Diana Alexandra Cordun Sava, consultant legal (drepturiledeautor.ro), a explicat, într-un interviu acordat pentru femeide10.ro, care sunt informațiile de bază pe care orice artist trebuie să le cunoască înainte de a încheia un contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor.
Lucrând de atâta timp în domeniul muzical pe drepturi de autor, considerați că un contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor este indispensabil pentru un artist?
Ca în orice domeniu, și în materia valorificării drepturilor de autor există avantaje și dezavantaje referitoare la semnarea unei cesiuni exclusive a drepturilor patrimoniale de autor asupra unei opere muzicale. În funcție de partenerii implicați într-o cesiune exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor asupra unei opere muzicale și de modul în care se desfasoară parteneriatul născut dintr-o asemenea colaborare, ponderea avantajelor poate sau nu poate fi mai mare decât ponderea dezavantajelor. Această pondere este influențată de mai mulți factori externi ce țin de partenerii implicați în colaborare, dar avantajele și dezavantajele sunt general valabile.
Care ar fi avantajele unui asemenea contract?
Valorificarea economică a operei – Principalul avantaj de care se bucură autorul unei opere muzicale asupra căreia acționează o cesiune exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor asupra unei opere muzicale este valorificarea economică a operei. Valorificarea economică a unei opere este reprezentată de remunerația de care se bucură autorul conform procentelor și/sau sumei fixe prevăzute în acordul semnat între părți.
Remunerația obținută de autor reprezintă principalul avantaj al unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor asupra unei opere muzicale întrucât permite continuarea procesului de creație intelectuală și subzistența autorului.
Renume pentru autor, recunoaștere națională și internațională – Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, prin definiție, implică efortul depus de cesionar pentru promovarea creației intelectuale, în acest caz a operei muzicale. Promovarea operei muzicale include și promovarea autorului creației intelectuale.
Acest proces în sine conferă autorului posibilitatea de a obține o diversitate de parteneriate care pot avea ca rezultat final recunoaștere naționala și internațională.
Putem considera realizarea de astfel de parteneriate ca fiind un avantaj conex al renumelui autorului, asupra acestor parteneriate aplicându-se avantajele care au fost și urmează a fi menționate.
Satisfacție profesională – Satisfacția profesională reprezintă încununarea eforturilor depuse de autor în procesul de creație intelectuală. Ea apare ca rezultat intrinsec al unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor asupra unei opere muzicale întrucât nu este oferită de către cesionar, ci este dobândită de autor în momentul promovării și recunoașterii eforturilor sale.
Este considerată avantaj întrucât acționează ca o motivare a eforturilor viitoare care vor fi depuse de autor în procesul de creație a unor viitoare opere muzicale.
Imortalizarea numelui autorului – Promovarea unui autor printr-un contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor asupra unei opere muzicale prezintă un avantaj care poate fi greu trecut cu vederea: imortalizeaza numele autorului în analele timpului. Pentru a putea ilustra mai bine acest avantaj, putem exemplifica prin nume ale unor compozitori celebri care încă sunt menționați la sute de ani după moartea lor: Bach, Beethoven, Brahms. Ca nume ilustru din repertoriul național, putem aminti de George Enescu, în cinstea căruia anual are loc un festival de muzică din 1958 până în prezent.
Avantajele par destul de numeroase, dar ați precizat mai devreme că exista si dezavantaje. La ce am putea să ne așteptăm?
Remunerație diminuată – Industria muzicală actuală funcționează, în cazul caselor de discuri, pe baza unui proces de sublicențiere. Această sublicențiere implică un autor care semnează un contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor asupra unei opere muzicale cu un cesionar principal, care, la rândul său, sublicențiază altor case de discuri. Acest proces implică acordarea unor anumite procente sublicențiatorilor, ceea ce duce la o diminuare a remunerației obținute de autor față de remunerația care ar putea fi obtinuță dacă s-ar semna un contract de cesiune direct cu un licențiator care promovează opera muzicală pe un anumit teritoriu.
Trebuie de asemenea înțeles faptul că este imposibil pentru un autor să contacteze direct licențiatorii de pe anumite teritorii, acest lucru se întâmplă din cauza unor restricții care țin de accesul la anumite informații, cum ar fi o bază de date, date de contact etc.
Distribuție neexistentă – Datorită dezvoltării tehnologiei și a formatelor digitale ale operelor muzicale, ceea ce în trecut reprezenta un avantaj pentru autor, acum reprezintă doar o clauză a contractului de cesiune. Distribuția operelor muzicale este îngreunată în prezent de piratarea operelor muzicale, dar este văzută de asemenea ca un cost suplimentar pe care multe case de discuri nu sunt dispuse să îl suporte.
Astfel, există multe opere muzicale de succes care nu pot fi găsite în format fizic, pe suport digital, în cazul nostru CD-uri, DVD-uri etc., ele rămânând doar în format digital și fiind distribuite prin intermediul magazinelor online de vânzari digitale, cum ar fi Google Play, iTunes, CD Baby, Tunecore etc.
Portofoliu de artiști extins – Casele de discuri ce dețin controlul industriei muzicale au un portofoliu de artiști extins dar resursele umane disponibile pentru promovarea acestor artiști sunt foarte reduse. De aceea întâlnim în practică de multe ori conceptul de promovare a momentului. În sine, acest concept implică o promovare temporară doar a artiștilor care sunt cotați mai bine, existând șansa ca multe opere muzicale cu potențial să nu fie promovate la adevărata lor valoare. Această practică aduce nemulțumiri din partea autorilor, dar nu poate fi controlată întrucât nu există rapoarte referitoare la nivelul eforturilor de promovare depuse. Singurele rapoarte care ajung la autori sunt cele referitoare la remunerațiile obținute în urma vânzărilor realizate, dar și acestea conțin anumite clauze care țin de contractul de cesiune sau de contractele de sublicențiere, și anume există anumite praguri sub care remunerațiile nu sunt acordate. Spre exemplu, dacă o operă muzicală a avut încasări de 100 de lei, dar pragul stabilit pentru acordarea remunerației este de 200 de lei , autorul nu va obține remunerația.
Departamentul A&R – Departamentul A&R sau departamentul artistic și de repertoriu reprezintă un departament în cadrul caselor de discuri care se ocupă cu descoperirea de noi artiști și opere muzicale. De cele mai multe ori însă acest departament este format dintr-o o singură persoană care selectează artiștii și operele muzicale în mod subiectiv. Procesul de recrutare de noi artiști ar trebui să fie unul extins și să țină cont de topurile muzicale actuale, de preferințele muzicale ale maselor, de o serie de criterii care de multe ori sunt ignorate în favoarea preferințelor personale.
Promovarea indirectă prin intermediul fanilor considerată furt de proprietate intelectuală – Tot mai des întâlnim pe rețelele de socializare diferite postări realizate de fanii artiștilor/autorilor operelor muzicale care sunt considerate de casele de discuri furt de proprietate intelectuală. În realitate, deoarece există acorduri semnate între casele de discuri și aceste rețele de socializare, remunerația realizată din vizionarea acestor videoclipuri este distribuită tot caselor de discuri. Această metodă ar putea fi considerată una de promovare întrucât se apelează la creativitatea fanilor artiștilor/autorilor operelor muzicale, dar casele de discuri sancționează acest lucru întrucât scad vizualizarile postărilor oficiale ale operelor muzicale.
Singurul doctorand din România în drepturile de autor asupra unei opera muzicale
Originară din municipiul Iași, Diana are 30 de ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” – București, apoi cursurile de master „Dreptul Afacerilor” în cadrul Universității „Nicolae Titulescu” și cursurile de master „Contracts” în cadrul Universității Harvard Business School. În prezent, Diana Alexandra Cordun Sava e doctorand în cadrul Școlii doctorale din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, având ca temă a lucrării de doctorat „Drepturile de autor asupra creației muzicale”, singurul doctorand din România în drepturile de autor asupra unei opera muzicale.
După anul 2008, activitatea de cercetare a pus bazele unor colaborări cu label-uri internaționale cum ar fi Spinnin’ Records, Dance Paradise, Universal Music, Warner Music, Emi Music Publishing etc., precum și colaborari cu organisme internaționale de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cum ar fi PPL, VPL, PRS, ASCAP etc.În prezent, oferă consultanță juridică unor artiști de renume internațional pentru a putea ajuta la promovarea acestora, protejându-le drepturile în industria muzicală internațională.
Alte performanțe ale Dianei Cordun: prima femeie manager a celui mai mare artist român de succes internațional; prima femeie ce a reușit licențierea independentă a unui single internațional; prima femeie ce a reușit independent înscrierea unui artist ca membru a celor mai mari organisme de gestiune colectivă din lume; conferința de presă cu privire la drepturile de autor asupra unei creații muzicale în Baku, Azerbaijan la vârsta de 21 de ani.
Comentează