Bombănelile Marinei Editoriale

Cum să-i “prostim” pe cei din jur

Șanse să fim mai deștepte nu prea avem, dacă ne bizuim pe sursa numită “din senin”. “Obrazul subțire cu cheltuială se ține”, dar si “creierul dolofan” cere eforturi susținute. Pe care nu toate suntem dispuse să le facem. Mai ales că unii și alții tot flutură ideea că bărbaților nu le plac femeile inteligente. Așa că…la ce să ne mai chinuim? Să le stricăm bucuria bărbaților noștri?!? Zău, parcă nu prea merită! În plus, și prostuțele ( unii le răsfață cu apelativul “gâsculițe”) au farmecul lor. Vorbesc lucruri drăgălașe – chiar dacă nu foarte profunde! ( dar cine mai are timp de profunzimi, în zilele noastre?), zâmbesc frumos și sunt, în general, docile. De fapt, nu. Docilitatea este, de multe ori, o chestiune de inteligență ( din categoria “ gâtul este cel ce mișcă capul ( de familie) în ce direcție dorește!”.
Dar, orice ați spune, vremurile astea, care așează pe loc secund inteligența, predispun la femeile de tip “gâsculiță”. Așa că, prostuțele nu trebuie sa-și facă griji! Ce-i al lor , e pus deoparte, uneori chiar mai “atractiv” decât ceea ce le e hărăzit deșteptelor…
Si, cu toate astea, nu strică uneori să părem mai inteligente decât suntem. Bunăoară – la un interviu de angajare, cand trebuie să impresionăm un (viitor) șef. Sau atunci când vrem să accedem la un bărbat ce are înclinații spre femeile inteligente ( o excepție, adică, de la marea masă a bărbaților) .
Dacă vorbim, așadar, de o necesitate stringenta si nu de una de perspectivă, e clar că o vară petrecută printre rafturile Bibliotecii Naționale nu va face minuni. Și, uite-așa e împins omul către… șiretlicuri. Oamenii de știință de pe întregul mapamond au descoperit diferite modalități prin care , prost fiind, îi poți impresiona pe cei din jur, făcându-i să te creadă deștept.
Am citit, bunăoară, undeva că un sondaj de opinie, efectuat pe un număr de 2.000 de britanici, tocmai pentru a identifica tacticile folosite de oameni în scopul de a părea mai inteligenţi, a relevat că 62 dintr-o sută de subiecți au numit ca variantă imbatabilă, referirile la lecturarea unor cărţi clasice – strategie folosită, cică, de foarte multă lume. O alta, care pare a fi extraordinar de eficace, este purtatul ochelarilor. Desi sintagma “cercetătorii britanici” mă umple de râs, voi pomeni de organizaţia britanică College of Optometrists , al cărei sondaj de opinie a arătat că 43% dintre respondenţi cred cu tărie că oamenii care poartă ochelari par mai inteligenţi. Nu țineți minte? A fost chiar o vreme în care vedetele de top și de pe la noi, începuseră să apară cu ochelari pe nas, deși aveau o vedere perfectă. Nu perfect stăteau însă, se pare, la capitolul “inteligență”…

Căutând cu înfrigurare o altă metodă de a părea ceva mai inteligentă decât sunt ( căci ochelarii mi i-am, vrând-nevrând, de la oftalmolog și nu pot spune că inteligența mea ar fi făcut un salt, în consecință! ) am găsit, iată, una la care nu m-aș fi gândit niciodată. Și care – culmea! – ne-ar face să părem mai deștepte fără a deschide măcar gura! ( uneori, asta e o condiție valabilă pentru fiecare din noi! ) Cică mersul în acelaşi ritm cu cei din jurul nostru ne poate face să părem, cel puțin în ochii lor, oleacă mai deștepți. Ferească sfântul ca interlocutorul nostru – cel pe care vrem să-l impresionăm – să fie un campion la atletism!…
Dar iată și o concluzie nu tocmai confortabilă, a unui alt studiu pe aceeași temă: Cică ar fi recomandat să nu consumăm alcool în văzul tuturor; se pare că în subconștientul oamenilor, asocierea între alcool şi comportamentele stupide este atât de puternică, încât e suficient să fii văzută cu o halbă de bere în mână și pe loc ți se va pune eticheta de “prostuță”. Sau… “cam prostuță”. Dar tot aia e!

Tot la capitolul “șiretlicuri pentru a impresiona”, se înscrie și felul în care ne scriem numele. Persoanele care au o iniţială la mijlocul numelui par să fie mai inteligente. Aici bărbații dețin supremația, și, cu scuzele de rigoare, am să dau ca exemplu numele unui drag colaborator al revistei noastre : “Dan V. Dumitriu”. Acel “V” magic, zic psihologii că îi adaugă lui Dan încă un polonic de materie cenușie, în plus față de cea care oricum abunda. ( mă bate gândul să încep să-mi semnez și eu scrierile “ Marina C.Almășan”, doar-doar oi părea și eu ceva mai deșteaptă, în ochii voștri!).
În plus – mai zic oamenii de știință – dand cu nasul de o inițială strecurată între cele doua nume, prostimea are senzația că respectivul se trage obligatoriu dintr-o viță nobilă!
Pentru că, vrand-nevrând, vremurile astea ne-au transformat pe toți în “scriitori” ( chiar și numai referindu-ne la capodoperele vărsate zilnic pe rețelele de socializare!) cercetătorii susțin legătura puternică între inteligența noastră și fontul folosit, atunci cand scriem. ( “font”, pe înțelesul tuturor, înseamnă forma literei!) Astfel, optând pentru un font greu de citit, tu , autorule, vei fi automat clasificat ca fiind un prostovan, pe când simpla alegere a unui font nesofisticat și uşor de citit, te va face să pari brusc mai deștept, decat poate ești.
Și vă mai trag de mânecă, legat de o alta atenționare a cercetatorilor : nu vă mai contorsionați limba, încercând să impresionați auditoriul prin folosirea unor cuvinte bombastice! În mod contraintuitiv, s-a descoperit că un vocabular grandios, ales special pentru a-i da gata pe ceilalți, îi fac, de fapt, să aibă o părere mai proastă despre capacitatea ta mentală. Cu alte cuvinte, scrierile sau “zicerile” mai simple, par mai inteligente.
În speranța că rezultatele căutărilor mele, vă vor face – măcar pe termen scurt – ceva mai “deștepte”, nu pot decât să vă doresc succes!
….mie, una, nu mi-au folosit! 🥴

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENARILASTIL, protecție solara