Bombănelile Marinei Editoriale

-Ce mai faci? – Bine!

 

….Este, cu siguranță, cel mai frecvent schimb de cuvinte dintre noi, bipezii. Îl concurează, poate, cuplul “-Hapciu!” – “-Noroc!” . Aș spune că aceste scurte dialoguri ne-a intrat în sânge, că le rostim  cu naturalețea cu care ne băgăm mâinile în buzunar când ne e frig, întoarcem capul după femei ( la bărbați mă refer, desigur!)  sau înjurăm Guvernul. 

Dar să revenim la “- Ce mai faci?” – “Bine”. Mecanismul e simplu : ne taie calea cineva cunoscut și , după obligatoriul salut,  adresat și el sub diverse forme, urmează invariabil, de regulă din partea celui care nu se grăbește,  prima întrebare a unui chestionar care poate continua sau se poate opri aici : “Ce mai faci?”. 

Intr-un fel, e firesc : nici nu te poți limita la un simplu salut – asta dacă cel din fața ta e mai mult decât un om pe care doar l-ai mai văzut cândva ; în acelasi timp, nici nu poți înainta în dialog, fără să parcurgi etapa preliminară “ce mai faci?” . Înainte de a discuta despre criza mondială, COVID, școala online, hipertensiunea soacrei, starea vremii și rețeta de cozonaci, e musai să te interesezi, chiar și formal, de starea celui din fața ta. 

      Există, desigur,  foarte multe cazuri, în care binecunoscutul schimb de replici nu reprezintă decât un dialog de complezență, devenind uneori un simplu troc de minciuni. 

Primul întreabă ca să se afle…în treabă ! De fapt, nu-i pasă nici cât negru sub unghie de tine, de ceea ce faci, de cât de bine îți este ( ba, să mă iertați, uneori chiar l-ar face fericit să știe că nu ți-e bine deloc 🥴). Cel de-al doilea – interlocutorul –  răspunde aproape mecanic. I-ai pus intrebarea la care oricum se aștepta, iar răspunsul îi era deja pregătit pe limbă, gata de decolare : “-Bine!” . Scurt și cuprinzător. 

Uneori acel “bine” al nostru chiar ascunde un “bine” real. Suntem in regulă, trăim, nu ne-a atins COVID-ul, suntem cu facturile la zi, in familie domnește pacea, nu-s războaie nici la muncă. Să fim sănătos, așadar! De multe ori însă  răspunsul are cu totul alt substrat : suntem , de fapt, “praf”, dar nu vrem să-i dai satisfacție celuilalt.  Sau : nu ne e bine, dar ce vină are celălalt să-ne asculte lamentările, când oricum nu ne poate ajuta?  

Mai există și varianta în care acel “Bine”, rostit printre dinți, se traduce în :  “cum să scap mai repede de ăsta?”. El, acel “Bine” furnizat interlocutorului,  devine pașaportul nostru spre libertate. Felicitări! Tocmai am scăpat de un dialog de care nu aveam nevoie! 

    Sunt situații în care întrebarea “ce faci?” –  în care înghesuim întreaga noastră bună credință – se întoarce împotriva noastră. Ca un bumerang nătâng.  “Ce mai faci?”-ul nostru sincer și nevinovat, devine o minge pe care i-o ridicăm la fileu celuilalt : fără să știm, îl facem fericit că în sfârșit are pe umărul cui plânge. Iar șansa nu trebuie irosită ! – gandește el.  Prin urmare, ne trezim că ni se varsă în cap  întregul năduf al celuilalt, ni se istorisesc,  cu lux de amănunte,  toate nedreptățile care s-au adunat în viața lui. Dialogul devine un monolog exasperant, care naște în capul nostru o sigură și firească reacție nerostită : “Cine naiba m-o fi pus să-l întreb?”. Psihologii recomandă să ne distanțăm ferm, fără jenă, de astfel de persoane ( unii le încadrează în categoria celor “toxice”) , care ne încalecă inutil cu problemele lor. Nu vrem să fim dromaderii care să poarte în cocoașă nefericirile celor din jur, nu-i așa? 

….Până acum, știu, randurile mele vă par un soi de inutilă “teorie a chibriturilor”. Unde vreau să ajung, de fapt? Nicăieri. Concediul forțat pe care-l ispășesc face să se încolacească de mine  cele mai stranii întrebări. 😁

    Vă propun însă un exercițiu de imaginație : ce-ar fi, dacă la întrebarea “Ce  mai faci?” fiecare dintre noi ar raspunde nu formal, ci cu maximă sinceritate? Pun rămășag  că densitatea de nefericire pe metru pătrat de locuitor ar crește exponențial!  Și poate că, pe unii dintre noi,  ne-ar ajuta . Caci, ascultând necazurile celorlalți,  ne vom da seama cât de fericiți suntem noi, de fapt….

Până una alta, cu această inflație de “-Bine!“-uri declarate oficial, mulți dintre noi trăim cu sentimentul că tuturor le este bine,  numai nouă – rău. 

Deci, ce mai faceți, dragii mei? 🤪 

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : VOUCHER VICHY