banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Curtezanii…însurați

Curtezanii…însurați

Situația încă incertă a matrimoniului meu îi face – culmea! – pe destui bărbați să-mi dea târcoale. La urma-urmei, speranța moare ultima, nu-i așa? Unii dintre ei o trag după ei ( speranța!) de ani buni, chiar decenii, tot nădăjduind că soarele privirii mele va răsări, în sfârșit, și pe ulița lor. Iar dacă un sfert de secol am tot fost măritată – reducând la „zero” șansele lor – acum, zic ei, a venit momentul! Mulți au însă un mare cusur : sunt din cale-afară de…însurați!😁  Lucrul acesta m-a disperat mereu. Nu faptul că sunt însurați, ci atitudinea sentimental-duplicitară a bărbaților, în general. Am depășit rapid, de fiecare dată, sentimentul măgulirii, traversat de fiecare femeie curtată, și am sfârșit prin a deveni  rațional scârbită. Da, știu perfect că unii au consistente circumstanțe atenuante, că acasă îi așteaptă neveste nebune, leneșe, scandalagioaice sau chiar curve și că astfel de „evadări” sentimentale ar fi, oarecum , legitime.
Însă sunt și foarte mulți care păcătuiesc. „Fug”, de fapt, de la niște femei amărâte, care, fie că sunt obosite de viață și și-au pierdut strălucirea de odinioară, fie cărora hormonii-razna le-au dublat gabaritul, fie copiii le-au acaparat cu totul ființa, fie, pur și simplu, lipsa timpului le împiedică să se „updateze” la nivelul Prezentului, ele rămânând niște simple „neveste”,  șterse, ancorate în trecut, cu capoate înflorate din finet, miros de ceapă prăjită și stol de bigudiuri pe cap. Chiar dacă, în esență, ele sunt femei de ispravă, gospodine perfecte, mame minunate, soții devotate.
Încerc să-i înțeleg și compătimesc pe însurații primei categorii, dar îi urăsc aprig pe cei din a doua. Curtea acestora din urmă mă dezgustă, trădările lor mă scârbesc. I-aș dori puși la un zid luuuung-lung ( cred că nici cel Chinezesc nu ar fi suficient să-i încapă!), și i-aș împușca pe toți, cu mâna mea, pe vreo doi dintre ei chiar de două ori…
Mai există însă o categorie, pe care chiar n-am s-o înțeleg niciodată : bărbații care au acasă neveste de top ( nu zic „de10” , ca să nu vă simțiți vizate!), frumoase de pică,plăcute, harnice, devotate, pentru care sunt invidiați de toți masculii din ținut, dar pe care simt nevoia totuși să le înșele copios. Din simplul motiv că…așa sunt construiți ei. Sau pentru că se plictisesc. Sau, și mai sigur, pentru că..de atâta bine, li s-a urcat la cap și vor să-și „coloreze” viața ; nu vor ca trenul acesteia să rateze vreo gară, nici măcar vreo haltă amărâtă. Sunt genul acela de curtezani care, da, de acord, vor sfârși mereu prin a se întoarce la neveste, unii chiar iubindu-le mai cu foc, după câte o astfel de trădare: sentimentul muștei pe căciulă face deseori minuni matrimoniale!
Comportamentul tuturor celor de mai sus este însă identic, indiferent din ce categorie fac parte. Impostura îi aduce la numitor comun. Sunt extrem de atenți, gentili și romantici cu noile lor cuceriri. Le îmbrobodesc cu vorbe frumoase, deși puțini sunt cei care le-ar transforma în fapte. Le copleșesc cu atenție și daruri, le iau mințile cu promisiuni, marea cu sarea sunt demult la picioarele sărmanelor victime, cucerite vremelnic.
Au însă câteva ticuri care îi fac ușor recognoscibili : se uită frecvent, cel mai adesea pe furiș, la ceas, ignoră apelurile telefonice ce poartă nume de soții, au mare grijă ca prin mașini să nu le rămână fire de păr diferite de culoarea părului „de acasă”, iar pe gulerul cămășii – fatidicele urme de ruj. Sunt foarte ocupați în weekend și sărbătorile legale și mai niciunul nu recunoaște că își iubește soția, deși unii chiar și-o iubesc. Toți pozează în victime. Toți susțin că, de data asta, și-au întâlnit marea iubire, deși ei știu că o vor părăsi „după primul colț”.. Iar gâsculițele cred..
Desigur că există și excepții. Destule chiar. Dar pe noi nu ne interesează excepțiile, nu-i așa? Prin urmare, nimeni și nimic nu mă va face să-i privesc cu simpatie și îngăduință pe posesorii de verighetă care privesc în ograda sufletului unei femei, fie ea și singură. Ba chiar sunt sigură că Doamne-Doamne ne va ierta pe noi, „justițiarele”, care-i vom pedepsi,din proprie inițiativă, fiecare în felul nostru, pe acești infractori sentimentali. Chiar și numai lăsându-i să se îndrăgostească fără scăpare de noi, pentru a le da mai apoi brutal papucii, exact atunci când le va fi lumea mai dragă și sufletul mai înșurubat în al nostru..Ca o pedeapsă izvorâtă din puternica solidaritate feminină.

Femei de 10 pe Facebook