Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 185. Veneția Chinei

Cui nu-i place să călătorească, să descopere unghere neștiute ale Terrei sau chiar să le redescopere pe cele aflate din căți sau de la televizor?… Uneori avem senzația că vizităm locuri unice, irepetabile. Le admirăm, cu gura căscată, ( despre unele am tot auzit vorbindu-se și, iată, suntem acum în fața lor!) , după care le povestim, cu nesaț, celor de acasă despre cele văzute, dorindu-i oarecum părtași la bucuria noastră… Avem sentimentul că am întâlnit o minune. Și apoi, când ți-e lumea mai dragă, dăm nas în nas , într-un cu totul alt colț de lume, cu un loc aproape identic. Sau..poate chiar mai frumos, despre care – rușine să ne fie! – nici nu auzisem până atunci!
Astfel de amintiri adăpostește valiza aceasta minunată – LAMONZA – care m-a însoțit în toate aceste aventuri fabuloase din varii colturi de lume.

Așa am pățit și eu, în momentul în care o memorbila călătorie la Shanghai m-a adus…în Veneția Chinei! Da, da! Ați auzit bine! Există în Marea Chină o Mică Veneție – vechiul oraș Zhujiajiao – un colț de poveste, prin care am lunecat și eu, preț de o răsuflare a vieții mele…

Mărturisesc că n-am apucat să ajung niciodată la Veneţia, deşi este unul din visurile mele, şi… iată cum soarta mă aşază într-o gondolă similară, dar într-un cu totul alt colţ al lumii! Gondolierul este un chinez bătrân, cu capul înfăşurat într-un prosop umed, pentru a face faţă căldurii năprasnice care asupreşte fără milă întreg teritoriul. Omul vâsleşte cu râvnă, iar ambarcaţiunea în care ne aflăm înaintează lin, pe canale care seamănă identic cu Veneţia văzută de mine la televizor. De o parte şi de alta, oraşul vechi îşi dezvăluie construcţiile de altădată, transformate acum în şiraguri de magazine de suveniruri, galerii de artă, restaurante şi cafenele. Din loc în loc, câte o frânghie pe care odihnesc haine la uscat semnalează şi prezenţa unor locuinţe particulare… Oraşul vechi a devenit însă unul eminamente turistic, în zilele de weekend adunând peste 50 000 de vizitatori! La finele anului, bilanţul arată peste 1,5 milioane de turişti! Atâţia or vizita,oare, şi Veneţia originală?
Canalul pe care plutim are o lungime de 15 km. Din aceştia, doar trei sunt navigabili. Într-o astfel de gondolă, numărul maxim de pasageri este cinci. Pasagerii trebuie să împartă între ei cei 80 de Yuani (cca 50 RON), cât este preţul închirierii unei astfel de ambarcaţiuni. Internetul ne edifică : e de şapte ori mai ieftin decât o gondolă la Veneţia!
Afară este o căldură crâncenă, însă poveștile ghidului sunt atât de interesante, încât nu mai băgăm în seamă cele aproape 40 de grade Celsius din termometre.. Trecem, iată, pe sub unul din cele 36 de vechi poduri de piatră ce se arcuiesc peste canalele navigabile. În zare se vede Fangsheh — celebrul pod cu 60 de trepte. A fost construit în 1571, de către un călugăr budist. Într-o românească perfectă, pe care nu contenesc să i-o admir, ghidul nostru, dl. Luo Dongquan ne plimbă prin frumoasele tradiții
chineze. În trecut, oamenii obişnuiau ca, o dată pe lună, să prindă peşti şi să le dea imediat drumul în apă, pentru a demonstra divinităţii că sunt oameni buni. În virtutea legendei, observ la baza podului câteva localnice în vârstă, care îi îmbie pe turişti să cumpere nişte peştişori mărunţi, ţinuţi în pungi cu apă, recomandându-le ca apoi să urce cele 60 de trepte ale podului şi, de acolo, de sus, să le dea drumul peştilor în râu. Dovedind un pragmatism extrem și o totală lipsă de poezie, refuz să-mi demonstrez astfel bunătatea, alegând să investesc banii în suveniruri. Sunt o mulțime , în prăvăliile de pe marginea canalelor, și mă îndoiesc că la Veneția voi găsi unele mai frumoase!..