Pe Mihai Biscu l-am cunoscut la Băile Govora, cu ocazia unor filmări pentru ultima ediție a RIVALILOR. Mi l-a recomandat Violeta Nițescu, energicul manager al Hotelului Palace, ca fiind o “valoare națională” – cel mai tare ceramist al României de azi. Despre ceramica de Horezu se știe bine, și nu numai la noi, ci și aiurea prin lume, acolo unde cocoșul de Horezu vestește, in toate limbile pământului, despre tradițiile atât de frumoase ale poporului român. Dincolo însă de artistul desăvârșit, despre care vorbește în primul rand arta sa, Mihai Biscu este un român de toată isprava. Și…iată-ma în preajma sa, sub un soare canicular care concurează cu strălucirea intervievatului meu, încălzind micuța expoziție de farfurii pictate cu care artistul a venit la întâlnire…În timp ce roata olarului se învârteste neîncetat, mâinile lui nea Bîscu transformă, sub ochii mei, lutul stramoșesc în operă de artă. Nici nu știu la ce să fiu mai întâi atenta : la mișcarea lor descinsă dintr-un Trecut atat de îndepărtat, sau la vorbele iscusite pe care le leagă interlocutorul meu, răspunzându-mi la întrebări…
Marina Almășan : – Se tot vorbeste despre “CERAMICA DE HOREZU”. Ce are ea atât de special? De ce a ajuns atât de faimoasă?
Mihai Bîscu : – În primul rând pentru că tehnologia este una manuală și cat se poate de naturala; apoi vopsesele provin tot din pământuri, lutul e pregătit de mainile meșterului, iar ustensilele de decorare sunt pe cât de simple, pe atât de unice în lume.
Marina Almășan : – Cand și cum v-ați apropiat de acest meșteșug?
L-am învățat de la părinții mei, dar l-am început din joacă. Așteptam ca tata să plece la masă, la cumpărături sau la alte treburi, mă puneam în locul lui la roată și mă apucam să lucrez, așa cum văzusem la el.
Marina Almășan : – Există mulți meșteri adevărați, în breasla dvs? Pentru că fake-urile au invadat cam toate domeniile vieții de zi cu zi! Și cred că nici ceramica n-a scăpat!
Mihai Bîscu : – Nu-s deloc mulți mesterii adevărați! A fi ceramist înseamnă să fii meșteșugar, iar a fi meșteșugar înseamnă să fii specialist într-o anume creație, în ceea ce se numește “meșteșug”. Noi aici, la Horezu, suntem cam 6 meșteri ceramiști adevărați. Puțini, nu-i așa?
Marina Almășan : – Puțini, tare puțini! Și totuși am văzut mai peste tot ceramică așa zisă “ de Horezu”. Chiar și pe-afară. De aceea aș vrea să vă întreb : cum recunoaștem, în lumea dumneavoastra, un fake de un original?
Mihai Bîscu : – În toată țara apare fenomenul de care vorbiți dvs. Și pot spune că și pe noi ne-a afectat foarte mult. A apărut chiar și ceramică adusă din alte țări. Gen “Dragonul Roșu”, Bulgaria, Ungaria, Turcia, Polonia, și culmea! Ea se vinde ca și cum ar fi ceramică de Horezu!!! Obiectul de ceramică de Horezu cel adevărat, original, este semnat și ștampilat cu semnătura meșterului pe spate și se recunoaște prin prezența simbolurilor noastre, a motivelor noastre tradiționale : cocoșul de Horezu, drumul vieții, peștele, șarpele, soarele, spirala vieții, iar motivele tradiționale sunt paianjenul, bobocul, spicul de grâu, floarea , trifoiul, steaua, brădulețul , precum și decorul vechi, brâncovenesc : pentru că la noi olăritul datează de pe timpul lui Constantin Brâncoveanu. Ca să nu cumpere el din străinătate vesela pentru evenimentele vremurilor de atunci, Brancoveanu a adus niște olari greci, care i-au perfecționat pe cei locali, aceștia rămânând să lucreze până în zilele noastre meșteșugul acesta străvechi, moștenit din tată-n fiu.
Marina Almășan : – Ați pomenit de toate aceste simboluri care apar pe superbele vase făcute la Horezu. Care este semnificația lor?
Mihai Bîscu : – Toate simbolurile și motivele au câte o semnificație. Cocoșul de Horezu, spre exemplu, este simbol general, pentru că este prevestitorul venirii zilei. El anunță victoria luminii împotriva întunericului, înseamnă putere, biruință, iar în variantele noastre din popor, pe timpul când nu existau ceasuri, cocoșul era ceasul deșteptător al țaranului român, anunțându-l începutul unei noi zile de lucru. Totodată, se spunea că atunci cand cantă cocoșul de dimineață, el alungă duhurile și spiritele rele din timpul nopții. Peștele simbolizează creștinismul. Șarpele simbolizează înțelepciunea, iar în varianta noastră din popor se spune ca fiecare casă din popor are șarpele casei, care înseamnă protectorul și păzitorul casei. Soarele este simbol al vieții, al forței, al energiei, al luminii, căldurii si chiar al purității, pomul vieții e simbolul nemuririi și al vindecării sufletului, iar în varianta noastră românească – arborele genealogic al familiei; spirala vieții este simbol al evoluției, al conectării omului la Dumnezeu și la energia cosmică. Dacă ne referim la motivele tradiționale, bobocul și floarea sunt simbolurile realei iubiri, ale dragostei, trifoiul este simbolul norocului, coada de păun – simbolul frumuseții, spicul de grâu – simbolul bogăției, braduțul – simbolul tinereții veșnice, steaua in șase colțuri arată că Dumnezeu domnește în toate cele 6 direcții.
Marina Almășan : – Ce poveste frumoasă și ce misune nobilă aveți pe Pământ, să așezați toate aceste simboluri pe frumoasele opere de artă ce vă ies din mână! Am o curiozitate : presupun ca, fiind cel mai bun, sunteți milionar. Așa e?
Mihai Bîscu : – Nu sunt eu chiar cel mai cel mai bun. Suntem buni- cam la același nivel – vreo 3-4 meșteri aici, in Horezu. Eu am un avantaj față de ei pentru că știu și foarte multă teorie, în afara practicii. Și nu sunt deloc milionar! Milionar, din păcate, e comerciantul! Turistul român, necunoscând ceramica românească, a avut încredere în comercianți, care i-au pus în față o mare de mărfuri aduse de peste tot și…uite-așa s-a ajuns ca acest comerciant să devină foarte bogat, iar noi, artiștii adevarați, abia supraviețuim. Este și motivul pentru care nu mai vine în urma noastră niciun meșter tânăr. Deci s-ar putea ca, la nivel de țară, să fim ultima generație de ceramiști autentici de Horezu.
Marina Almășan : – Ce trist este ceea ce-mi spuneți! Care este deci cea mai mare nemulțumire a lui Mihai Bâscu, referitoare la vremurile de azi?
Mihai Bîscu : – În domeniul cultural? Aceea că locul nostru, al meșterilor adevărați, a fost luat de …cum le zic eu “semi-meșteri” sau “sfert de meșteri”, care au cucerit toate târgurile de meșteri populari din țară, muzeele, de unde rezulta că au facut compromisuri cu organizatorii și va dați seama că asta înseamnă că, pe la evenimentele organizate pentru noi, apar obiecte cu autori falși. Din cauza asta eu am încheiat orice colaborare cu instituțiile culturii, nu mai particip decât la evenimente private.
Marina Almășan : – Offff….Dar cea mai mare dorința a meșterului Mihai Bîscu care este?
Mihai Bîscu : – Prin acest har pe care mi l-a dat Dumnezeu, misiunea mea pe pământ este să fac cât mai mulți copii fericiți, pentru că, în prezent, eu fac ateliere cu copiii prin toată țara, la care se adaugă atelierul meu superb, de acasa, deschis tuturor copiilor. Iar dorința mea cea mai mare asta e : să le împărtășesc cât mai multor copii tainele ceramicii de Horezu. Mesteșugul nostru nu are voie să moara!
Comentează