toate, dar mai ales flori absolut superbe!
King’Gardens și Palatul Rosenborg
Plaja Amager Strand
Patiseria Buka – cele mai bune brioșe cu cardamom ( mare atenție!!! Patiseria daneza este periculos de buna)
Parcul Frederiksberg
Portul Ny Havn
Teatrul Regal – Det Kongelige Teater
Marina Almășan : – Mulțumesc, Marina! Am notat fiecare sugestie a ta, pe lista de “must”-uri. Te-aș mai întreba cum sunt danezii? Ce-i deosebește de români?
Marina Minoiu : – Danezii sunt oameni foarte frumoși și nu numai fizic. Poate, ca și popor, ei sunt mai reci decât noi, dar nu intr-un sens negativ. De exemplu noi, un popor latin, ne aprindem imediat. Ei nu sunt așa. Ei sunt mult mai raționali și liniștiti.Dar sunt oameni pe care ,dacă ii ai ca prieteni, știi ca vor fi acolo mereu. Respectul dintre oameni, loialitatea, bunul simt sunt doar câteva dintre calitatile pe care le-am văzut la ei încă din primele luni. Deși misterioși și reci la o prima vedere, mulți dintre ei ascund multe oaze de frumusețe in interior. Ceea in final vezi și la exterior !
Însă am momente in care îmi este dor de pasiunea noastră romanesca, de felul in care trăim și simțim, de felul in care iubim.
Marina Almășan : – Ca să revin la urarea mea anterioară, când vei spune “DA!” , în fața ofițerului de stare civilă, îți dorești să te țină de mână un danez sau un român?
Marina Minoiu : – Imi doresc sa fie omul potrivit pentru mine , indiferent de naționalitate.
Marina Almășan – Dacă tot vorbim acum despre viitor, spune-mi, unde și cum te vezi peste 30 de ani?
Marina Minoiu : – Mă vad acasă lângă familia mea, lângă copii mei și lângă școala de balet pe care mi-o doresc încă din anii de liceu.
Marina Almășan : – Așa să fie! Mulțumesc pentru interviu! A fost un frumos balet printre cuvinte spuse din suflet!
Comentează