Am dat peste o scrisoare. M-a emoționat. Am simțit că este genul acela de scrisoare, pe care fiecare femeie care s-a despărțit de bărbatul vieții sale, a scris-o cândva. Chiar și numai în gând. Comunicarea cu cel care nu mai este lângă tine continuă mult timp după ruptură. Chiar și fără cuvinte. Încerci să-i transmiți celui care „a plecat” ceea ce n-ai apucat, atunci când ti-a stat alături. De multe ori cu furie, de și mai multe ori, cu obidă…El nu-ți va auzi niciodată gândurile, dar tu continui să vorbești cu el. O vreme, după care..îți vei vedea de viața ta.
Scrisoarea de mai jos a fost, poate , compusă , la un moment dat, de fiecare dintre voi. Parcurgeți-i, vă rog, rândurile și gândiți-vă o clipă la cei pe care cândva i-ați iubit până la cer și înapoi. Și care nu v-au iubit așa cum v-ați fi dorit. Și fiți sigure că, în sinea lor, fiecare din ei vă regretă și ar da totul să poată lua de la început povestea voastră de iubire…
„Va veni vremea când mă vei căuta în fecare femeie care-ți va ieși în cale. Nu mă vei găsi, însă…
Nu știu când va veni această zi. Poate că, pe atunci, voi ține de mână alt bărbat, copleșită de dragostea lui. Și nici nu voi observa când vei trece pe lângă mine. Până când nu îmi vei striga numele. Și atunci îmi voi aminti de tine, de ceea ce a fost între noi, dar, mai mult de ceea ce NU a fost între noi. Pentru că tu nu mi-ai răspuns niciodată cu aceeași iubire. Pur și simplu, am iubit pe cineva, care nu m-a iubit…
Dar, la un moment dat, TU îți vei aminti de mine și vei constata cât de mult îți lipsesc. Îți va fi dor de discuțiile noastre, când vorbeam numai despre tine. Îți va fi dor de lucrurile mărunte pe care ți le spuneam, și pe care le ignorai. Vei urmări, iar și iar, filmările noastre de prin vacanțe, numai ca să-mi revezi chipul. Vei parcurge fotografiile de demult, amintindu-ți de vremurile în care erai cel mai important om din viața mea. Îți vei aminti poveștile mele, până la cel mai mărunt detaliu. Și îți va fi dor, pentru că nimeni de atunci nu ți-a mai povestit atât de frumos…
Îți va fi dor de persoana care a avut atâta grijă de tine. Atât de mult, încât și-a neglijat propria persoană. Îți va fi dor de cea care ți-a stat alături, chiar dacă ai considerat acest lucru ca fiind datoria ei. Și atunci când va începe să ți se facă dor, vei începe să regreți că nu ai fost conștient de ceea ce ai avut lângă tine. Că nu mi-ai dat șansa pe care o meritam.
Cel mai groaznic lucru este să regreți omul care nu-ți mai este alături. Te obsedează gândul : ” Ce-ar fi, dacă…?” atunci când stai singur în pat sau, și mai rău, când stai lângă cineva , alături de care te simți singur, alături de cineva care se poartă cu tine așa cum te-ai purtat și tu cu mine..
Și poate că, la un moment dat, îmi vei trimite câteva rânduri. Doar ca să mă întrebi ce mai fac. Poate vrei să afli, prin asta, dacă mai simt ceva pentru tine. Și poate că mai simt. Diferența dintre noi a fost aceea că eu ți-am tot vorbit întotdeauna despre sentimentele mele, iar tu nu ai încetat să te îndoiești. Probabil că și tu ai simțit ceva pentru mine, dar te-ai îndoit mereu dacă faci bine sau nu..
Iar eu…pur și simplu nu am mai avut puterea să aștept până te lămurești. Nu am mai avut puterea să sper, să-mi doresc și să lupt pentru ceea ce simțeam că n-o să obțin niciodată. Chiar și cei mai buni dintre oameni obosesc, la un moment dat, să mai lupte..
Da, la început mi-a fost greu, al naibii de greu, dar am mers mai departe. Dar eu sunt aceeași – cea, de care ți-e dor, chiar dacă întelegi acest lucru după multă vreme. Eu sunt cea pe care niciodată nu o vei uita, în întregime.
Într-o bună zi vei primi un mesaj și vei spera că este de la mine. Intr-o bună zi vei auzi un cântec care ne plăcea amândurora și el îți va aminti de mine. Îți jur că va vei ziua în care îți va fi foarte dor de mine. Dar atunci eu voi fi deja departe…”
Inspirat de o scrisoare publicată de womanhappiness.ru
Foto: Lundbeck
Comentează