Călătorii Timp liber

Cu “Arca Marinei”, pe râul Han

Tiiii! Ce idee grozavă! Organizatorii aventurii noastre coreene au dorit să atașeze și un desert deosebit întregului meniu al călătoriei. Pentru ultima noastră zi la Seoul în program a fost trecut , scurt și cuprinzător : “Cruise on the Han River”. Deci, ni s-a pus la cale o croazieră!
Han sau Hangang este cel mai important râu din Coreea de Sud și al patrulea ca mărime din Peninsula Coreea. Îndreptându-se vertiginos spre Marea Galbenă, el traversează Capitala Seoul cam tot așa cum ne traversează și nouă Dâmbovița Bucureștiul ; doar că totul se întâmplă la o scară mult mai mare : și dimensiunile râului sunt altele ( 434 km lungime are râul Han), dar și amplitudinea construcțiilor care-l străjuiesc, de o parte și de alta. Și firește, și fizionomiile celor care mișună pe amble maluri sunt total diferite de cele ale locuitorilor Capitalei noastre.

Croaziera celor trei români rătăciți prin lume ( mai țineți minte când “Arca Marinei” colinda mările Planetei?) începe odată cu zâmbetul larg al căpitanului, care adresează relaxat un salut României, privind jucăuș către camera de luat vederi a lui Marian. Asta după ce, firește, nu pierd ocazia de a-mi face tradiționalul selfie cu domnia sa! 😊

Din nefericire, după câteva zile însorite, este din nou una din dimineți în care musonul își face de cap prin jurul nostru. Cerul este plumburiu, internentul și programele informative sunt pline de avertizări severe de ploi torențiale, drept care pe puntea vasului nu este prea multă lume. Ceea ce nu poate decât să ne bucure: vom filma, așadar, nestingheriți. Căpitanul pornește motoarele, ceea ce facem și noi, cu aoaratele noastre. Aparatul meu e…pixul!
Râul Han și împrejurimile sale au jucat un rol important în istoria Coreei de Sud. El a fost folosit ca și rută comercială către China, pe timpul celor Trei Regate ale Coreei. În prezent, râul nu mai este destinat navigației. Motivul este unul simplu și cât se poate de… politic: estuarul său se afla la granițele dintre Coreea de Nord și cea de Sud, fiind interzisă trecerea de pe un mal pe celălalt a locuitorilor celor
două Corei .
Râul pe care plutim a fost dintotdeauna o adevărată binefacere pentru poporul coreean: și în zilele noastre, el servește ca sursă de apă pentru peste 12.000 de suflete. Coreenii iși mai amintesc încă cum, în iulie 2000, când datorită operațiunilor militare, în râu au fost deversate cantități mari de deșeuri chimice toxice, întreaga țară a fost zguduită de proteste puternice.

Acum apele râului sunt curate și..aș spune line , judecând după cursul la fel de lin al vaporului EVITANIA, pe care ne aflăm. O muzică relaxantă de instrument tradițional cu coarde se revarsă din difuzoare, vântul adie a ploaie, iar o armată întreagă de pescăruși ne dau târcoale, încântați de găselnița organizatorilor : laolaltă cu băuturile răcoritoare și celelalte gustări, îți poți comanda ….un pahar cu pești uscați, comercializați special pentru ca turiștii să se amuze, hrănind zburătoarele. Acestea, șmechere, dau târcoale “pradei” , desenând cercuri în văzduh, în jurul mâinii tale, care ține întins spre cer, peștele uscat. Nu știu de ce, scena îmi amintește de secvențele din celebrul film “Păsările” al lui Hitchcock. Rotocoalele desenate in văzduh sunt din ce in ce mai apropiate de punte, după care pescărușii se năpustesc în viteză și, înainte ca tu să te dezmeticești, îți înșfacă pofticioase peștele din mână!
Ne prindem și noi într-un astfel de joc, încercând să surprindem în fotografie, după zeci de încercări ratate, fix momentul “înșfăcării pradei”. E un test de viteză și tehnică foto, agrementat cu chiotele noastre de ciobani mioritici, atunci când figura ne reușește!
În joaca noastră, de care se amuză copios de pe margine , translatora, nu uităm să ne minunăm, la modul cel mai sincer, de peisajele ce se succed , într-un ralenti perfect pentru filmare, pe cele două maluri. Este, poate, cel mai inspirat mod de a filma, intr-un timp relativ scurt ( croaziera durează 40 de minute) cadre de oraș , din mers, fără să ai parte de aglomerația din trafic.


Seoulul modern ni se dezvăluie, în toată splendoarea  sa, proiectat pe cerul plumburiu care pare că stă la pândă. Pâlcurile de clădiri futuriste din oțel și sticlă, în care se reflectă toate celelalte construcții din jur, fac ca această zonă să fie supranumită : “Manhattanul coreean”. Iar eu, după ce anul trecut m-am plimbat, preț de..o carte, prin Manhattanul original, pot depune mărturie că, la Seoul, locurile nu sunt cu nimic mai prejos.

Din loc în loc, podurile peste râul Han ( sunt 18 la număr, în tot Seoulul) se succed pe deasupra noastră, întunecând și mai mult atmosfera și ne fac să ne simțim brusc mici, mici de tot. Malurile joase sunt strabătute de alei, piste pentru biciclete și sunt împânzite de parcuri publice și restaurante.
În anul 2011, un studiu întreprins de Institutul de dezvoltare a orașului Seoul, la care au participat 800 de cetățeni ai Capitalei și 103 arhitecți și proiectanți, a avut un rezultat spectaculos: votul celei mai mari majorități a acestora au plasat Râul Han pe locul 2 în topul celor mai frumoase peisaje ale orașului, la mică distanță de campionul sondajului – Muntele Namsan.
Voi încheia cu o imagine de seară, pe care o obțin de pe site-urile turistice ale orașului, pentru a vă convinge o dată în plus că, dacă veți ajunge vreodată la Seoul, nu trebuie să ratați o croazieră pe-nserat, pe râul Han!

Foto: Victor Socaciu

 


Uscatoare rufe