Am pomenit de aroma de baclavale, pentru că, evident, îmi plac foarte mult baclavalele! Astazi in zori, 
deschizând valiza LAMONZA, așa, s-o aerisesc oleacă ( cred că de fapt subconștientul meu simte că se apropie o primă calatorie post-pandemie) , m-a pălit o aromă de baclavale. Venea dinspre buzunarul cu fotografii din Istanbul, LAMONZA mea având la activ cateva astfel de drumuri, in care m-a însoțit.
Am scos dintre poze cateva, legate de vestita SULTANAHMET- celebra piață din Istanbul, “gestionată” in prezent de catre Guvernul turc. Puțini turiști stiu insă că piața de astăzi – adevărat furnicat de lume venită din toate colțurile planetei – ocupa locul fostului Hipodrom din Constantinopol care a fost un circus – centrul sportiv și social al Capitalei Imperiului Bizantin. Se știe , cursele de cai și cele de care de luptă au fost distracții foarte populare în lumea antică, iar hipodromurile erau un noi de “numitor comun” al orașelor grecești din epoca elenistică, romană și bizantină.
Cu toate că hipodromul este de obicei asociat zilelor de glorie ale Constantinopolului ca fiind o capitală 
imperială, acesta a fost construit de fapt înaintea acestei epoci. Primul hipodrom a fost construit în perioada în care orașul a fost numit Byzantium. Astfel, În anul 203 d.Hr., împăratul Septimius Severus a reconstruit orașul și i-a extins zidurile, înzestrându-l cu un hipodrom, o arenă pentru curse de care și alte distracții.
Hipodromul a fost decorat cu numeroase statui de zei, împărați, animale și eroi, dintre care unele au fost chiar lucrări celebre.
Astăzi însă mă voi opri doar la unul din elementele “decorative” : la faimosul Obelisc al lui Tutmes al III-lea .
Unul din împăratii care au împodobit Hipodromul a fost Teodosiu cel Mare. Acesta a adus din Egipt, care în 390, un obelisc autentic și l-a ridicat în interiorul pistei de curse. Sculptat din granit roz, obeliscul din fotografie a fost inițial ridicat în Complexul Karnak din Luxor, in timpul domniei faraonului Tutmes al III-lea, în jurul anului 1490 î.Hr. Teodosiu a poruncit ca obeliscul să fie tăiat în trei bucăți care au fost aduse la Constantinopol. Secțiunea superioară supraviețuiește și se află astăzi fix în locul unde Teodosiu a așezat-o, pe un piedestal de marmură. Obeliscul din granit, cunoscut în limba turcă ca Dikilitaș, a supraviețuit aproape 3.500 de ani într-o stare uimitor de bună! Într-un detaliu al piedestalului care susține obeliscul se poate vedea Teodosie I însuși, care oferă lauri ai victoriei, fără să bănuiască faptul că, peste milenii, o jurnalistă din Romania va scrie despre el, într-o revistă de femei, sponsorizată de LAMONZA! 😊
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează