Timp liber

Când Cehov vorbește la iPhone

 

Lumea din jurul nostru evoluează. Nu ne mai plimbăm cu Trabantul, ci cu BMW-ul, nu mai căutăm destinațiile pe hartă, căci ni le indică glasul uman al GPS-ului, nu mai scriem scrisori, ci expediem mailuri, nu mai ieșim cu prietenii la iarbă verde, ci socializăm pe Facebook. Nu mai suntem legați printr-un cablu de telefonul fix, ci , cocoțați pe un vârf de munte, ne privim interlocutorul în ochi, pe ecranul unui iPhone ultimul tip. Și așa mai departe. Lucrurile nu puteau încremeni nici  în teatru. Dar ce poți să inovezi, în materie de teatru? Nu poți să elimini nici scena , nici actorii, nici scenariul, iar spectatorii, nu mai vorbesc, sunt și ei absolut necesari. Hotărât lucru, în teatru totul va rămâne neschimbat!
….Total greșit! – par a spune, în cor, actorii din „Pescărușul” de Cehov. Nu aș putea preciza: „actorii de la Bulandra”, pentru că , iată, avem de a face cu un cocktail inedit de actori de la diferite teatre bucureștene, în plus – din generații diferite, cu experiențe și stiluri diferite și ele. Poate tocmai în aceasta constă farmecul „echipei”. I-a adunat laolaltă inventiva Antoaneta Cojocaru, așezându-i în eprubetele și paharele Berzelius ale unui laborator inedit, în care, la fel ca în laboratoarele de chimie ale copilăriei noastre, au loc experimente fascinante. Ceva de genul : se combină un text de excepție ( piesa lui Cehov este una de referință, chiar dacă prima sa reprezentație, din 1856, a fost un eșec total!) , cu o viziune regizorală absolut specială, cu o muzică originală mai mult decât inspirată, cu o mână de artiști ( de fapt, ca să fim riguroși – două mâini și un deget – 11, adică!) inventivi și talentați , avându-l pe unul din ei în frunte, în chip de ..”laborant-șef”. ( am numit-o aici pe aceeași Antoaneta Cojocaru. „Pescăruşul” nostru vorbeşte despre condiţia fără drept de apel a individului intr-o societate imparţită intre „invingători” şi „invinşi”, despre iubire, ca fundament al existenţei, despre fractura dintre lumea dinlăuntru şi cea de dinafara, despre lupta interioară a individului pentru a rezista”- declară Antoaneta – candida Nina Zarecinaia din textul cehovian.
Povestea nu v-o voi povesti ( piesa trebuie văzută!) , dar vă voi ademeni, spunându-vă că
actorii joacă la câțiva centimetri de voi, și nu pe o scenă clasică, ci pe o întindere de nisip negru, pe care se tăvălesc, cântă cu voci dumnezeiesti, încremenesc în tăcere, apoi dansează îndrăcit, își declamă replicile, se sărută pătimaș, se lovesc, cad pe gânduri, apoi se prăbușesc în țărână, așteptând să le vină rândul pentru a continua să răsucească, într-o manieră a Prezentului, vorbele înțelepte , scrise de Cehov cu peste 100 de ani în urmă..
Timp de un an au lucrat „elementele și compușii chimici” din laboratorul Antoanetei. S-au analizat, s-au combinat, au interacționat, născând solutii chimice neașteptate, au revenit apoi asupra reacțiilor chimice de nuștiucate ori, până au ajuns la formula perfectă. Ducu Darie, talentatul regizor și director al Teatrului Bulandra, știe sa aprecieze valorile, știe să încurajeze tinerii, știe să deschidă ușa noului. Drept care i-a încurajat pe cei 11, nu le-a pus la tâmplă mitraliera „deadline-ului” obișnuit, lăsându-i să iasă la lumină abia când Pescărușul a atins înălțimea de zbor programată de cei 11 piloți.
Preț de trei ore, pe o plajă cu nisip negru ca smoala din Grădina Icoanei, se întâmplă ALTCEVA. Într-o eră digitală, în care nici sângele ce ne curge în vine pare a nu mai fi compus din molecule, ci din biți, piesa „Pescărușul” ne arată că și teatrul se poate adapta vremurilor, fără să-și piardă mesajul și fără să arunce la gunoi marile valori ale „prăfuitului” Trecut.

Să nu vă fie cu bănat, dar sunt prea minunați actorii, pentru a-i trece cu vederea:
MIHAELA TELEOACĂ – Arkadina
ADRIAN CIOBANU – Trigorin
ANTOANETA COJOCARU – Nina Zarecinaia
ŞTEFAN LUPU – Treplev
RICHARD BOVNOCZKI- Sorin
GABRIEL RĂUŢĂ- Dorn
ELA IONESCU – Maşa
ISABELA NEAMŢU – Polina Andreevna
LARI GIORGESCU – Medvedenko
VLAD OANCEA – Samraev
cu participarea lui ADRIAN-GEORGE POPESCU in rolul „Un pescăruş”

 

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate