…. Întrebarea nu e ieșită din comun, iar generația tânără a avut dintotdeauna, în ADN-ul său, visarea. Iar sondajul de opinie care adresează această întrebare are la capătul său o adolescentă frumoasă și talentată, care visează să devină jurnalist.
Miruna Elena Dascălu va împlini în curând 18 ani. Învață într-un liceu de top din Focșani și adoră să scrie. Are talent și ambiție – două calități absolut necesare profesiei la care visează. De aceea, revista noastră este bucuroasă să-i ofere Mirunei șansa de a semna articole legate de universul său, universul tinerilor din România de azi.
Miruna debuteaza în revista noastră cu acest sondaj de opinie, realizat printre colegii săi de generație. Să-i urăm succes!
“ Viitorul este nesigur. Pentru toată lumea. Cum am putea să știm ce vom face peste câțiva ani, când nici măcar nu știm dacă vom mai apuca ziua următoare? Când nici măcar nu ne trezim în aceeași poziție în care adormim? Când suntem provocați în fiecare zi să trecem peste obstacole noi? Undeva, în adâncul nostru, avem această siguranță că vom apuca să trecem și peste următoarele zile, săptămâni, luni… Tocmai din acest motiv ne permitem să ne imaginăm viitorul, conform visurilor sau dorințelor pe care le avem. Ne protejăm de nesiguranța viitorului prin puterea de a visa la idealul pe care ni-l dorim.
Pentru acest sondaj de opinie, mi-am încurajat câțiva prieteni să îndrăznească să-și imagineze varianta lor de peste 20 de ani. Unii dintre ei au stat puțin să se gândească ce să-mi răspundă, în timp ce alții au fost siguri pe ei, ca și cum ar fi știut cu precizie că drumul ales de ei, este chiar drumul lor predestinat. Am pus fiecăruia, pe rând, întrebarea “Cum te vezi peste 20 de ani?”, având lângă noi telefonul care ne înregistra conversația.
O să încep cu răspunsul unui coleg mai timid, un coleg căruia îi sunt recunoscătoare că a acceptat să facă parte din acest sondaj. Într-o lume atât de rea, un suflet ca al lui ar putea să fie salvarea. Cu o sclipire în privire și cu speranță în voce, mi-a spus: “Aș vrea să fiu medic, dar nu în țara asta. Nu cred că oamenii din țara asta pot respecta medicina așa cum ar trebui. Vreau ca după ce tratez oamenii, să mă simt împlinit, nu judecat. Vreau să fac bine în lumea asta. Chiar dacă aproape toți oamenii au această dorință de a face bine, de a ajuta pe cineva, tot vreau să mă număr printre ei. Au acest sentiment până când avansează în vârstă, iar apoi sentimentul se alterează fie din motive externe sau interne.”(Bogdan, 18 ani)
Răspunsul următor aparține unei fete care își susține mereu ideile și propunerile cu prudență. Nu ne cunoaștem de mult timp, dar am stat destul împreună ca să-i remarc entuziasmul cu care tratează viața. Mi-a răspuns la întrebare cu atât de multă siguranță, încât mi-am și permis să-mi imaginez ceea ce-mi zicea: “În primul rând, mă văd mămică. O să fiu căsătorită și o să locuim la casă. Pe plan profesional, mă văd procuror sau antreprenor. Nu știu dacă o să se întâmple așa, dar eu asta-mi doresc. În al doilea rând, aș vrea să am destui bani încât să le pot cumpăra părinților mei tot ce își doresc sau au nevoie, pentru că și ei mi-au oferit mie tot ce am vrut.” (Letiția, 18 ani)
Apoi, întrebarea mea s-a îndreptat spre o altă prietenă sigură pe sine și pe propriile forțe. Luptă din greu să ajungă unde își dorește și caracterul ei puternic nu o va lăsa niciodată să accepte ceva ce nu ar face-o să se simtă împlinită. Are o inimă mare și sinceră. A răspuns imediat la întrebare: “O să mă bucur de ceea ce o să am. Să sperăm că o să am și un soț bun, totuși. Vreau să cred că o să fac ceea ce îmi doresc să fac acum, adică să fiu polițistă. Acum, la vârsta de 18 ani, m-am hotărât să încerc să intru la Academia de Poliție. Sper să fiu o polițistă de succes și să fiu printre cei care încearcă să facă din țara asta un loc mai bun și mai sigur. Dacă planurile se vor schimba, sper doar să fac ceva ce mă va face fericită. Mi-aș dori mult să am aceleași prietene pe care le am acum. Să menținem prietenia. ” (Angela, 18 ani)
Amuzant, mereu cu glume bune și cu o puterea de a te face să te simți bine, este imposibil să nu zâmbești măcar o singură dată când ești pe lângă el. Nici acest coleg nu mi-a refuzat provocarea: “Dacă o să mai fiu în viață, sigur o să fiu un milionar pe undeva. La 38 de ani nu știu ce aș putea face. E o vârstă interesantă. Sper să am și copii până atunci. În ce privește cariera, mă gândesc să încerc la Academia de Poliție, dar nu sunt foarte sigur dacă aș vrea să continui cu asta pentru că îmi place și modul de a gândi ca un antreprenor.” (Robert, 18 ani)
O altă prietenă, cu o fire sinceră, sensibilă și care nu te-ar putea deranja nici măcar cu privirea, este prezentă în acest sondaj. Mă bucur că am în jurul meu oameni ca ea. Ce bine ar fi dacă lumea ar avea răbdarea, calmul și bunătatea ei. Nu te-ar putea refuza niciodată dacă i-ai cere ajutorul, așa cum nici pe mine nu m-a refuzat când am întrebat-o dacă vrea să-mi răspundă la întrebare: “Cu puțin noroc, peste 20 de ani o să fiu un psiholog de succes, sper că voi avea cabinetul meu personal, undeva prin Brașov sau București. Stabilită la casa mea, fericită și iubită. Trebuie neapărat să am un câine. Fără un cățel, nu se poate. Îmi place să cred ca la vârsta aceea o să am deja reușite pe planul profesional.” (Ruba, 18 ani)
Apreciez foarte mult sinceritatea lui, pasiunea de care dă dovadă când muncește pentru dorințele sale, dar și prietenia care este între noi. Pe lângă respectul pe care îl are, corectitudinea este o altă calitate ce îl definește. Prin răspunsul pe care mi l-a dat, mi-a demonstrat din nou că este mai puternic decât ar lăsa să se vadă: “Cu toate că nu pot afla ce mă așteaptă în viitor, peste 20 de ani mă văd o persoană destul de matură, care are deja câteva realizări, cum ar fi o familie, o soție și câțiva copii. Mă văd o persoană mai bună, mai răbdătoare și mai inteligentă, o persoană care poate să fie de ajutor altor oameni fără a cere nimic in schimb. Totodată sper să îmi îndeplinesc visul de a avea propria fermă. Am descoperit că am o pasiune pentru acest domeniu de activitate de foarte mult timp și orice aș face și oricât de mult aș munci, nu mă simt niciodată obosit. Acest lucru mă face să lucrez cât mai mult posibil pentru a ajunge la acel nivel.” (Alin, 18 ani)
Suntem prietene de câțiva ani și am învățat multe una de la cealaltă. Fata aceasta emană bunătate, finețe, eleganță și determinare. Mi-a răspuns cu multă pasiune și speranță în voce, atât de dornică de a-și cunoaște viitorul: “Indiferent de timpul care trece fără oprire, a da un răspuns la aceasta întrebare este destul de dificil și, uneori, când mă gândesc la viitor, mi se pare un lucru de neconceput. Nesiguranța și temerile încă mă înconjoară, însă, în momentele în care îmi permit săvisez, îmi imaginez viața la 39 de ani ca o balanță ce încearcă cât mai mult cu putința să țină echilibrul dintre viața personală și cea profesională. Nu știu în ce direcții mă va duce acest curs firesc al vieții și sunt sigură că nu îmi va fi ușor, dar nu va fi nici imposibil. Cert este cămă voi strădui să rămân aceeași persoană perseverentă și să nu măîndoiesc niciodată de propriile mele puteri. Am învățat, privind în jurul meu, că doar prin dedicare și muncă, visele devin realitate. Îmi doresc ca la 39 de ani să fiu o persoană împlinită, să îmi găsesc liniștea în lucrurile mici, în oameni, și în special, în mine.” (Andreea, 19 ani)
Miruna Elena Dascălu
Comentează