banner marshal garden
Copii și tineri Poveștile unui copil

Crimă la țărm

                                       Motto: Uneori moartea înseamnă dragoste

Martha , fetița de 6 ani, se sculă de dimineață grăbită. Era entuziasmată pentru că tatăl ei  îi cumpărase un nou costum de baie și voia să îl încerce în mare.  O pupă pe mama ei și plecă pe plaja din curtea casei. Se îmbrăcă și fugi în mare. Înotă puțin dar se plictisi repede.  Mama ei,  Sarah, aduse un prosop și o șterse îndelung pe fetiță. Marea era liniștită, pescărușii zburau ca niște rachete și se strigau unul pe altul cu o anume  disperare.

(Sarah)Martha, nu-ți place să înoți? Te-ai plictisit cam repede…                                                                                                           (Martha) Nu mamă, dar vreau să fac și altceva. De exemplu un duș.                                                                                                                              Sarah o duse pe Martha în casă, îi desfăcu părul și o trimise la duș. La un moment dat se auzi din baie un țipăt  de groază. Martha găsise două cadavre în baie. Unul al tatălui ei, Max Jonhatan și unul al unei femei necunoscute. Fetița fugi speriată în sufragerie la mama ei. Imaginea tatălui ei fără suflare pe jos o marcă pe biata fetiță.  Când află Sarah totul era gata să leșine.  Se îmbrăcară și repede plecară spre secția de poliție. Acolo, agentul de la criminalistică le primi în birou. Sarah spuse cu glas pierit:

(Sarah)Domnule Alexander…                                                                                                                                                                               (Alexander) Da!?                                                                                                                                                             (Sarah)Fiica mea, Martha Jonhatan, a găsit astăzi în baia noastră…                                                                                                   (Alexander)Ce a găsit?                                                                                                                                                                                                                                                                   (Sarah)Două cadavre. Unul al soțului meu, Max Jonhatan, și unul al unei femei necunoscute.                                                                                                                                                                (Alexander)Sfântă Magdalena! spuse mirat domnul Alexander. O să trimit imediat o echipă de polițiști la dvs acasă, iar până atunci păstrați-vă calmul.                                                                                                                                            (Sarah)Vă mulțumim din suflet, domnule Alexander.                                                                                                                  (Alexander)Nu aveți pentru ce. Aceasta mi-e meseria.                                                                                                                

Capitolul 2 

Sarah își luă fetița de mână și plecară spre casă. Speriată, fetiței îi era frică să doarmă. Când Sarah reuși să o culce dintr-o data se auzi un ciocănit puternic  la ușă. Erau polițiștii. Sarah le deschise și le arătă drumul spre locul faptei. Doctorul legist, domnul George Hamburg, după multă concentrare spuse:                                                              (George Hamburg)Doamnă Sarah, soțul dvs, domnul Max Jonhatan, a fost înjunghiat în inimă de o persoană specialistă în astfel de lucruri pentru că a atins cu exactitate locul cel mai sensibil                                                                                                            (Sarah) Nu pot să cred. Este imposibil… Nu soțul meu… Domnule, el nu avea nici-o vină! zise Sarah plângând.                                                                                                   (Alexander)Vă cred, vă cred.                                                                                                                                                     Polițiștii luară cadavrele și le duseră la investigații. Acolo i se află identitatea necunoscutei. Se numea Matilda Lee. Avea 16 ani și înălțimea 1,65. Când Sarah află, era copleșită.  Matilda era fiica fostului ei iubit. Cel care se certa cu Max, pentru iubirea ei.                                      (Sarah)Domnule, este adevărată identitatea ei?                                                                                                     (Alexander)Da, din păcate da…     

                                           Capitolul 3

După un timp de tăcere, domnul Alexander a tăiat liniștea spunând:                                                                                                                                                                          (Alexander) Deci, ce așteptăm? Mâine dimineață începem ancheta, până atunci dumneavoastră duceți-vă fiica acasă și  odihniți-vă.                                                    – Vă mulțumim, domnule!                                                                                                                 Dimineața ancheta începu. Domnul Alexander îi punea câteva întrebări doamnei Sarah Jonhatan:                                                                                          (Alexander)La ce oră au fost depistate cadavrele?                                                                         (Sarah) Ora 19:40.                                                                                                                                                           (Alexander) Cadavrele sunt încă la investigații și tocmai am primit o informație. Crima a avut loc, la ora 18:40. Unde erați atunci?                                                                                                    (Sarah)Eram cu fiica mea pe plajă.  Soțul meu era în casă… Gătea.                                                                                                            ( Alexander)Bun. Acum trimit un echipaj la dvs acasă pentru a investiga în bucătărie. Poate găsesc o pistă.                                                                                        După o oră echipa se întoarse la secție.                                                                                   (Jimmy)Domnule Alexander!                                                                                                         (Alexander)Da, agent?                                                                              (Jimmy) Au fost găsite urme de pantofi în bucătărie.                                                                                (Alexander) Puteau fi ale lui Max. Nu este nici-o pistă.                                                                                         (Rocco)Au fost scanate și după niște investigații s-a aflat proprietarul lor.                                                                                                                                                       (Alexander)Cine este?  O pisică?                                                                                                                                   (Jimmy) Foarte amuzant! Si proprietarul e Jonh Lee.                                                                                                                                  (Alexander)Tatăl Matildei Lee? Fata omorâtă?                                                                                                                                       (Jimmy) Da, vezi?                                                                                                                              (Alexander) Bine, poți pleca.                                                                                                                                    Domnul Alexander Wiliam  era indus în eroare. De ce ar vrea Jonh Lee să-și omoare fiica? Sarah intră în birou:                                                                 (Sarah) Vreo veste?                                                                                                                      (Alexander)Da! Cineva a intrat în bucătărie înainte  de crimă. Acela a fost Jonh Lee.                                                                                                                                                    (Sarah)Ce?

                                 

                                               Capitolul 4                      

Sarah încremeni după cele aflate. Ieși nervoasă din birou, își lăsă fiica în grija femeii de serviciu și plecă acasă la Jonh, în sudul Angliei. Bătu la ușă. Domnul Lee deschise:                                                                                              (Lee)Ce este Sarah? Acum ți-ai dat seama că sunt mai chipes ca Max?                                                                                                                       (Sarah)De ce l-ai omorât?                                                                                                    (Lee) Pe cine?                                                                                                                                          (Sarah) Pe Max! De ce ești așa de crud? Eu l-am ales! Îl iubeam, iar tu ai intervenit mereu în iubirea noastră! Ți-ai omorât și fiica!                                                    – Ce vorbești ,nebuno? Fiica mea s-a dus acasă la iubitul ei ieri…                                -Ce iubit? Era moartă în casa mea!                                                                                          (Lee)Eu personal am fost ieri acolo, iar Max era singur și gătea. Am băut amândoi o cafea apoi am plecat.                                                                            (Sarah)Fiica ta și soțul meu s-au dus pentru totdeauna!                                                                        Domnul Alexander depistă ceva de pe camerele de filmat de pe plajă. Matilda Lee venise în vizită la Max și se certau la ușă. A existat  o bruscare între ei dar după au intrat în casă. Repede a pus mâna pe telefon, a sunat-o pe Sarah și a chemat-o la secție de urgență. Imediat Sarah a ajuns.                                                                                (Sarah) Da domnule?                                                                                           (Alexander)Uite filmările camerelor de pe plajă! Au existat niște încăierări între ei dar după a primit-o în casă. 

                               Capitolul 5          

(Sarah) Max nu avea nici-o legătură cu fata aia, sau erau iubiți?                                                                            (Alexander)De unde va venit idea asta?                                                                                                            ( Am fost acasă la Jonh Lee și mi-a spus că fiică-sa era ieri cu iubitul ei, la el acasă…                                                                                                                   – Păi ea are un iubit… Acela   este Mark Swell.                                                                                    – Nu se poate… Atunci ce căuta la Max?                                                                                                  După ce toți au intrat în ceață domului Alexander i-a venit o ideie:                                                                                                                                                                                – Să mergem la prietena Matildei, domnișoara Milla Rolles pentru a afla informații .                                                                                                                 Ajunși acolo au bătut la ușă și le-a răspuns fix domnișoara Milla:                                                                              – Da? Cine sunteți?                                                                                                                         – Suntem de la criminalistică. Sunt inspectorul Alexander Wiliam!                                                                                                  – – De ce mă căutați? Pentru moartea Matildei ?                                                                  -Da, am auzit că erați bune prietene… Puteți să ne răspundeți la câteva întrebări?                                                                                                                                                                                                                       – Bine. Matilda era cea mai bună prietenă a mea.                                                                   – Ok. Știi de vreo legătură între ea și Max Jonhatan?                                                                                – Da. Matilda era complet îndrăgostită de Max, dar cu toate acestea avea deja un iubit, pe Lans Morgan.                                                         – Ba nu, sursele spun că ea îl avea ca iubit pe Mark Swell.                                                                                           – Nu, numele lui cred că era Lans Morgan.                                                                          – Atunci înseamnă că fata avea doi iubiti și era îndrăgostită de al treilea! Era nebună pentru că avea doar 16 ani.                                                                                                

                                            Capitolul 6                                                                                                       

Pe o terasă în Los Angeles, doi bărbați își beau cafeaua   discutând despre o afacere foarte importantă legată și de familia Jonhatan. Persoanele neștiute de agenți aveau o totală legătură cu acțiunile petrecute în Anglia la casa Jonhatan.                                                                          – Ți-e dor de familia ta?                                                                                                                     – Care familie? Manda Sevrer și fiica ta Lola Sevrer!                                                                                 – Nu-i bai. N-am nevoie de ele.                                                                                    – Afacerea merge strună prietene!                                                                                                                                În Anglia, la Poliția Davis nr.5, agentul Alexander identifică un punct pe hartă care a intrat în calculatorul dispărut al lui Max Jonhatan.                                                                                                                  – Agent Jimmy!                                                                                                                          – Da inspectore?                                                                                                                                                   – Cheam-o imediat pe dna Sarah la mine în birou. Acum!!                                                   – Da? Ce este inspectore?                                                                                                                     – Am identificat un punct roșu pe hartă în Los Angeles-Statele Unite. Aveți rude acolo?                                                                                                      – Din câte știu, da. Vărul lui Max.                                                                                                             – Cum îl cheamă?                                                                                                               – Derek Alison.                                                                                                                                                                                                           – Mergem imediat în Statele Unite.  Agent Jimmy, fă rost de bilete spre Los Angeles. Zborul cel mai curând.                                            – Da, să trăiți!                                                                                                                         În Los Angeles cei doi bărbați tocmai au terminat de umblat pe calculator. Calculator lui Max Jonhatan. 

                                             Capitolul 7 

În Statele Unite, domnul Alexander, care ajunsese la americani împreună cu Sarah și echipa de poliție, a plecat acasă la vărul ei, domnul Derek Alison,  unul din   milionarii din Los Angeles.  Ajunși acolo, Sombra, valetul lui Derek le deschise ușa și îi întâmpinară în sala de primire a oaspeților.  Derek își făcu apariția din dormitor:                                                                                                             – Așa, Sarah! Vii cu poliția în vila mea! Bravo, bravo!                                                                                       – Lăsați cearta, spuse apăsat domnul Alexander.  Am venit cu scopul de a te  întreba despre moartea lui Max Jonhatan. Calculatorul lui e la tine?                                                                                                              – Sarah, ce zice ăsta, Max a murit?                                                                                        -Da, Derek, de aceea suntem acum la tine, fiindcă el avea un calculator înainte să moară, care a dispărut și a fost detectat în Los Angeles. Este la tine?                                                                                – Nu știu despre ce vorbești! Eu am propriul meu calculator, ce să fac cu al lui, și-apoi ce naiba, insinuezi că l-am omorât pe Max?                                                                                                                                                                             

                        Capitolul 8

– Poate! Ce ai de spus în apărarea ta?                                                                               – Că sunt nevinovat!                                                                                                                                                   – Sarah?                                                                                                                                                                          – Mă rog, ce-i domnule Alexander?                                                                                                                   – Punctul roșu a reapărut pe hartă. Derek nu minte!  Calculatorul este folosit de altcineva. Derek, dă-ne o listă cu  suspecții de crime cei mai cunoscuți și șireți din Los Angeles!                                                                             – Imediat domn milițian!                                                                                                                                         – Auzi, nu trăim în anii 80 ai țărilor comuniste. Sunt polițist, nu milițian!                                                                                              – – – Cum zici tu, domn milițian!                                                                                            Alexander își izbi de trei ori capul de perete în timp ce Sarah primi lista cu suspecții de crime, locuințele lor și abilitățile fiecăruia de a ucide.                                                                                                                    – Hai să mergem, zise Alexander.                                                                                           – Bine, pa, Derek!                                                                                                                     – Pa, Sarah, și mult noroc!                                                                                                              – Să fie.          

Sarah și Alexander citeau lista suspecților de crime:         

Andree Lector- Strada Vizer, nr 44 – înjunghie în gât                                                                                             Zara Leclin- Strada Vener, nr 2- împușcă în apendic                                                                                                                    Brazil  Heghenson- Strada Cupadelmy, nr 4 –  înjunghie în inimă                                                                                                    Steuard Locnest- Strada Vizer, nr 42- înjunghie în coastă            

– Sarah, nu-i ceva ciudat?                                                                                                                           – Ce?                                                                                                                                                                                                           – Doi criminali stau pe aceeași stradă, la două case distanță!                                                      – Mai bine să mergem la cel care înjunghie în inimă să aflăm informații.

                                            Capitolul 9

Au bătut la ușă. Domnul Brazil le deschise:                                                                                                 – Ei, da, holla!                                                                                                                                                    – Holla. Hablas ingles?                                                                                                                    – Da! Ce e?                                                                                                                                                                                       Unde ai fost pe data de 9 mai?                                                                                       – În vacanță cu copiii în Italy!                                                                                                                                                 – Bine! Mă duc la toți vecinii tăi!                                                                                                                           – Si!                                                                                                                                               – Doamnă Rita?                                                                                                                                             – Da!                                                                                                                                                           – Domnul Brazil a fost pe 9 mai în Italia?                                                                                                       – Da, cu soția și copiii dânsului! I-am însoțit la aeroport și i-am uracat în avion!                                                                                                                      – Da, bine!                                                                                                                    – Alexander, un nou punct roșu! Se uită pe calculator.         

Trecând la cei doi bărbați care cu ceva timp în urmă stăteau la o terasă, acum sunt la niște birouri la care iar umblă pe calculatorul cu punct roșu!                                                                                                                          – Lele verde siminoc, omul bun n-are noroc!                                                                               – Mai taci! N-am chef de glume! Hai să ne terminăm treaba pe calculatorul ăstuia!                                                                                                          – Cu mine nu trebuie să vorbești așa. Știm noi ce știm! Fără minciună. Calcultorul e al…                                                                                                   – TACI! Vine cineva!                                                                                                           – Domnule director, ați primit un plic !                                                                                         – De la cine?                                                                                                                          – De la Brazil Heghenson! ( Va urma)

                                    Capitolul 10

-Da, dă-mi plicul!                                                                                           – Poftiți! Luați-l!                                                                                                                                           – Pleacă!  Ieși afară din biroul meu!                                                                                             – Da, domnule! Dar…                                                                                                     – Niciun dar!                                                                                                                             – Hai să deschid plicul… Ce? Cum a făcut-o?                                                                                                          – Ce, băiete?                                                                                                                                                                Heghenson le jucase o festă. A trimis poze cu criminaliștii în Los Angeles! 

-Idiotul, javra. Ne vor prinde. Acum plecăm în  Anglia, rapid!!!                                                                                      

După un zbor lung cei doi au ajuns în Anglia în locuința lor secretă. 

– Boss, ce facem acum? Mai minți sau ne predăm?                                                                       – Mi-e dor de familia mea.                                                                                                              – Păi ce facem? Ne predăm?                                                                                                    – Pentru că în modul ăsta o să mă urască. O să le jucăm o festă. Stăm pe calculator, apare un punct roșu în Anglia, ei vin, și dintr-o data, bufff! 1.000.000 de puncte roșii. 

                   Capitolul 11                                                                                                                          

-Sarah, uite!                                                                                                                       – Un punct roșu în Anglia! Au fugit javrele sau javra!                                                                         -Plecăm în Anglia. Nu mă duc ăștia cu zăhărelul!                                                                                         – Bine zis. Foarte real.                                                                                                                                                 – Jimmy!                                                                                                              – Da, my lord?                                                                                                                 – Pregătește avionul. Expediția în America s-a încheiat!                                                            – Da, my lord!                                                                                                                                  – Chef!                                                                                                                                                                                – Da, Lery?                                                                                                                                          – Nu mai este un punct roșu, ci sunt 1.000.000.                                                                                 – Ce vorbești? Dă-te!                                                                                                                                                                      

Calculatorul a fost folosit cu deșteptăciune de nebuni pentru că le-au virusat laptopul polițiștilor! Acum nu era doar un punct roșu, ci 1.000.000!                                                                                                      – I-am terminat. Sah-MAT!  Bufonii!                                                                                        

                           Capitolul 12                                                                                                                                      – Mamă?                                                                                                                                                     – Da, Milla?                                                                                                                                                      – Am uitat să le spun polițiștilor ceva! Trebuie s-o sun pe Sarah!                                                              – Ok.                      

Sarah primește un telefon. Era Derek.                                                                           – Da,Derek?                                                                       

– Mamă, nu răspunde. Sarah cred că vorbește la telefon.                                                                  – Las-o în pace. O să-și dea ea seama.                                                            – Nu, mama, era vorba despre…                                                                                     – Poliția, mâinile sus!                                                                                                                               – Mamă, vezi?   Domnilor, ce este?                                                                                    – Sunteți acuzată de complicitate la uciderea lui Max Jonhatan și Matilda Lee.                                                                                                            – Nu, eu nu am făcut nimic, doar că dețin o informație importantă.                                                                                                               – Da, sigur! Luați-o!                                                                                                         – Nu, este important. Nu mint. Vă jur!                                                                                                 – Milla, fata mea! Milla!

Atmosfera era ca-n Contele de Monte Cristo când l-au săltat pe Dantes pe degeaba. Numai tabloul de deasupra al reginei Elisabeta mai arăta puțină bunăvoință, căci doar atât lipsea.

(Va urma)  

                      Capitolul 13

 La domnul Alexander nu era prea bine. Pe Sarah a sunat-o Derek care se afla în America la o închisoare de femei din Michigan. 

– Sarah, ce a zis Derek?                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   – Trebuie să plecăm în America iar. În Michigan există o închisoare de femei, iar acolo avem o  suspectă pentru punctele roșii.  Tu ce ai?                                                                                                                                     – Sarah, va trebui să fiu înlocuit. Mă bucur că te-am ajutat, dar am probleme mari  de sănătate.                                                                                                 – Mulțumesc Alexander, pentru tot!

O anumită apropiere discretă , un sărut pasional au  însemnat un mulțumesc adevărat cu care aventura s-a încheiat pentru Alexander.                                           

Ajunși în America la închisoarea de femei, doamna Shelly, care preluase cazul din cauza problemelor de sănătate ale lui Alexander, se minună de un lucru. În închisoarea de femei nu era nicio femeie. Atunci i-a pus pe colegi să investigheze și ea a rămas singură la ușă. Dintr-o dată, o sapă îi crăpă capul doamnei Shelly care căzu lată pe podea. Agentul Jimmy o găsi și o duse de urgență la spital, unde victima a intrat direct în operație.                                                                                  

 – Sinistru, spuse Sarah, nedumerită. Cum ne modelează Faust.

                           Capitolul 14

          După patru ore de operație, doctorul Jean, spuse trist:

– Domnilor, doamnelor, polițista este încă în stare gravă.                                    

– A, este mai simplu.                                                                                                                       –Nu chiar, doamnă Sarah. Dacă mai are șanse, nu va mai putea să-și facă treaba de polițist criminalist.  În cel mai bun caz, timp de un an și ceva, dar cel mai pobabil niciodată.                                                                                                    – Păi pe noi cine ne ajută?                                                                                              – Sarah, se întoarce Alexander, spuse Jimmy bucuros!                                                       – Ce? O să se….. E o veste extraordinară!                                                                            – De ce?                                                                                                                 – A, nimic. Ziceam și eu.                                                                                                                                        – Stai așa. Ți-a fost omorât soțul, ești departe de fiica ta, facem o anchetă grea de crimă, și ție-ți arde de iubire?                                                                            – Sunt un om liber. Fac ce am chef eu. Ce-ți pasă? Sunt eu și gata.                                                                                                           – Sarah, ți-a fost omorât soțul!                                                                                                     – Și ce? Copilul are nevoie de tată. Fie că e Max, fie că e Alexander. Așa trebuie. Nu te mai băga în viața mea. Nu te privește, ai priceput?  Acum vom încheia tot.

                     Capitolul 15

Alexander află vestea. Într-adevăr, îi era dor de Sarah dar nu suporta ideea că ea își dorește mai mult de la el. O dorință sălbatică pe care Alexander o aștepta ușor îngrijorat!                                                                  Sarah plecă la Alexander. O fracțiune de secundă dură până când ea strigă:

 -Alexander!?  Unde esti? Unde te afli? Dacă mă iubești, ieși!                                                    – Nu te iubesc. Eu îmi iubesc soția!                                                                                 – Adică mă iubești!                                                                                                                                           – Tu nu ești soția mea!                                                                                                                                                                  – Dar ești căsătorit?                                                                      Conversația lor a fost auzită și de agentul nou, Ricco. El s-a dus la Jimmy și i-a povestit. Moartea înseamnă uneori și dragoste!( Va urma)  

                                           Capitolul 16                                                 

     Dragoste? Moarte? Oare moartea înseamnă dragoste? Oare instinctul dragostei duce la moarte? Oare Max a murit împlinind un anume scop? Martha acum, de 12 ani, avea mai multă încredere în ea așa cum îi spunea tatal său. Ea s-a gândit mereu la ceea ce nimeni  nu știa până acum. Tatăl ei avea un dușman care-i dorea moartea. Acel dușman purta un nume. Numele lui era Athila Barsa. Athila era un milionar, o persoană care știa doar să arunce cu bani ca un bumerang și să se întoarcă  multiplicați. O persoană care l-ar putea mânca de viu. Un DIAVOL al pământului.                                                                   

Ricco intră în cameră:                                                                                                      -Șefu, șefu! Doamna…..a omorât-o!!                                                                                           -Cine pe cine a omorât?                                                                                                         -Unu’ mascat!!                                                                                                                         -Pe cine?                                                                                                                                                                             -Pe…….S..Sa…Sara….Sarah!                                                                                                    – Mama mă-sii! Vă… de nenorociți!! Sarah a mea!!!! Sarah! SARAH!!!!!

Era o seara tristă în casa lui Alexander. Cutia, pereții ucigători de lemn ai coșciugului pentru Sarah, amintirile, totul! Nimeni nu mai rămăsese…  Oare va mai continua ancheta? Ți-e dor să-ți fie dor, uneori.

 

                            Capitolul 17   

 A murit  cum nu trebuia să moară, cu toate că moartea nu vine ca o trebuință. Dumnezeu a fost dur cu ea. Poate mai aveau șanse să se iubească (Sarah și Alexander) dar acum ea este, devine în curând, scrum.

După o lună:                                                                                                                                                              -Da, m-am decis! O să continuăm ancheta! Sarah merită, chiar dacă este acolo sus, să-i fie răzbunat soțul. Dar pe ea cine a omorât-o?                             

 -Poate Dracu’,  șefu’!!                                                                                                – Bă, îți zic un adevăr. Știi cine-i Drac?                                                                           – Ău’? Cine?                                                                                                                        – TU boule! Cum s-o omoare Diavolul?                                                                       – Zâceam ș io!

                      Capitolul 18

După ce Alexander și-a revenit din șocul  morții ”iubitei” lui, a reînceput ancheta. Atmosfera din secție nu mai era cea care a fost în urmă cu o lună. Veselia și glumele la cafea s-au transformat în condoleanțe și lacrimi nevăzute. 

– Jimmy, nu-ți uita buna dispoziție în dormitor! – zise puțin glumeț Ricco.                                                                                                                                   – Nu mă amuză gluma deloc.Ba chiar mă reindispune. De o lună, în loc de pizza pe care o mâncam cu Sarah, mănânc colivă cu dungi negre.                                                                                                                                                     

– Alexander, te mai scoli odată? Tot cu scobitori la ochi îți spui rugăciunea pe care acum câteva săptămâni poate o spuneai în pat cu Sarah?                                                                                                                            – Oloagă mi-e gândirea, când viața nu e viață și lacrima neudă uscată mi-e pe față.                                                                                                                 

– Hopa, poetule! Te-ai sculat melancolic, cu toate că în urmă cu 24 de ore ne suneai că Sarah și-ar dori să ne vadă zâmbind. Te-au ciuruit iar gloanțele amăgirii, prietene!                                                     

– Prietene? Te-a luat și pe tine barca pe  valuri sau în cazul tău marea nu are apă?                                                                                                                            – Da, am fost la școală și am învățat bunele maniere (nu că aș fi prost așa cum par)!                                                                                  – Hai, gata cu vorba. Să mergem. Avem de anchetat trei crime și niciuneia nu i s-a aprins beculețul. Tu mai știi să spargi parole  la uși și seifuri?                                                                                                                        – Da, dar la ce ne-ar folosi?                                                                                                    – Fii răbdător. Cu răbdare câștigi războiul! 

 

                    Capitolul 19

După ce echipa s-a strâns la sediu, vorbele precipitate au reînceput:                                                                               (Alexander) Voi ați luat-o razna?                                                                                         (Elmar) Nu, dar tu?                                                                                                                                                                                                           (Ricco) V-a luat buburuza? Sarah a fost omorâtă, deci trebuie să aflăm – în sfârșit – de cine!   Batem pasul pe loc. Ceva ne scapă.                                                                                                                                      (Alexander) Va lua mult timp… Aflăm cine e? Nu! Ce-ați zice dacă am merge la primul-ministru !                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        (Ricco) Ești NESĂNĂTOS?  Mergem laTeresa Shelly?                                                                                            (Alexander) Ești deștept! Trebuie să sparg o încuietoare!!!!!                                       

După ce au ajuns pe  Downing Street 10,  au intrat la primul ministru și posturile erau în felul urmator: Elmar- îl ținea de vorbă pe gardianul de la intrare, iar Jimmy – care obținuse cu greu o audiență la premier – lungea discuția cu doamna Teresa Shelly în micul salon unde ținea o dată pe lună astfel de întrevederi. 

Alexander era cu  Ricco și echipa, încercând  să spargă încuietoarea de la biroul prim-ministresei, unde se strecuraseră profitând de scurta ieșire a șefului de cabinet. 

Jimmy o plictisea pe Teresa cu POLIȚIA; CRIMINALII; MORȚII, etc…                                                                                                                                                                                                                                (Teresa Shelly) I have busy schedule. I think it’s enough with death, murder, robbery and police . Did you go to America? I’m going there.                                                                                                                                                             (Jimmy) Ok.  Good bye!   

                                                                                                                                                   (Alexander)Vine cineva. Deschide-l, deschide-l!                                                                                 (Ricco) Mă grăbesc!!! Gata! Am reușit!                                                                                             (Jimmy) Am venit, vedeți că urcă. Să intrăm!                                                                        (Alexander) Intră, intră.                                                                                                       

Teresa urca, urca, până a auzit niște sunete.                                                  

(Gally) Doamnă, polițiștii cred că nu au plecat. Poate sunt la etaj                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       ( Teresa)Mi-au spart biroul! Crima, adică, pardon, lucrurile mele!!!!!                                                                                                                                      (Alexander) E sânge. E prea mult sânge . Crimă clară, dar sângele are coajă.                                                                                                                                       (Dr. George Hamburg) Sângele este de două luni.  Fix când a fost omorât domnul Jonhatan.                                                                      (Alexander) Ea l-a omorât! Uite povestea:                                                                    ,,Jonhatan era pasionat de crime, poliție, și se băga în toate. La congresul cu numărul 3, s-a dezbatut subiectul Poliție.  Teresei nu i-a convenit pentru că trimitea la niște lucruri de nemărturisit din viața ei și cariera politică se năruia. L-a omorât pe Jonhatan și pentru că  Mathilda a văzut crima, a fost și ea omorâtă. Milla a aflat de la Mathilda ceva înainte să moară. Teresa a prins de veste,  așa că a mințit polițiștii că Milla ar fi vinovată de complicitate la crimă. După ce a văzut unde am ajuns cu  investigația,  i-a crăpat capul comandantei. După aceea a omorât-o pe Sarah pentru că știa cel mai mult dintre toți, era martorul incomod care trebuia eliminat. A plătit doi oameni să joace rolul hoților de calculator și așa ajungem la CRIMINAL!   

 (Dr. George Hamburg) Mai este ceva greu de lămurit. Sper să  reușim.

(Alexander) Mie totul îmi este clar!   

(Dr. George Hamburg) Cum poate un om cu această funcție înaltă să ucidă, să aibă timp să ucidă, să treacă neobservat când viața îi este publică? Sigur că, așa cum a angajat doi simulatori pe calculator, a plătit și executanții crimelor.  E mult de investigat. Greul abia acum începe!

Capitolul 20                                                                                                                               

Jimmy a luat-o  pe Teresa și toți i-au pus fel de fel de-ntrebări.                                                                        (George) De ce ai ucis?                                                                                            (Teresa) Nu am ucis. Măcar în mințile voastre de gângănii să știți că nu am timp de alte treburi, și stați, voi cum ați intrat în biroul meu?                                                                                                                                                          (Alexander)Hi, hi… Păi, forțe speciale?                                               (Teresa)Ce amuzant. Să știți că mor de râs.                                                                                                                     (Jimmy)Serios?                                                                                                                                         (Teresa)Tu crezi? Numai proști, doamne, pe lumea asta…                                                                                   (Jimmy)Da, adică nu!?                                                                                                  (Alexander)Deci, revenind la subiect, de ce ai ucis?                                                                                                                (Teresa) Uite, știu un cuvânt românesc care e ,,am minte o leacă”. Tu nici ,,leaca” n-o mai ai.  Nu am ucis eu. Am un alibi bun.                                                                                                       – (Jimmy)Ce-mi pasă de aibi, pe mine mă interesează sângele!!                                                                                                                  (Teresa)Dracu’ știe de unde-i sângele! Ce-mi pierd eu timpul cu voi pentru o vopsea roșie, veche. E modelul peretelui și podelei. (Alexander)NU PARE, TANTI!  Luați-o la secție!                                                                                                        (Teresa)PAZAAAAAA!                                                                                                                                 (Paznic 1) Stai un pic, domnule, nu pleci nicăieri cu doamna!                                                 (Paznic 2) Hai la tata!                                                                                                                                             ( Servitoarea) En garde!                                                                                                                                                                                                           ( Bucătăreasa) Du-te-n …, îți dau una cu tigaia de te ia bâțu’.                                                                                                        ( Alexander) Stai mamaie, stai o lecuță. Tu nu știi pe cine servești. Servești o criminală.  (Va urma)

               

        

Femei de 10 pe Facebook