Bombănelile Marinei Editoriale

Căsnicie bolnavă, fără leac..

 

” Aoleeeu, tati și mami iarăși se ceartă! E circ aici, trebuie să închid, tanti Marina!”… După care am auzit tonul..
Mihăiță are 7 ani, dar e un băiețel matur și, din păcate, nejustificat de liniștit și de ascuns în sine. O vreme am crezut că așa e el, că-și moștenește tatăl, care e o Fecioară taciturna și ermetică, lucru care m-a făcut să mă întreb de multe ori cum naiba va face casă buna cu el exuberanta mea amică. Dar nu , cumințenia și retragerea în sine a puștiului era mai degrabă una dobândită : de vreo doi ani, părinții începuseră să nu se mai înțeleagă. Relația lor s-a descleiat și în mod inevitabil, furtunile și-au făcut apariția în cocheta lor locuință, amenajată cu multă trudă, după cele mai noi trenduri ale designului interior. Soții au de toate : joburi bune, apartament de nota 10, câte o mașină fiecare, își fac vacanțele prin toate ungherele planetei, au o gașcă de prieteni cu care-și colorează weekendurile, au părinți care îi ajută, prin rotație și, ceea ce e mai important, au un puști de nota 10, drăgălaș foc, isteț și talentat la muzică. Un singur lucru le lipsește, mai nou : armonia. Probabil, dragostea. Din poveștile mele cu Anca, am dedus că ar plana ceva suspiciuni de infidelitate asupra soțului său. Tradiționala aromă suspectă a cămășilor strecurate pe furiș în coșul de rufe, apariția bruscă a codului de blocare la telefonul mobil, întârzieri justificate cu o voce încurcată, distanțarea treptată a soțului față de ea, de treburile casei, chiar și de copilul care până mai ieri fusese „feblețea lu’ tata”. Din păcate, calea aleasă de cei doi pentru a continua drumul a fost scandalul. Certurile s-au întețit, uneori țipetele din casa lor sunt atât de puternice, încât mă întreb cum de mai rezistă tencuiala pe pereți. Le-am auzit și eu, în repetate rânduri, sunând pur și simplu la telefon și schimbâd câteva cuvinte cu puștiul dezorientat, martorul involuntar al circului conjugal. Iar se ceartă? – îl întreb de obicei, ca un lait motiv. Oftatul de la capătul celălalt al firului face și el parte din ritual. Copilul știe tot : acum se ceartă pentru că tati a uitat că e ziua lui mami; acum pentru că mami a vrut să meargă cu tati în oraș și el n-a vrut ; acum, pentru că mami i-a găsit lui tati în buzunar un șervețel cu ceva scris pe el.. Copilul pare a fi sleit de povara de martor ocular, care apasă pe umerii săi. Când aerul devine de nerespirat, merge în camera lui și scârțâie la vioară. E fericit când bunicii îl iau, în weekend, la ei acasă. Acolo e liniște, bunica îi face prăjituri si nimeni nu țipă la nimeni. Mi-a mărturisit toate acestea ,zilele trecute,la telefon, pe fondul unor țipete crâncene : „tati iar o ceartă pe mami că nu i-a mai călcat cămășile de o săptămână”- a ținut puștiul să mă informeze..
Am încercat s-o întreb, mai deunăzi pe Anca ce au de gând. E clar că taurul trebuie luat de coarne! „De dragul lui Mihăiță, răbdăm. Mergem înainte, fiecare pe calea lui, dar păstrăm aparența unei familii. Mihăiță trebuie să aibă și mamă și tată”… Nu am recomandat niciodată divorțuri, nici când am crezut cu tărie în necesitatea lor. Am trecut prin ele, știu câtă suferință trag după sine și cât de adânci sunt urmele lor. Mă întreb însă dacă „aparența familiei” de care vorbea Anca este , într-adevăr, în avantajul lui Mihăiță… și al tuturor Mihăiților și Mihăițelor din lume.. Vocea pierită a puștiului de la capătul celălalt al firului îmi spune clar că „familia aparentă” din jurul lui nu-l face tocmai fericit.
Grea cumpănă pentru doi părinți care-și iubesc copilul.. Nici nu le poți cere să mai tragă la același jug, dacă din universul lor interior partenerul nu mai face demult parte. Nu-i poți condamna la „neiubire” nici măcar de dragul copilului. Dar, te întrebi, oare ai voie să confiști dreptul copilului de a crește alături de amândoi părinți? Te sacrifici tu, sau îl sacrifici pe el? Și nu cumva , poate, îi va fi mai ușor să-și iubească părinții separat, chiar și după un program stabilit de judecător, decât să crească sub povara unui nesfârșit război între cele mai dragi ființe din viața lui?
… Este poate cel mai dificil lucru într-o căsnicie bolnavă, care nu mai are niciun leac: să știi CÂND și CUM să-i pui punct. Însă, fără îndoială, punctul trebuie pus.

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.