banner marshal garden
Copii și tineri

Andreea Coscai: „Nu mă consider vedetă, dar mai populară probabil că sunt”

Andreea Coscai este pentru cei care iubesc teatrul, filmul, cititul, o persoană cât se poate de cunoscută. Are doar 16 ani, dar este deja un copil minune, un copil iubit de mari actori și premiată la festivaluri de teatru din țară și nu numai. Andreea își dorește o carieră internațională, iar bursa pe care a obținut-o de curând în China cu siguranță o va ajuta să devină o adevarată vedetă. Dar ea este cât se poate de modestă. Un copil bun, serios, ascultător, care se joacă interpretând roluri și care își trăiește adolescența bucurându-și părinții cu rezultatele sale.

Costin Teodorescu: Bună Andreea, citind atât de multe lucruri despre tine, îmi dau seama, că urci încet și sigur pe o scară a succesului. Pentru cei care nu te cunosc, cine este Andreea Coscai?

Andreea Coscai: Am 16 ani, sunt în clasa a zecea în Coșbuc, îmi plac limbile străine, iubesc teatrul, am un blog din ianuarie 2015 (www.inliceu.wordpress.com), am scos o carte acum două săptămâni, de când eram mică m-am implicat în tot felul de activități care m-au ajutat să Andreea_Coscaimă dezvolt din toate punctele de vedere și în august o să plec în China la un colegiu internațional UWC pentru doi ani, unde o să termin liceul. Acum că am terminat cu prezentarea „CV-ului”, pot să vă spun cine sunt ca persoană. Îmi plac zodiile, deși unii spun că sunt stupide, dar pe mine ma distrează (dacă vă întrebați, sunt capricorn), îmi place mult să ma machiez, prietenii și familia sunt lucrurile cele mai importante pentru mine pentru că știu ce influență mare au în viața mea, iubesc să cunosc oameni noi mereu și să le aud poveștile, părerile, să vorbim până târziu, îmi place super mult să mă uit la filme și în ultimul timp au început să mă intereseze subiecte cum ar fi asasinarea lui John Kennedy de când am auzit prima dată de ea și mi se pare un mister, încerc mereu să mă port frumos cu oamenii și să fiu corectă cu cei din jurul meu și mă panichez mai repede decât trebuie în situații limită, poate sunt o persoană rece câteodată și e mai greu să îmi câștigi încrederea, dar când îmi pasă de tine o să îți dai seama cu siguranță. Mai sunt o gramadă de lucruri de menționat, cele de care am spus sunt doar o parte, dar la cât mă lungesc atunci când am chef de scris, v-ar lua ceva ca să nu vă plictisiți.

CT: Prima dată ți-ai arătat talentul actoricesc la varsta de 6 ani. Acum fiind adolescentă, cum privești prioada de atunci? Erai totuși un copil. Bine, unul extrem de talentat.

Andreea_CoscaiAC: Mulțumeesc, în primul rând! Îmi place mult să îmi aduc aminte de toate castingurile, reclamele, filmele, orele de canto, teatru, dans și toți oamenii pe care i-am cunoscut. Chiar dacă toate astea mi-au luat din timpul în care puteam să mă joc sau să fac alte lucruri, nu aș schimba nimic pentru că am avut timp pentru toate.

CT: Cum a fost perioada în care ai filmat? Ai avut la 8 ani, rolul secundar în Sand Serpends și știu că ai filmat o luna de zile non-stop. Erai un copil ascultător pe platourile de filmare?

AC: A fost prima dată când filmam pentru un film așa mult și aveam un rol important. Cred ca a fost una dintre cele mai frumoase experiențe să vorbesc cu actorii care erau din America și Canada, să fiu tratată ca o actriță adevărată și să învăț ce înseamnă să lucrezi pe bune la un film. Perioada de atunci e unul din motivele pentru care consider să urmez drumul ăsta și să devin actriță în viitor.

CT: Marii actori cu care ai jucat, te-au tratat ca pe o colegă actriță sau erai cumva copilul de pe platourile de filmare cu care toți se jucau?

Andreea_CoscaiAC: Mă tratau ca pe colega lor de la filmări. Jason îmi arăta trucuri de cum schimba apa în suc pentru că i-am zis că îmi place magia, Tamara mă învăța engleză și eu o învățam cum să numere în română. Toți au fost super prietenoși.

CT: Să rămânem în zona artei. Faci teatru la „Teatrul Vienez” cu echipa lui Puric. Ce ți-a spus atunci când a început să lucreze cu tine? Presupun că ai trecut o preselecție.

AC: Au fost două zile de preselecții în care am cântat, ne-am jucat jocuri de actorie, improvizație, am făcut cunoștiință cu alții cărora le plăcea teatrul și chiar m-am simțit în largul meu și ca și cum intram într-o familie frumoasă din care am făcut parte 5 ani. Dan Puric ne-a făcut o surpriză și a venit anul ăsta la petrecerea de 10 ani de la înființarea teatrului în România și ne-a spus că actoria înseamnă muncă, joacă și iarăși muncă și asta m-a motivat.

CT: Acum ai 16 ani. Ești o fată frumoasă și presupun foarte curtată de baieții din liceu. Cum încearcă ei să te cucerească?

AC: Hihii, mulțumesc din nou! Prin intermediul cărții și al altor lucruri pe care le-am mai făcut, lumea a aflat de mine, normal. Chiar am observat în ultimul timp că sunt mai mulți băieți decât deobicei care îmi trimit cerere de prietenie pe Facebook sau care îmi trimit mesaj, dar deocamdată nu mă axez pe asta, ci mai degraba pe luna august când o sa plec. Îmi place să cunosc oameni noi în general, dar n-aș vrea să îmi îngreunez plecarea.

CT: Ești mai populară în școală pentru că ești o mică vedetă? Colegii te privesc altfel?

AC: Am cunoscut multă lume nouă din liceu datorită cărții, dar nu îmi place termenul de „vedetă”. Nu mă consider vedetă, dar mai populară probabil că sunt din moment ce de proiect au aflat și profesorii, directoarea, colegi de la alte clase.

Andreea_CoscaiCT: Ai dovenit că ești o elevă strălucitoare, obținând atât o bursă în China, cât și una în America. Te vezi studiind actorie peste hotare?

AC: Există la colegiul unde o să învăț și teatrul ca materie, ceea ce mă bucură mult pentru că nu aș vrea să renunț la asta și dacă pot să continui să învăț cât mai multe despre arta asta, sunt sigură că o să mă ajute când o să mă decid ce carieră vreau să urmez.

CT: Acum că suntem deja prieteni, cum te vezi peste 20 de ani?

AC: 20 ani e o perioadă lungă. Nu știu cum o să fiu nici la anul, darăminte peste 20. Ce mi-aș dori, însă, e ceea ce iși dorește oricine cred. Să fac ceea ce îmi place, ce mă face fericită, să fiu stabilită la casa mea alături de persoana dragă și să pot să am tot ce îmi trebuie la dispoziție, să nu duc lipsă de nimic.

CT: Dacă un viitor iubit ți-ar spune să renunți la actorie pentru el, cum ai reacționa?

AC: Chiar ar fi o problemă pentru că daca aș face actorie sunt sigură că m-ar face fericită. Sunt unele lucruri pe care poate nu le-ar considera normale sau l-ar deranja, dar ar trebui să înțeleagă și să ajungem la un punct comun în vreun fel sau altul. Nu aș renunța la carieră pentru lucruri care pot fi trecătoare. Tocmai de asta sunt deobicei într-o relație două persoane care lucreaza în același domeniu. Pentru că se înțeleg unul pe altul.

CT: De curând ai lansat o carte. Despre ce este vorba?

AC: Cartea „In Liceu” aduce generația noastră împreună printr-o serie de întrebări despre cum gândim, ce ne dorim pentru viitor, ce ne face fericiți, ce ne sperie. Ce mi-am dorit de fapt a fost ca prin intermediul cărții să ne înțelegem pe noi înșine mai bine, să vadă părinții și profesorii cum gândim și pentru cei care nu mai sunt în liceu și vor să își amintească de perioada asta. M-a sunat tataie și mi-a spus că se amuza foarte tare de poveștile haioase din carte și că își amintea cu drag de momentele pe care le-a trăit în liceu. Mă bucur mult că m-a ajutat și editura Integral pe tot parcursul procesului până la lansare și după.

CT: Cum ți-a venit această idee?

Andreea_CoscaiAC: Stiți când eram mici și completam oracolele prietenilor și după ne făceam și noi unul? „În liceu” e oracolul adolescenților „dus la următorul nivel” dacă vrei să o iei așa. Vara trecută tot auzeam de oameni de vârsta mea cărora le place să scrie sau care au ceva de spus și nu au ocazia sau nu au curajul și am vrut să le ofer oportunitatea.

CT: Ce le transmiți tinerilor de vârsta ta, care visează cu ochii deschiși să ajungă undeva sus?

AC: Și eu visez cu ochii deschiși să ajung sus, să îndeplinesc tot ce îmi propun, dar știu că dacă vreau asta trebuie să fac ceva. Drumul pe care ni-l alegem îl croim singuri în principal și ca să fie așa cum ne dorim, trebuie să punem fiecare cărămidă din timp. Încercați tot ce pare să vă atragă: de la cele mai comune activități extra cum ar fi voluntariatul până la chestiile mai neobișnuite pentru că orice te ajută. În timp ce faci asta caută și să ieși în evidență cu ceva și să te diferențiezi într-un fel față de ceilalți pentru că te ajută mult. Și ai încredere în tine! Poți să faci tot ce iți propui, crede-mă.

Etichete

Femei de 10 pe Facebook