banner marshal garden
Ea și El Povestea mea

Când mă simt ca-n Rai.

JOI 13:04

Sunt la Therme. Mă simt minunat. Sunt relaxată. Stau întinsă pe șezlong și mă uit pe tabletă. Mă gândesc la el și-i trimit un salut.

”Bună”.

El e la muncă acum. Probabil e ocupat, că nu-mi răspunde. Însă mai târziu, mă caută el.

JOI 16:28

”Bună ziua. Cum îți merge azi? Bună”.

”Bună, Thomas. Am fost la piscină, apoi la un furnizor. Acum merg spre casă.”.

”Okay. Cum a fost?”

”Ca în rai. Doar că ești viu.”

”Lol. Da. E bine când te simți bine”.

”Presupun că ești la muncă”.

”Da, dar acum nu sunt așa ocupat”.

”Ai avut o zi bună?”

”Cred că da. Și tu?”

Înot, saună, aquagym, jacuzzi. Am cel mai modern spa din Europa la 30 de minute de mine. O, și sunt mai mulți palmieri ca-n Nigeria. Zâmbește”.

”Adevărat? Chiar zâmbesc. Știi despre palmierii din Nigeria?”

”Da. Am învățat la geografie. Îți trimit poze când ajung acasă. Acum conduc.”

”Bine, când ajungi acasă. Ai grijă cum conduci.”

”Da. Conduc cu mâna dreaptă și cu tableta în stânga.”

”Nu, nu, cred c-ar trebui mai întâi să ajungi acasă. Mai vorbim atunci.”

Recunosc că grija lui m-a înduioșat.

”Scriu doar când e roșu semaforul. Dar ai dreptate, vorbim mai târziu. La revedere.”

”Bine, când ajungi.”

 

JOI 19:32

 

”Thomas, sunt acasă. Am ajuns cu bine”, i-am transmis când am ajuns. Mi-a răspuns mai târziu.

JOI 21:45

”Da, slavă Domnului. Sper că ești bine?”

”Da, Thomas, sunt bine. Tu ce faci?”

”Și eu sunt bine, abia m-am întors de la muncă.”

”O, ești așa un băiat bun, vii direct acasă, nu te duci în oraș cu prietenii?”

”Câteodată”.

”Adevărat? Bine. Și ce faci acasă?”

”Păi de la 8 dimineața la 6 seara muncesc. Tot ce fac în restul timpului este să mănânc și să mă odihnesc pentru ziua următoare.”

”Wow! (M-am luat și eu după ei). De ce muncești așa mult?”

”Hahahhha! E amuzant. Ei, bine…”

”Nu, pe bune, 10 ore pe zi?!”

”Trebuie să fac asta ca să supraviețuiesc cu puținul pe care țara ni-l poate asigura. Tot tineretul muncește așa pe aici. E ceva normal”.

”Ah, înțeleg.Am întrebat pentru că în România ziua de lucru este de 8 ore, 5 zile pe săptămână. Bine, eu muncesc mai mult, dar eu sunt propriul meu șef și sunt un șef foarte rău și îmi cer mie însămi să muncesc 15-16 ore pe zi, 7 zile pe săptămână”.

”Wow. Ești plină de energie”.

”Când vreau. Știi că astăzi am fost să mă relaxez la piscină.”

”Trebuie să fii foarte puternică”.

”Da, sunt. Mai degrabă nervoasă, decât puternică. N-am răbdare să stau. Trebuie să fac ceva tot timpul. N-am răbdare nici să mănânc. Mănânc în mașină, la calculator, la televizor”.

”Știi că ești amuzantă? Lol”.

”Thomas, cânți la pian?”

”Nu prea, dar îl mai folosesc când am nevoie”.

”Pentru că ți-am văzut degetele în poza de profil. Sunt foarte lungi. Cred că poți să atingi cam 9 clape, așa-i?

”Lol, da. Așa e. Nu sunt prea bun, de fapt caut o școală să mai învăț”.

”Mă gândeam că ar trebui să le folosești la așa ceva. Bine. Știi să citești notele muzicale?”

”Foarte puțin”.

”Bine. Cânți cu vocea?”

”Ei bine, folosesc puținul pe care îl știu să fac lucruri mari pe-aici.”

”Nu mă lăsa să întreb atât de mult”.

”Te rog întreabă, da, cânt, sunt muzician și producător de sunet. Am câteva înregistrări audio online”.

”Wow! Îmi place!”

”Da, mulțumesc.”

Doamne, băiatul ăsta, cât am tras de el să aflu asta! Dacă eu nu-l întrebam, nu-mi spunea nimic?

”Îmi trimiți și mie link-urile?”

”Am să-ți trimit ceva. Bănuiesc că și tu cânți, nu-i așa?”

”Nu chiar. Dar am un auz foarte bun, Auz absolut. Am studiat pianul când eram mică. Vreo 6 ani. Dar acum nu mai cânt”.

”Wow. Trebuie să fii foarte bună”.

”Tatăl meu era foarte talentat – știa să cânte la toate instrumentele.”

”Toate?”

”Toate, cu excepția viorii. Nu i-a plăcut. Și fiul meu Felix cântă la chitară și voce și are o trupă, cântă prin cluburi. Mama are voce bună. Așa s-au cunoscut părinții mei, pe scenă.”

”Wao, o familie muzicală”.

”Ei, amatori, nu profesioniști. Mi-ai trimis ceva?”

”Încă nu. Caut link-ul.”

”Bine, când poți”.

”Un minut, te rog”.

A încercat să-mi trimită mai multe link-uri pe care n-am putut să le deschid, dar până la urmă am reușit.

”Se descarcă. Wow! Ești bun, îmi place. Îl ascult. Mulțumesc.”

Dacă vreți să îl auziți și voi, dați căutare pe google: Tom-D Capable. Tom-D e numele lui de scenă. Capable e primul lui cântec pe care l-am auzit.

”Chiar îți place?”

”O, ești chiar bun. E cântecul tău?”

”Sper că titlul e Capable?”

”Da.”

”Da, e cântecul meu”.

”Ești chiar capabil”.

”Hahahahh. Sper că nu încerci să mă păcălești?”

”Îmi place vocea ta. O, s-a terminat. Am să-l mai ascult o dată”.

”Mulțumesc mult. Mai am o mulțime din astea”.

”Serios? Sper să-mi mai trimiți”.

”Da. Doar să găsesc link-urile și îți trimit imediat”.

”Cânți în public?”

”Da. Mă rog doar să pot face rost de fonduri ca să mă fac cunoscut”.

”O, sunt foarte impresionată”, îi spun eu, ascultând Capable pentru a doua oară.

”Serios?”

”Serios.”

”Mulțumesc mult”.

”Ei bine, că mi-am amintit, dacă nu întrebam, tu nu-mi spuneai nimic? De unde am știut eu că știi să cânți?”

”Da, de unde-ai știut?”

”Habar n-am. Telepatie? Intuiție?”

”Wow. Cred că ești foarte deșteaptă.”

”O, ăsta e marele meu păcat”.

”Cred că pentru păcatul ăsta n-ai nevoie de iertare”.

”O, câteodată e chiar o povară”.

”Așa crezi tu? Deșteptăciunea?”

”Da”.

”Eu cred că e tare.”

”Câteodată. Am avut așa o zi grozavă astăzi, s-au întâmplat atâtea lucruri minunate. Unul dintre ele a fost că am aflat despre talentul tău. Dar a început devreme. Când eram pe drum, am văzut un fazan. N-am mai văzut un fazan de 5 ani. Apoi am văzut că a înflorit floarea soarelui”.

”Wow”.

”Seara, cînd am ajuns acasă, am văzut prima libelulă de anul ăsta. Am prins-o ușor și am aruncat-o afară, ca să-i salvez viața, pentru că Shakira – una dintre pisicile mele – o văzuse și voia s-o mănânce.

Și acum, cântecul tău.

Ce-am făcut să merit toate astea?”

”Wao” își artă el uimirea, din nou, la delirul meu verbal. Să fie clar, tot ce-i spusesem era adevărul adevărat. Dar de ce-i spusesem lui toate astea? Da, cred că știu. Văzusem că-l impresionează. Și cred că voiam să-l impresionez.

”Doar pentru că sunt atât de fericită?”

”Astăzi a fost o zi mare pentru tine”.

„Da. Asta mă sperie”.

Va urma

 

Etichete

Femei de 10 pe Facebook