banner marshal garden
Femei de 10

Crina Matei – de la fetița sfioasă la „femme fatale”

Talentată, cu un chip angelic și cu o veselie debordantă, Crina Matei seamăna cu zâna cea bună din basmele copilăriei. Pentru artistă, timpul parcă s-a oprit în loc. Blonda cu chip de adolescentă stârnește cu fiecare apariție invidie și admirație în același timp.Când spui Crina Matei, imediat te gândești la Pamela din serialul protevist. Înainte de a deveni actriță, a fost învățătoare. Dar viața avea să-i ofere alt drum. Un drum mai greu și imprevizibil. Renunță la catedră, de dragul scenei. S-a înscris la UNATC, iar, după absolvire, i-a dat viaţă lui Polly în „Opera de trei parale” pe scena Teatrului Odeon. Acesta a fost doar începutul incursiunii ei prin lumea teatrului. Nu a rămas însă fidelă unui singur teatru. Sub atenta ei grijă, au prins viață personaje pe scenele Odeonului, Naționalului, dar și la Teatrul Mic și la cel de Operetă “Ion Dacian” din Capitală. Și cum toată lumea știe că actorii nu au salarii mari, vedeta s-a orientat spre film și televiziune, nerenunțând însă la prima ei imagedragoste: teatrul. Crina nu iubește doar actoria, ci și muzica, drept pentru care, din anul 2008, cântă alături de propria orchestră Crina Matei Band. Frumusețea și formele ei apetisante nu au rămas nici ele neobservate. Astfel, în 2003, Crina avea să pozeze pentru prima oară în Revista Playboy. Un pictorial care a făcut senzație în rândul bărbaților din România. Nimeni nu poate fi însă iubit de toată lumea. Cu atât mai mult atunci când ești persoană publică, și mai ales dacă ești o femeie cu sex-appeal. Dar, indiferent de ce spun gurile rele, de la noi Crina Matei nu poate primi decât 10, fiindcă este o femeie de 10.

Alina Anghel: Sunteți o actriță talentată. Ați jucat atât în filme cât și pe scenă. Multe actrițe visează să ajungă la Hollywood. V-ați gândit vreodată să jucați în străinătate?
Crina Matei: Până în momentul acesta, am jucat în Ungaria. A fost o perioadă interesantă pentru că a trebuit să învăț textul în limba maghiară, o limbă care nu ne este foarte familiară. Provine dintr-o familie lingvistică cu care limba română nu are elemente comune, dar a fost o provocare și a trebuit să învăț textul în limba maghiară. A fost o experiență interesantă,a fost o provocare și un obstacol în plus față de alte roluri pe care a trebuit să le învăț și să le gândesc în limba română. Deci, până la Hollywood mai avem. Este bine să o luăm cu pași mărunți
A.A. Ce rol sau în ce film v-ar plăcea să jucați?
imageC.M..:
Nu mi-am propus niciodată. Am participat întotdeauna cu plăcere și cu bucurie în spectacolele care mi-au fost propuse și în rolurile în care regizorii m-au văzut. Mi-au plăcut provocările cât mai diferite, nu mi-a plăcut să mă repet pe aceeași paletă repertorială pentru că mi s-a părut că plafonarea mi-ar fi mult mai aproape. Am încercat să diversific cât mai mult zona și să fac cât mai multe personaje contre-emploi adică pe date care nu-mi sunt neapărat la îndemână.

A.A.: Dacă ar fi să alegeți un artist sau o artistă din România alături de care să cântați,cine ar fi?

C.M.: Bucuria mare pe care am avut-o în televiziune a fost că producătorii mi-au oferit șansa de a prezenta emisiuni în care am putut să întâlnesc actori, interpreți din toate genurile muzicale pentru că era o perioadă în care publicul avea posibilitatea să-i vadă pe marii artiști ai României în ipostaze onorante, de bună calitate și din întâlnirile cu dumnealor am reușit să creem atât partituri cu care publicul este obișnuit, dar și partituri care îi scoteau din zona de confort. Așa încât, această întrebare vine oarecum după ce aceste lucruri s-au întâmplat. M-am întâlnit deopotrivă cu interpreți de muzică de operă, cu interpreți de folclor, cu interpreți de jazz, cu actori din diferite generații și nimic nu este mai măgulitor sau mai ofertant pentru un artist decât să poată să se întâlnească atât pe scenă cât și pe platourile de filmare, la film sau la televiziune, cu artiști din prima ligă.
A.A: V-ar plăcea să mai existe și să mai prezentați astfel de emisiuni?image
C.M
.:Mi-ar plăcea, în primul rând, ca spectator, ca aceste emisiuni să mai existe, pentru că publicul și le dorește foarte tare. Ne întreabă de ele și le amintesc pe cele de foarte bună calitate și le așteaptă, așa cum le așteptăm și noi cei care le-am prezentat sau care am fost invitați la emisiuni de genul ăsta.
A.A.:Sunteți actriță,cântăreață, prezentatoare, dar ați fost si femeie de afaceri..
C.M.
: Nu, lucrurile s-au peterecut în felul următor. Prima mea profesie, pe care mi-am iubit-o foarte tare, a fost cea de dascăl. Prima profesie este în urma absolvirii Liceului Pedagogic. Am fost învățătoare, am și definitivatul în învățământ și imediat după ce am terminat facultatea, cu toate că predasem într-o școală de stat din București, am deschis o școală de artă pentru copii, pentru preșcolari, pentru școlarii mici și pentru adolescenți. Era destinată celor care aveau aptitudini muzicale, actoricești cam tot ce înseamnă arta scenică, arta spectacolului. De aici, probabil prin extensie, s-a interpretat că aș fi femeie de afaceri, pentru că am deschis această școală de artă. În continuare îmi place să lucrez cu copiii, îmi place să predau, îmi place să împărtășesc câte ceva din experiența pe care am dobândit-o în anii de televiziune, de teatru și de film, dar sunt un dascăl la bază cu acte în regulă.
imageA.A.: În anul 2003, ați pozat pentru revista Playboy. Cum a fost acea experiență?
C.M.
: A fost o experiență trecătoare. Din punctul meu de vedere n-a însemnat mai mult decât o ipostază artistică ce se lega de un proiect pe care îl aveam în acel moment cu Media Pro. Acolo unde jucam un rol, iar personajul ilustrat în respectiva publicație a fost de fapt întruchiparea respectivului personaj în ipostazele cerute de directorul de creație al publicației respective. Atât și nimic mai mult. Multă vreme s-a vorbit despre lucrul acesta,
dar din punctul meu de vedere mult mai importantă și mai reprezentativă a fost activitatea pe scenă, proiectele de televiziune,emisiunile spectacol de televiziune pe care le-am prezentat, festivalurile. Ani la rând, am prezentat Festivalul de Folclor de la Callatis. Un festival care din păcate nu se mai ține sau nu se mai ține la anvergura care o avea la acel moment și pe care publicul îl reclamă în mod constat. De asemenea, erau emisiunile spectacol realizate de Valeriu Lazarov. Emisiunile „Genialii” care erau destinate câte unei mari personalități românești indiferent de zona din care provenea. Putea să fie interpret, putea să fie actor, sportiv fiindcă oamenii au nevoie de valori, au nevoie de repere.
A.A. Da, a fost o emisiune frumoasă, inspirată din cea de odinioară, „Ceaiul de la ora 5”. Ambele emisiuni asta prezentau, la 10 ani distanță: valori și repere.
C:M.:
Am fost aleasă să prezint „Genialii”, m-am bucurat foarte tare fie că am interpretat anumite personaje în scenete, fie că domnul Lazarov mi-a încredințat câteva dintre ediții să le prezint. Revin la aceeași problemă, publicul are nevoie de emisiuni de calitate fie că sunt emisiuni culturale, fie că sunt emisiuni de divertisment. Divertismentul a început să capete un sens peiorativ din păcate în ultimii ani și se pune semnul egal între divertisment și scandal. Din punctul meu de vedere este fals și ceea ce înseamnă fake este alăturat termenului de divertisment. Totuși, cred că divertismentul este cu totul altceva. Acel ceva de care publicul de toate vârstele are nevoie căci nu degeaba probabil și cei foarte tineri agrează și astăzi serialul BD la munte sau la mare. Îi îndrăgește pe actorii de acolo, actori de comedie de o valoare indiscutabilă și aproape că nu putem să punem nimic în loc din ceea ce avem în ziua de astăzi chiar dacă avem o pleiadă extrem de talentată de actori de comedie. Sunt foarte puține momentele în care artiștii români au posibilitatea să se manifeste la semnătura valorii lor în proiecte care să-i reprezinte.

A.A.: De ce?

C.M.: Este o întrebare capcană. Din punctul meu de vedere, cred că este o lipsă totală de interes pentru calitatea actului artistic, pentru calitatea produsului de divertisment. Oamenii de divertisment au rămas în continuare. Există producători cu care noi am lucrat, dar nu se mai investește și până la urmă, trebuie să ne întoarcem la ceea ce dictează întregul glob, banul. Banul este condiționat de oamneni care nu au niciun interes, probabil, ca imageidentitatea națională, culturală, artistică românească să fie dusă mai departe, ca limba română să fie conservată și dusă mai departe de cei care astăzi au ceva de spus. Probabil că, se dorește undeva să se treacă cu un tăvălug peste tot și să nu se identifice nimic valoros și nimic din această perioadă să nu rămână. Cred că, e de datoria fiecărui om din țara asta și mai ales a elitelor, a personalităților culturale, artistice să vorbească, să fie mai prezenți și atitudinea civică să funcționeze. Mergând doar pe principiul „Domne, asta e, n-ai ce să-i faci.”, ne vom trezi probabil peste câțiva zeci de ani că, privind în urmă în toată această perioadă, nu putem să identificăm ceva valoros. Ar fi extrem de trist, pentru că România are valori fără doar și poate, dar ar trebui să înceteze perioada aceasta în care valorile noastre sunt recunoscute în afară și după care ne lăudăm și noi cu ele. Este de neconceput. Ar trebui ca toată această stare de beatitudine, de lamentare și de relaxare sau resemnare să înceteze și să fim mai prezenți, să avem o atitudine concretă.
A.A. Ați tot vorbit despre public care este relația dumneavoastră cu el?
C.M.
:Publicului îi datorez enorm, pentru că oricât de mult ai munci, oricât de mult ai investi, oricât de multe sacrificii ai face dacă publicul nu te acceptă, dacă publicul nu te simte că ești sincer, nu te simte că-i oferi ceva care este necesar sufletului lui, te va respinge și toată munca și toate eforturile sunt zadarnice. Există și două expresii specifice una pentru televiziune și una pentru teatru: „Nu te iubește sticla” sau „Nu treci rampa”. Dacă însă ai norocul și te iubește sticla și ajungi la sufletul omului și treci rampa și spectatorul din sală rezonează și vibrează la ceea ce tu îi trasmiți înseamnă că toate eforturile tale nu au fost zadarnice și poți să-i mulțumești lui Dumnezeu că ai ales drumul care trebuie.
imageA.A.:Sunteți una dintre artistele care au o siluetă de invidiat. Cum vă mențineți în formă?

C.M.: Alternanța între orele prelungite de filmări, de repetiții, de spectacole cu momentele de relaxare. Îmi place extraordinar de mult să mă plimb, să merg pe jos și să mă plimb cu rolele, să fac ședințe de masaj, să merg la studioul de pilates. Încerc să nu mănânc după anumite ore, dar dacă vin la ore destul de târzii păcătuiesc și mănânc. Asta e. După care, a doua zi mă urc cu înfrigurare pe cântar, dar fluctuații mai mari de două, trei kilograme nu am avut niciodată și pot să zic că mă bucur de un metabolism bun.
A.A. În adolescență v-ați gândit să deveniți model?image
C.M.:
Nu, pentru că nu era această modă. Mi s-a întâmplat însă, după ce am devenit actriță, în calitate de persoană publică, să fiu solicitată, în ciuda faptului că nu am înălțimea unui manechin. Am prezentat destul de mult, mai mult poate decât eu mă așteptam sau mi-aș fi închipuit. Am închis chiar niște colecții importante ale unor creatorii atât români cât și străini. În 2005, cred, Sonia Rykiel, prezentă la un festival de modă din România, m-a ales ca eu să închid defilarea pentru colecția pe care a prezentat-o la București.
A.A.:Pe internet circulă o sumedenie de sfaturi despre cum să ne menținem tinere și frumoase. Unele bune, altele mai puțin. Care este secretul frumuseții dumneavoastră?
C.M.:
Cred că este voința lui Dumnezeu ca oamenii să fie și la chip așa cum sunt la suflet. Cred că este foarte important să existe un echilibru între suflet și chip. Nu întâmplător se spune că ochii oamenilor sunt oglinda sufletului. Suntem actori și lucrăm, iar corpul nostru este un instrument de lucru și este de datoria noastră să avem grijă de el așa cum avem grijă de sufletul nostru. Trebuie să ne îngrijim și de sănătatea trupească și să fim conștienți de faptul că tot ceea ce înseamnă materia trupului nostru, este instrumentul care ne ajută să ne exprimăm ceea ce compunem cu puterea minții, cu ceea ce ne dictează sau cu ceea ce ne îndrumă un regizor. Nu putem să-l neglijăm și nu putem să apărem oricum în fața oamenilor datorită cărora am devenit și noi cunoscuți. Trebuie să ne și îmbrăcăm frumos, dar să și arătăm civilizat.
imageA.A.: Dacă ar fi să schimbați ceva la dumneavoastră sau la caracterul dumneavoastră, ce anume ar fi?
C.M
.: Uneori poate sunt prea sinceră și asta poate îi rănește pe cei din jurul meu. Dar, prin ceea ce spun, încerc să corectez și nicidecum să lovesc sau să rănesc. Încerc să construiesc și nu să dărâm. Încerc mereu să funcționeze autocontrolul și să realizez dacă nu cumva preaplinul meu sau caracterul meu un pic prea vulcanic, n-ar putea uneori să rănească anumiți oameni și dacă lucrul acesta constat că se întâmplă îmi cer scuze și îmi îndrept nu doar prin vorbe ci și prin fapte o vorbă pe care am spus-o și care poate a mâhnit pe cineva.
A.A.: Credeți în destin? Dar in existența unei vieți anterioare?
C.M.
: Nu am suficiente informații ca să pot să emit o părere competentă. Sunt foarte multe păreri.Nimeni n-a venit de dincolo să ne spună. Toate părerile, toate opinile sunt fracturate, nu sunt duse până la capăt. Nu am avut niște experiențe ca să pot să spun că sută la sută se întâmplă ceva într-un anumit fel sau altul. Misterul lumii este atât de mare, iar noi atât de mici încât trebuie să avem curiozitatea de a experimenta, de-a cunoaște, dar în același timp și conștiința faptului că în viața asta pe care o avem suntem datori să creștem, să ne ridicăm și să ne îmbogățim spiritual. Dincolo de achizițiile materiale necesare, cred că mai mult sau cel puțin la fel de mult trebuie să fim preocupați și de devenirea noastră spirituală.
A.A.: Datorită meseriei și nu numai, ați călătorit foarte mult în străinătate. Ce țară v-a plăcut cel imagemai mult?
C.M.:
Aș alege două. Foarte diferite atât din punct de vedere al culturii cât și al experiențelor pe care le-am trăit în țările respective. Una dintre ele este Spania și cea de-a doua este Vietnamul. În Vietnam am reușit să văd, în puținele zile pe care le-am petrecut acolo, o altă imagine decât cea pe care o aveam văzând filmele americane care ne reprezentau într-un anumit fel poporul vietnamez și cultura vietnameză.
A.A.: Sunteți o femeie frumoasă și cu siguranță bărbații roiesc în jurul dumneavoastră. Ce așteptări aveți de la un bărbat?
C.M.:
Foarte multe, nu avem bandă ca să spunem. Nu există un bărbat ideal. Am aceleași cerințe pe care le am de la orice om cu care interacționez și restul e mister. Un om, obligatoriu trebuie să fie onest. Pentru mulți, onestitatea, sinceritatea au devenit un lux, dar pentru mine, pentru a putea avea o relaționare cu un om indiferent dacă este femeie sau bărbat, indiferent de tipul de relație este obligatoriu ca acest om să nu-mi înșele încrederea. De asemenea trebuie să aibă simțul umorului, iar lista este atât de lungă încât ne apucă dimineața dacă aș continua.
imageA.A.:Se spune că femeile înșală mai mult decât bărbații. Mit sau realitate?
C.M.:
Eu cred că sunt pe lumea asta oameni de caracter și oameni fără caracter deopotrivă. Aici, nu sunt împărțiți pe sexe, pe vârste, pe criterii sociale sau pregătire profesională. Un om are caracter sau nu.
A.A.: Majoritatea femeilor visează să devină mame. Vă doriți un copil?
C.M.:
Cred că orice femeie își dorește să facă un copil. Eu pe toți foștii mei elevi îi consider copiii mei. Am avut mai multe serii de copii cu care am lucrat și ca învățătoare, dar și mai târziu ca profesor la școala de artă pe care am avut-o. Mai sunt și părintele spiritual al unei fetițe, de 14 ani, care îmi și poartă numele, o cheamă Ecaterina, de care sunt extrem de mândră. Este un copil absolut minunat, este sufletul meu și o consider fără niciun fel de rezervă copilul meu.
A.A.: Am ajuns la finalul interviului și v-aș ruga să le trasmiteți un mesaj cititoarelor noastre.

C.M.:Traversăm o perioadă foarte debusolantă, cu foarte multe răsturnări de valori. Cred că orice femeie ar trebui înainte de orice să își păstreze feminitatea oricât de multe provocări ar avea de încercat într-o etapă a vieții sale. Trebuie să rămână ea însăși. Mă bucur că fac parte dintr-o nație în care femeile sunt considerate foarte frumoase și mi-aș dori să fim ceva mai conștiente de lucrul acesta, de valoarea pe care o avem și deopotrivă să investim și în aspectul nostru fizic, dar și în devenirea noastră spirituală.

Femei de 10 pe Facebook