Best seller Timp liber

Când gura bate cu adevărat curul

Probabil, dacă ar mai trăi și ar mai putea vorbi, Donatien Alphonse-Francois, cunoscut mai degrabă ca Marchizul de Sade, i-ar spune autorului romanului ”Suge-o Ramona” ca baba din ”Povestea p…ii” a clasicului Creangă (vestit că-i distra pe colegii din Junimea cu istorioarele lui… ”corozive”): ”Hei, hei! Nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tăiat lemnele!” Cam la fel i-ar spune și colegului Maticiuc, care visează doar la un sfert din ce deja făcuse maestrul prin secolul XVIII.  Născut în 1740, Sade a trăit destul de multișor, dacă e să ne luăm după standardele medicale ale epocii și, mai ales, vremurile zbuciumate pe care le-a prins. A murit în 1814, petrecându-și o bună parte din viață în pușcării (Conciergerie, Sainte-Pelagie Prison și infama Bastilie) și aziluri psihiatrice (Bicetre Hospital,Charenton). Dacă stăm să socotim, a stat cam 32 de ani la răcoare, pentru a ispăși o viață libertină și, mai ales, un mod de gândire ateu și republican (Da, aristocratul Sade a fost membru al Convenției, adică parlamentul din timpul Revoluției franceze, ba chiar radical de stânga dacă am fi să o luăm după conjunctură!), fiind condamnat la pușcărie, ca urmare a scrierilor sale blasfemiatoare, chiar de Napoleon Bonaparte (printre alții). Eu l-am descoperit pe Sade pe la vreo cinșpe-șaișpe ani, primind pe sub mână de la un prieten istoric literar și chiar șef de editură (da, aveam astfel de prieteni la vârsta aia!) câte un vraf de cărți în franceză
carte(de-a valma, Fleuve Noir, Freud, S.A.S., Lobsang Rampa, Carl Gustav Jung, San Antonio, un manual de hipnotism și… Sade.). Prima carte a lui Sade pe care am citit-o se chema ”La philosofie dans le boudoir”, dar astăzi vom vorbi despre ”Justine – Sau nenorocirile virtuții”, scrisă în 1791. Nu de alta, dar e tradusă în românește.  Dar de unde atâtea nenorociri pe capul bietei Justine?! Păi, biata fată, înpreună cu sora ei Juliette, rămân orfane cam de mici. Fete de familie bună (tata bancher, mama casnică), sunt crescute la un soi de pension de maici. După ce se termină banii, cele două sunt aruncate în stradă. A mare, adică Juliette, privește momentul ca pe o eliberare din pușcărie, abia asteaptând să-și trăiască viața viața din plin, în timp ce mezina bălaie și romanțioasă e de-a dreptul disperată. Juliette îi propune Justinei să o ia pe calea bătătorită a pierzaniei, dar juna copilă crede în puritate și onoare, așa că o refuză. În concluzie, fetele își iau boccelele și pleacă, fiecare pe drumul ei. Anii trec, iar descurcăreața Juliette trece la fapte și devine o apreciată curtezană. Falimentează niște băieți cu bani (nobili, episcopi, bancheri, ce mai, tot ce prinde!), ba chiar se și mărită cu un nobil, devenind contesă de Lorsange. Și cum contele era cam longeviv, se ocupă și de scurtarea corespunzătoare a vieții acestuia. Mai comite vreo câteva crime, mai pune gheara pe niște bani, ce mai, în ticăloșia ei, îi merge din plin. La un moment dat, devenită amantă a unui oarecare bogătaș Corville, ajunge într-un han, popas pentru diligența de Lyon (un soi de microbuz al epocii, ca să zicem așa). Și de aici începe povestea. Cine credeți că apare, în lanțuri și escortată de niște polițai? Pura Justine! Juliette, moartă de curiozitate , aranjează să-i fie încredințată infractoarea, care e acuzată de furt, incendiu și crimă. De aici încolo o ascultăm pe Justine. Personajele sunt extraordinare (cămătarul Harpin, la care ajunge în gazdă este antologic, de exemplu), iar dincolo de partea licențioasă, descoperim un real talent literar, demn de un destin mai blând. Încercările Justinei de a se păstra pură într-o lume coruptă, lipsită de morală și lubrică sunt descrise de marchiz cu un surprinzător accent justițiar, ce demască o societate putredă. Ticăloasa Dubois, care o ajută să evadeze din pușcărie cu prețul mai multor crime, are un discurs aproape comunist! Căci fiecare personaj (inclusiv banditul Inimă de Fier) simte nevoia să-și justifice acțiunile prin discursuri filosofice. Cât despre sex, există și el. Ba chiar din belșug și de toate felurile, iar descrierile momentelor cu pricina sunt delicioase, prin eufemismele născocite de manieratul Sade. O carte surprinzătoare și foarte ușor de citit (chiar și în franceza originală).

(”Justine – Sau nenorocirile virtuții” – Editura Național, 2008, Traducere Tristana Ir, ISBN – 978-973-70-7215-3)

 

Uscatoare rufe