Curge rimelul

36 de grade Celsius?!? Cel puțin așa îmi arată aplicația telefonului. Dar când pășesc în căldura toropitoare a Bucureștiului am senzația că sunt într-un deșert. Off, deja simt cum fondul de ten mi se scurge pe bluza alba, rimelul pe obraji, rujul mi-a deformat buzele și blush-ul meu preferat lucește în razele soarelui. Ha-ha, glumesc, eu nu mă machiez când e atât de cald. Pur și simplu nu suport ideea de a avea toată fața acoperită cu diverse produse de make-up care, în final ajung pe haine sau pe un șervețel. Câteodată mă întreb ce folosesc fetele care vin la piscină până și cu gene false și tone de fard, corector, iluminator și alte minunății, de rămân impecabile până seara când merg în club. Stai, am uitat complet că ele nici măcar nu ating apa – poate doar cu vârfurile degetelor pentru o poza cool – și stau sub umbrelă cu câteva evantaie și cocktail-uri care le îngheață creierul doar ca să își mențină temperatura corpului. Nu cred că aș putea trăi așa periculos… Prefer să mă bucur de toate picăturile de apă și toboganele uriașe decât să merg doar pentru o poză „profi” și un strat de bronz. Dar, asta a devenit o normalitate. Până și parul colorat în verde, mov sau albastru ori tatuaje pe întreg corpul și piercing-uri în locuri nemaivazute sunt banale. Cu toate acestea, când citesc reportaje despre fetele însărcinate din Australia care încep să fumeze pentru a avea un copilaș cât mai mic, nașterea fiind mult mai ușoară, sau obsesia pentru acel spațiu dintre picioare (thigh gap) – pe care majoritatea fetelor l-au vazut la modelele foarte slabe și îl doresc – care duce la anorexie sau alte boli mi se pare incredibil. Plus extragerea unor coaste, implanturi și ajustări cu botox. Și se întreabă de ce lumea le stigmatizează. Înțeleg că defectele sunt foarte greu de suportat atunci când ești o persoană semi-depresivă dar asta duce uneori la deformarea întregului corp și chiar al caracterului. Eu nu am genul ăsta de probleme, nu pentru că nu aș avea defecte ci pentru că prefer să ma uit la părțile bune. Pot să îmi spună 100 de oameni că am nasul mare sau un bust prea mic, eu știu că irisurile mele verzi și gropițele din obraji compensează orice altceva. Probabil că sunt puțin narcisistă, dar orice femeie, fie ea minionă sau înaltă, slabă sau cu forme, banală sau specială, e unică. Niciun machiaj, operație sau implant nu o face mai frumoasă. Fiecare trebuie să creadă că naturalețea este „the best version of you”.